Intr’o familie erau mai multi baieti. Familia era instarita aveau mai multe masini, o situatie foarte buna materiala. Dar era o casa de crediniciosi. Baiatul mai mare cand a mers la facultate, a terminat’o si s-a intors acasa foarte razvratit. Dar nu numai ca era razvratit, imprastia micorbul si la ceilalti frati. Tatal intr’un final a spus fiului: “Ce este cu tine, ai venit acasa total schimbat?” Fiul raspunde cu tupeu: “Nu trebuie sa ascult de tine, daca trebuie fug de acasa, nu imi pasa”. La care tatal ii spune: “stai jos pe scaun!” Baiatul se aseza, fiind luat prea din scurt cu acest indemn. Si tatal incepe: “Uite ce este, nu trebuie sa fugi de acasa, poti sa iesi incet pe usa, dar… noi avem o situtie in familia asta, tu ai masina ta personala. Aceea este masina familiei, o lasi acasa si pleci fara ea. Acum scoate cheile si punele pe masa cu talonul masinii.” Tatal face pauza. Baiatul nevoit de imprejurari scoate cheile si talonul, cu ochii putin desumflati, si le pune pe masa. “Tu mai ai acasa laptop, telefoane mobile si alte accesorii, acelea sunt tot ale familiei. Le lasi acasa si pe alea. Pune telefonul pe masa acum!” Baiatul vazand seriozitatea tatalui, pune telefonul pe masa. “Acum poti sa te duci, nu trebuie sa fugi, iesi incet pe usa, si consecintele vor fi grave!”. Baiatul s-a dus in camera lui, dar de atunci a fost un altfel de baiat.

Se spune ca este un caz real.

Oare cati mai au aceasta atitudine si intelepciune in familiile noastre?

Nu as sugera sa procedati la fel, ar trebui adaptat la situatia respectiva, nu e garantat ca da rezultate. Dar atitudinea sa v’o insusiti, aceasta totdeauna da rezultate, mai ales pe termen lung.

Mergeam pe strada intr’o zi si ma intalnesc cu un coleg, alaturi de care participasem la un curs de specializare in consiliere metoda “De hope”. L-am salutat, locuim in acelas cartier, am aflat ca el se angajase la primarie ca si consilier pe probleme sociale, sau ceva similar. Eu ii spun: “Dar ti-a folosit cursul vad!” La care el raspunde: “Nu ca eu nu folosesc ceea ce am invata la curs, folosesc metoda “Minnesota” (nu stiu daca am scris corect). Eu il intreb, ce am studiat impreuna stiu cum gandesc “De hope”, dar metoda “Minesota” ce invatatura are?  El imi raspunde: “Atunci cand un om vine sa fie ajutat, mai ales la consilier, el vine de obicei cand este intr’o situatie disperata, in care chiar nu mai are nici o solutie, dupa ce le-a epuizat pe toate. Noi sustinem ca exista o putere supranaturala care ne poate ajuta pe fiecare din noi atunci cand credem in ea. “ Eu il opresc si ii spun: “Ooo interesant.. putere supranaturala” La care el raspunde: “Dar pe care nu o numim Dumnezeu, pentru ca poate unul este ateu, altul budist, crestin, musulman.” Continuă lectura „Suveranitatea lui Dumnezeu si efectul ei terapeutica” →