De ce s-a înălțat Hristos?

  1. Domnul Isus s-a înălțat pentru că nu era dintre noi. – Deși era om 100%, El înainte să se întrupeze era Dumnezeu din Dumnezeu adevărat. De aceea cine crede în El va fi mântuit și nu va veni la judecată, ci va trece din moarte la viață (Ioan 5,24). Isus era Dumnezeu și s-a întors de unde a venit. Ascultați de El, de acum Îl vom vedea venind pe norii cerului cu putere și cu slavă! Să ne pregătim să ne întâlnim cu El!
  2. Domnul Isus s-a înălțat pentru că și-a sfârșit lucrarea. – Lucrarea Lui a fost să mântuiască omenirea din blestem și păcat. A făcut acest lucru prin satisfacerea justiției divine, a trăit în sfințenie deplină, așa cum ar fi trebuit să trăi fiecare din noi .și nu am făcut-o. El a făcut acest lucru pentru noi. Apoi a murit pentru păcatele noastre pe cruce. Este scris: ”Plata păcatului este moartea” Rom. 3,23. Isus a făcut acest lucru în locul nostru. Să venim la El, că să facem cu efect lucrarea Lui în viețile noastre.
  3. Domnul Isus s-a înălțat la cer pentru că s-a dus să ne pretătească un loc, ca acolo unde este El să fim și noi (Ioan 14,2-3). Să venim la El până nu e prea târziu. Să primim Evanghelia lui prin credință și botezul. Faceți asta pentru Numele Lui. Nu contează unde faci asta, ci să o faci cu inimă curată, ca să fii mântuit. Primește cuvântul Lui, din gura oricărui propovăduitor pe care Domnul îl trimite în viața ta. Nu mai opri intervențiile lui Dumnezeu pentru tine.

Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeu! El va reveni în același fel în care s-a înălțat.

”Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta” (Iosua 1,8)

De ce a lăsat Dumnezeu ca însoțitor pe pământ pentru omul lui, o carte? Vedem că mai presus de slujitori este această carte. Iudeii din Berea aveau o inimă aleasă pentru că verificau pe apostolul Pavel cu această carte.

Procesul de citit, împreună cu scrisul, este unul proces complex, de care mulți oameni nu sunt conștienți, beneficiile acestui proces sunt uriașe. Un profesor spunea odată despre lucrările de doctorat pe care l-a făcut, că prima a făcut-o cu citit în cărți, notițe pe hârtie și apoi scris în calculator. Următoarele lucrări le-a făcut direct în calculator, pentru că așa era tehnică de acum. Ceea ce a scris în prima lucrare, cea cu citit cărți și notițe pe hârtie, și astăzi știe ce a scris acolo! Celelalte lucrări, pe care le-a conceput direct în calculator, nu că nu a scris bine ce a scris, dar nu mai știe ce a scris acolo, în general. Am fost marcat de acastă mărturie a acestui profesor remarcabil. Acum în era IT-ului, aceste efecte ale cititului și scrisului, se simt pentru cei ce au făcut asta înainte, cei ce au citit, notat, iar apoi au trecut pe calculator. Cei ce nu au făcut asta înainte, nu pot face diferența ușor, nici înțelege bine procesul. Deși nu este greu pentru ei să facă testul.

Când citești, nu doar acumulezi informații, cum o faci la radio, sau la televizor. Când citești, în primul rând organismul se liniștește. Funcțiile externe se inhibă, pentru a face loc celor interne să se deschidă. Adesea am auzi expresia ”Cartea bate filmul!”, deși unele filme sunt foarte bine făcute. De fapt este vorba de aceste funții externe inhibate și activate cele interne. Iar atunci când citești și interiorul tău este deschis, datorită contextului de citire, acumularea este una directă, experiența este una așa de puternică, încât nu poate fi egalată de orice altceva pe care tu îl recepționezi cu funcțiile tale externe: văz, auz, simț tactil, miros etc. Percepțiile interioare sunt mult mai ample decât simțurile noastre pot realiza. Aici este cheia! Iar acel interior se deschide și lucrează în contextul citutului și scrisului. Se spune că oamenii care au îmbogățit lumea și au ridicat condiția vieții, nu au fost cei bogați și puternici, ci cei plecați asupra înțelepciunii, cercetării și cunoașterii. Aceștia au adus îmbunătățiri continue și consistente umanității, prin cercetările lor și implementarea ulterioară a ceea ce au descoperit ei.

