Aceste două lucruri sunt cunoscute în biblie ca fiind vârful învățăturilor divine. Vedem buna reacție a lui Dumnezeu la dorința lui Solomon, dar și încheierea tuturor învățătorilor:
Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. (Eclesiastul 12:13)
Cunoscătorii bibliei știu că acest verset este o definiție a înțelepciunii și priceperii.
Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.” (Iov 28:28)
În concluzie ceea ce cere Solomon este să fim înțelepți și pricepuți!
Acum de mult timp mă gândesc cu nesaț la aceste lucruri. Înțelegem că începutul înțelepciunii este frica de Domnul, adică frica de Domnul este numai începutul înțelepciunii, înțelepciunea adevărată este să stărui în ele, adică în Cuvântul său, în rugăciuni (adică în relație, în credință în El), în părtășie frățească (comunitatea bisericii), Cina Domnului (adică să faci legământ în apa botezului, să fii parte din familia lui Dumnezeu).
Priceperea totdeauna a fost un pas mai departe, mai obscur pentru mine. Știam din scriptură că înseamnă depărtarea de rău. Adică aplicarea cuvântului. Înțelepciunea era să știi cuvântul, să îl studiezi, să îl înțelegi, priceperea era să păzești cuvântul, să îl practici, să îl implementezi în caracter.
Acum dacă m-ai întreba cum s-ar putea rezuma cu un alt cuvânt priceperea, ași spune că în mare parte pricepere înseamnă înfrânare.
Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. – (Proverbe 14:29)
romoflorin 