Mark 12:30 „Sã iubesti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, si cu toatã puterea ta”; iatã porunca dintâi. 31 Iar a doua este urmãtoarea: „Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Nu este altã poruncã mai mare decât acestea.”
Citesc blogurile si observ atata goliciune in noi insine, cate desertaciuni si ce negativista este gandirea noastra. Nu mai vedem nimic bun, nu mai speram nimic bun. Suntem sclvii ignorantei si vanitatii. Este asa pentru ca ne-am pierdut credinta in Dumnezeu si respectul de oamnei. Unii spun, nu eu cred in Dumnezeu si iubesc pe Dumnezeu. Da dar porunca este sa iubesti cu toata inima, nu sa crezi si sa nu faci nimic. Daca iubesti pe Dumnezeu dar nu este nici o lupta cu pacatul in viata ta, atunci te inseli. Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Ce comozi suntem noi, facem numai ce ne place si ne convine, adica obisnuiti cu ritualurile noastre, ne pastram confortul, dar Dumnuzeu spune: „Cine isi va pastra viata si’o va pierde!” Ne este rusine sa vorbi de Domnul Iisus. Lasa ca vorbesc musulmanii de Mahomed. „Cine se va rusina de Mine si eu ma voi rusina de el inaintea Tatalui” spunea Iisus. Daca Dumnezseu este acelasi, de ce oare ne-am pierdut orice speranta si nadejde? De ce nu mai facem nimic pentru El? Credem ca nu ne va rasplati? Este in zadar? Credem ca puterea Lui nu este suficienta pentru a razbi?
Daca il vom iubi si daca il vom cauta din toata inima atunci il vom gasi. Pana atunci ne iselam singuri! Atunci vom merge si la lume ca sa le spunem despre adevar, daca asta este adevarul, daca nu este, sa ma convinga si pe mine cineva!
romoflorin 
Curaj, mai sunt si cazuri ‘fericite’ de bloguri. Eu am gasit. In plus mahnirea asta cred ca poate fi ‘dreasa’ de plinatatea (opusul goliciunii amintite) proprii, caci Biblia vorbeste de o umplere cu dragoste facuta de Domnul.
V-am spus aceste lucruri ca bucuria voastra sa fie deplina.
Multumesc Liviu, daca citesti mai multe bloguri, si nu ma refer in special la blogurile crestinilor evanghelici, vei vedea starea aceea de care iti spuneam. Nu neg ca am gustat’o, dar cele mai citite si des intalinte sunt descrierile de goliciune, sentiment ranit, etc. Poate ca tu citesti doar niste site-uri selectate. Poate reusesti sa ajuti si pe altii cu gandurile tale.
cu bine
🙂
”Nu este altã poruncã mai mare decât acestea.”
Ce spune asta?
Iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte pe aproapele tău. Nu spune oare că iubirea ar trebui să fie starea de fapt. De ce? Pentru că Dumnezeu se regăseşte şi în mine, şi în tine, în noi toţi, în toate care sunt. Oare dacă la început nu a fost nimic altceva decât Dumnezeu, tot ce a fost creat nu este tot Dumnezeu?
waau super concluzie! greu de adaugat ceva..
se pare ca sunt pusa pe comentat astazi – miliaone de scuze dar aveam niste timp si m-am gandit sa rasfoiesc pe ici pe colo.
Nu vreau sa par ca bunica care cum aparea ceva nou (technic mai ales dar orice descoperire se pune) zice ca se apropie sfarsitul. De fapt, Isus ne-a spus tot timpul ca e aproape. Insa ce vroiam de fapt sa subliniez in contextul eseului scris de dumneavoastra este ca nu e de mirare goliciunea blogurilor caci „dragostea celor mai multi se va raci”. Lumea a luat-o intr-o directie asa de anapoda. Cand eram eu mica era altfel sau poate acum ca am crescut mare percep lucrurile altfel. Nu cred insa – desi sunt absolut pentru noile technologii cred ca internetul a facut mult rau lumii (de exemplu numa pornografia si jocurile vilente pe calculator). Lumea petrece din ce in ce mai mult timp in fata computerului si se implica in tot soiul de relatii virtuale, stau de vorba cu pritebnii pe calculator in loc sa se vad….relatiile umane devin cumva mediate de computer. In cazul asta mi se pare absolut normal ca starea noastra interioara sa se schimbe. Eu am observat diferenta intre scrisorile care le scriu de mana si cele care le scriu pe calculator. E mare diferenta – in cele scrise de mana se vede parca ca sunt scrise din suflet, in timp ce cele de pe calculator par reci, cu cuvinte alese (cateodata ma ajuta si computerul sa fac asta), insa nu mai au caldura aceea care decurge din alunecatul maiini tale pe hartie.
Nu cred ca mai e de mirare nimic. E foarte trista strea asta a lumii si de multe ori am frica sa nu cumva sa ma fure de tot si pe mine.
Mariutza:
Cred ca trebuie sa ne incredintam de ce spunea Dumnezeu lui Pavel: „Harul Meu iti este de ajuns” Adica sa fim incredintati ca noi avem totul deplin in El, si sa nu ne temem ca nu vom avea suficient, dupa cum avem nevoie. Cel din noi este mai mare decat cel din lume.
Avem nevoie sa ne intarim mainile prin puterea lui Dumnezeu sa folosim cu intelepciune si pricerepere mijloacele moderne. Am incredintarea ca Duhul lui Dumnezeu ne poate face in stare pentru orice lucrare buna, deci si prin mijloacele acestea. Sunt tentatii diferite, poate mai mari, dar si efectele pozitive vor fi in aceeasi proportie, avem nevoie de tarie si directie din partea lui Dumnezeu, rugaciunea este o unealta potrivita in privinta asta 🙂
Dumnezeu sa ne dea intelepciune!