octombrie 27, 2007 – romoflorin

David spune: „… voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele” (Psalmul 23,6)

Noi citim si admiram vitejia lui David in fata lui Goliat, victoriile lui numeroase asupra dusmanilor, insa ce i-a adus lui atata biruinta? Cu siguranta casa lui Dumnezeu avea un loc central in viata lui.

Care sunt cateva din consecintele nefrecventarii casei lui Dumnezeu / bisericii locale?

Nefrecventarea bisericii locale deschide usa altor partasii. Un proverb zice: „Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti”. Noi nu suntem ceea ce vrem, ci ca aceia cu care ne insotim. Noi nu putem sa ne opunem la infinit celor cu care ne insotim, vom deveni ca ei. De aceea Dumnezeu ne indeamna regulat sa iubim pe frati, aici referindu-se la faptul de a ne imprietenii, de a ne insoti cu oamenii evlaviosi, credinciosi.

Nefrecventarea bisericii locale inmulteste factorii care dezinhiba constiinta. Casa lui Dumnezeu zideste moralitatea noastra, intareste duhul din noi, ne sustine. Celelalte lucruri din lume nu fac acelas lucru, ci opusul. Lumea coboara moralitatea noastra, tot mai mult, tot mai repede, duhurile noastre slabesc, avem tot mai multe remuscari interioare, si acestea sunt din ispitele si indemnurile nelegiuite care ne sunt vandute cu tot mai multa indrazneala si pe scara tot mai larga. Lumea aceasta se indreapta fatis spre rau, poftele carni, mandria interioara, lucruri despre care Dumnezeu spune hotarat ca duc la distrugerea noastra. Iar lumea le propaga ca pe un ideal glorios al omului. Noi nu realizam intotdeauna, dar casa lui Dumnezeu este un puternic sprijin pentru sufletul nostru, trebuie sa mergem regulat acolo, trebuie sa iubim acel loc si sa ne opunen, sa luptam cu orice piedica in calea acesteia.

Nefrecventarea bisericii locale schimba treptat „bordul de control” al vietii. Casa lui Dumnezeu trebuie sa fie „bordul de control” al vietii, acolo invatam sa cercetam Scriptura, sa ne rugam, acolo ne sunt explicate caile lui Dumnezeu, acolo ne sunt date indemnuri pentru viata, explicatii pentru problemele existentei, acolo este singurul loc unde ni se spune: de unde venim si unde ne ducem, conditiile vietii si ale mantuirii. Odata ce iti permiti sa nu te duci in mod regulat acolo, tu inveti indirect sa nesocotesti pe Dumnezeu, si bordul de control al vietii tale se schimba de la Dumnezeu si Cuvantul Sau, la lume, televiziune, media sau alte surse care nu ar trebui comparate cu Dumnezeu sau propria constiinta.

In biblie suntem indemnati sa sataruim in rugaciune sa ne rugam mult si continu. Rugaciunea nu trebuie sa fie doar „Tatal nostru” sau rucaciunile scrise, ci ele trebuiesc sa fie exprimari personale de fapte concrete si cazuri specifice fiecaruia in parte.

Care sunt cateva din efectele ruagiunii, sau mai bine spus de ce sa ne rugam staruitor?

Rugaciunea te focalizeaza. Una din problemele oamenilor de astazi este dezorientarea, nu suntem focalizati, suntem impartiti in prea multe parti ca devenim ineficienti si nu facem mai nimic bine. Rugaciunea ajuta focalizarea, prin repetarea lucrurilor dupa voia lui Dumnezeu (dar nu ca pe poezie, rugandu-ne din inima), gandurile se aduna si in mod gradat se concentreaza intr’o directie. Lumina soarelui este calda, dar daca focalizezi printr’o lupa ea poate sa aprinda un foc, sa arda, iar daca le focalizezi printr-un aparat laser, poti taia si fierul si piatra. Asa este si cu enerigiile omului cand sunt focalizate potrivit voiei lui Dumnezeu si darului spiritual.

Rugaciunea mareste receptivitatea. Cand te rogi pentru un lucru, gandurile reiau cu regularitate acea ideie/idei, si incepe sa gaseasca solutii sau strategii. Devii productiv, rezolvi acea problema. Se spune ca atunci cand Bethoven a compus simfonia a 5-a, s-a gandit asa de mult timp la asta, ca avea toata melodia in minte ii lipsea tempoul, inspiratia, si intr’un parc in timp ce se plimba un prieten l-a batut pe umar, in clipa aceea a gasit tempoul penru simfonia a 5-a. Mintea lui era asa de receptiva ca specula orice eveniment sau fapta pentru a-si implini visul, scopul.

Rugaciunea activeaza resursele divine. Aici nu ne bazam pe faptul ca noi aven nevoie de acele resurse, ci pe promisiunea si credinciosia lui Dumnezeu, care a spus: „Daca vom cere ceva dupa voia Lui ne ascuta” (1Ioan 5,14) si in alta parte ne spune: „Cereti si vi se va da”. Deci noi plecam de la ideea ca Dumnezeu ne indeamna sa ii cerem, si daca ne rugam dupa voia Lui (adica potrivit Cuvantului Sau) atunci el ne va da acele lucruri. Unii spun ca Dumnezeu oricum stie nevoile noastre, este adevarat dar intrucat El este o persoana, noi trebuie sa vorbim cu El prin rugaciune si sa ii cerem acele lucruri, impreuna cu multumiri. Daca Dumnezeu ar fi fost doar o forta, atunci lucrurile acelea se intamplau de la sine, un vapor nu trebuie sa roage apa sa il tina la suprafata asta se intampla de la sine, este o lege a apei.

Rugaciunea trebuie facuta intotdeauna in Numele Domnului Iisus, de aceea este neaparat necesar sa ne conformam viata noastra invataturii lui Hristos, altfel nu ii putem folosi Numele fara ca noi sa facem ce spune El. Si rugaciunea in afara Numelui Lui nu este mantuitoare.