Securea care pluteste

destinul“Si pe cand taia unul din ei o barna, a cazut fierul de la secure in apa. El a strigat: “Ah! Domnul meu, era imprumutat!” Omul lui Dumnezeu a zis: “Unde a cazut?” Si i-a aratat locul. Atunci Elisei a taiat o bucata de lemn, a aruncat’o in locul acela si ferul de la la secure a plutit pe apa. Apoi a sis: “Ridica-l!” si a intins mana si l-a luat.” (2Imp. 6,5-7)

La scoala proorocilor lui Elisei unul din prooroci in timp ce taia o barna cu securea ia cazut fierul de la secure in apa. Securea fara fier nu este folositoare, daca fierul cade, cu manerul nu mai poti face nimic. Din aceasta intamplare fireasca se trag cateva invataturi spirituale.

1. Orice prooroc isi poate pierde fierul de la secure. – De multe ori slabim pe cale, chiar daca am fost inzestrati de Dumnezeu cu o “secure puternica”, chiar daca avem daruri deosebite de la Dumnezeu. Sunt anumite parti din aceste daruri pe care daca le pierdem, nu mai putem lucra. Cum este cazul fierului de la secure. Samson si-a pierdut puterea atunci cand a pacatuit cu Dalila. Si Iona a avut mari probleme atunci cand nu a ascultat directia in care sa isi intrepte viata. Simtim de multe ori ca nu mai suntem la fel ca inainte, eram limpezi, tari si plini de bucurie; acum nu mai simtim nimic din toate acestea… Raspunsul nu este decat unul singru, nimic nu ne poate desparti de Dumnezeu decat pacatul. Odata savarsit aduce despartirea de Dumnezeu si goliciunea interioara. Dar vedem o minune, fierul pe care il pierduse proorocul pluteste.

2. Dumnezeu poate sa faca fierul sa pluteasca, chiar daca este impotriva naturii. Atunci cand proorocul vine la Elisei, acesta arunca o bucata de lemn si fierul de la secure se ridica la suprafata. Fierul in mod normal se scufunda, la fel cum ne scufundam si noi atunci cand ne departam de Dumnezeu. Este normal sa ne scufundam, dar atunci cand Dumnezeu lucreaza, chiar daca natural este sa te scufunzi, fierul incepe sa pluteasca, se ridica la suprafata. Tot asa si noi atunci cand venim la Dumnezeu, Harul lui ne ridica, impotriva firii, impotriva legilor lumii, incepem sa plutim. Este puterea jertfei lui Hristos care a facut ispasirea, este Harul lui Dumnezeu care ne restaureaza.

3. Intrebarile omului lui Dumnezeu. Insa pentru aceasta ridicare sa aibe loc Elisei pune doua intrebari. Prima: “unde a cazut?”. Asa cum spune si Iisus in Apocalipsa: “Adu-ti aminte unde ai cazut si pocaieste-te!”. Dumnezeu poate sa ne ridice, dar noi trebuie sa ne amintim unde am cazut: “Poate ai vrut lauda de la oameni, ai vrut sa fi apreciat de ei, si pentru ca nu ai fost, inima ti sa mahnit. Poate ca te-au cuprins indoieli cu privire la Biblie si te-ai intrebat daca ea este Cuvantul lui Dumnezeu. Poate ca ai citit sau auzit ceva care ti-a strecurat indoieli in suflet, si atunci puterea ta s-a dus. Aduti aminte unde ai cazut si pocaieste-te. Vei fi ridicat, in ciuta tuturor legilor. Apoi dupa ce totul va fi adus la suprafata, poti sa apuci securea si sa o folosesti din nou. Esti restabilit pe deplin! “Ridica-l!” i-a spus Elisei. Acum poti sa faci si tu la fel si sa continui lucrul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s