„El este ca un pom sadit langa un izovor de apa, care isi da rodul la vremea lui, si ale carui frunze un se vestejesc: tot ce incepe duce la buna sfarsit” Ps. 1, 3
Un pom sadit langa un izvor de apa, isi primeste tot ce are nevoie pentru hrana si sustinere. Isi da rodul la vremea lui si frunzele nu se vestejesc. Daca observam in mijloacele de sustinere ale credinciosului nu sunt inclusi oamenii, ci doar legea Domnului, cugetarea si trairea curata, adica nu se duce la sfatul celor rai, s.a.m.d. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem legaturi cu credinciosii, inseamna ca ei intra in campul nostru de slujire. Adunarea este locul de inchinare. Noi vom fi tari daca ne vom ghida dupa Cuvantul lui Dumnezeu si nu dupa alte surse, mintea noastra proprie, intelepciunea lumii. Cuvantul lui Dumnezeu are putere sa ne sustina sa ne intareasca sa ne faca precum un pom langa un izvor de apa. Noi gresim cand ne dorim si altceva, de ca si cum nu ar fi suficient atat, de ca si cum nu am avea totul deplin in El. „Domnul sa iti fie desfatarea si El iti va da tot ce iti doreste inima.” Ps. 37,4. Nu trebuie sa ne mai dorim ceva peste aceste lucruri, e suficient atat, adesea doar atat aveam. Probabil ca Dumnezeu ingaduie asa, pentru ca El stie ca este suficient atat. Sa ne concentram pe asta, sa ne gandim doar la ceea ce trebuie sa facem cu aceste mijloace. Si psalmistul ne spune ca vom aduce rod la timpul potrivit si tot ce vom incepe vom duce la bun sfarsit. Nu orice fel de sfarsit, ci neaparat unul bun. 🙂