Se spune ca daca un om isi pierde valoare, el nu poate fi ajutat, decat atunci cand intelege ca are valoare, si de aici totul conteaza si merita.

La fel este si cu biserica lui Hristos. Ma gandem la versetul acela in care Iisus spunea:

“Daca sarea isi pierde gustul prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic..” Matei 5,13.

Daca se intampla asta isi pierde valoarea, totul este pierdut. Iisus spune ca e buna sa fie aruncata afata si calcata in picioare de oameni.

Reflectand la aceste lucruri mi-am dat seama ca noi ne piedem valoarea prin diluarea invataturilor lui Hristos, si unda din acestea este ca evitam sa vorbim clar despre coruptia totala a omului. Spunem oamenilor sa faca anumite lucruri, sa se poarte intr’un anumit fel, sa inteleaga, si nu predicam evanghelia curata care spune:

“Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal” Ioan6,44.

Pavel s-a tinut tare de invatatura lui Hristos si spunea:

“Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre” Efeseni 2,1.

Noi prin sfaturile si indemnurile noastre adesea trasmitem mai degraba mesajul ca omul poate prin el insusi sa faca multe lucruri pentru Dumnezeu. Si el este contrariat de realitatea cruda, ca el este rau in esenta, si ca nu poate sa urmeze pe Iisus (lucruri recunoscute de altfel si de Hristos). Nu ne dam seama ca aceasta invatatura a Domnului elibereaza, umileste pe om, dar si pregateste calea de vindecare. Este ca anestezia aceea totala inainte de a ii inlocui inima unui pacient. Aceasta invatatura il inalta pe Dumnezeu, il pune acolo unde ii este locul. De odata totul face sens, totul se reflecta in realitate, toate ranile sufletesti isi gasesc raspunsul si Hristos devine o cetate de scapare, vizibila, impunatoare si vrednica de urmat.

Sa nu ezitam sa vorbim clar despre aceste adevaruri, altfel ne pierdem puterea de a sara, pierdem valoarea, si Domnul este umbit de invataturile noastre.

Nu conteaza cat de inconsistenti sau nedrepti sunt cei in autoritate (parinti, profesori, sefi, pastori); noi suntem responsabili pentru indatoririle noastre fata de ei. Dumnezeu poate folosi pe aceia care sunt cel mai greu de suportat pentru a dezvolta in noi atitudini mature.

Dumnezeu nu este atat de preocupat cu incercarile noastre, cat de raspunsul nostru la aceste incercari. In tot ceea ce El ne harazeste sau ne permite sa experimentam, grija Lui principala este ca atitudinile noastre sa fie potrivite cu acelea ale Fiului Sau, Iisus Hristos. El s-a supus autoritatii parintilor Sai in timp ce crestea “Macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” Evrei 5,8

Este esential sa intelegem care sunt scopurile celor in autoritate, in special atunci cand ei ne comanda sa facem ceva care se opune Scripturii si convingerilor noastre morale.

In Babilon – “Daniel s-a hotarat sa nu se spurce cu bucatele alese..” Daniel 1,8.  Facand acest lucru, el a aratat totusi atitudini mature celor cu autoritate peste el. Aceste atitudini i-au adus “favoarea” printului eunucilor. Daniel si-a dat seama ca printul nu voia ca el sa-si incalce convingerile ci doar sa-l faca sanatos si intelept. Felul cum a pus problema i-a adus izbanda si aprecierea autoritatii lui.