De fapt această funcție internă a duhului, pe care cititul o deschide, este ceea ce cred că Dumnezeu a intenționat, atunci când a rânduit pentru omul sfânt să aibă în viață o carte – Biblia. Există o tihnă a cititului, care nu trebui grăbita, ca focul mic la mâncare. Dacă grăbești această tihnă, inhibi duhul. Lucrarea nu se face. Cugetă îndelung, notează, dezvoltă, fă legăturile.

”Cugetă zi și noapte asupra ei!” (Cărții).

Adevărata autoritate

Omul care are autoritate cu adevărat, acela o deleagă și la alții, e ca și cum ar avea să dea și la alții. Omul care nu are autoritate cu adevărat, acela nu o deleagă, este ca și cum nu ar avea autoritate suficientă ca să dea și la alții. Abia are pentru sine și este chiar inconfortabil în poziția aceea uneori. 

Tot răul lucrează spre bine

Satan credea că omoară pe Dumnedeu, pe Isus Hristos la cruce. Când de fapt el a împlinit planul de mântuire pentru mântuirea tuturor sufletelor care cred.

Hitler credea că omoară pe Israel prin holocaust, însă prin acel lucru nu a omorât pe Israel, ci l-a împins la viață, pentru că după război a primit o țară.

Și astăzi lucrurile se întâmplă în mod similar cu tensiunile din Orientul Mijlociu.

(Romani 8:28) ”De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”

Despre execuții

Matei:

Martirul a murit in Etiopia, ucis de rana unei sabii.

Marcu:

A murit in Alexandria, Egipt, dupa ce a fost tarat de cai, printre strazi pana a murit.

Luca:

A fost spanzurat in Grecia, ca rezultat a predicilor staruitoare, catre cei pierduti.

Ioan:

A facut fata martiriului, prin faptul ca a fost fiert intr-un bazin urias de ulei incins, in timpul unor raiduri de persecutie in Roma. In orice caz, a scapat ca printr-un miracol.

Ioan a fost condamnat la prizoneriat in mina, pe insula Patmos. A scris Revelatiile sale- Apocalipsa, pe insula Patmos. Apostolul a fost eliberat mai tarziu si a servit ca preot in Edessa, in Turcia moderna.A murit de batranete, singurul apostol care a murit in liniste.

Petru:

A fost crucificat cu capul in jos, pe o cruce in forma de X.

Dupa spusele bisericilor, s-a intamplat astfel, deoarece a cerut tartorilor sai asta, pentru ca s-a simtit nedemn sa moara ca Iisus.

Din înțelepciunea evreiască

”Păzește-te de partea din față a caprei, de partea din spate a calului, și din toate părțile unui om mandru.” – Fii prudent!

”Învață să iubești adversitățile vieții”. – Ele dovedesc omul valoros , sau îl pot face valoros.

”Iubește cărțile”. – Adevărata comoară în viața stă în ele. Celelalte comori nu sunt stabile fără ele.

”Economisește mereu și nu consuma nicidecum din ea, investește!” – Fii eficient!

”Bătrânii văd mai greu, dar mai multe”. – Respectă bătrânii!

”Dumnezeu a dat omului două urechi și o gură, în ordinea importanței.” – Ascultă mai mult și vorbește mai puțin.

”Cea mai mare avere sunt copii”. – Prețuiește familia!

Shalom!

Cine sunt eu în Hristos și cine este Hristos în mine

Cine sunt eu în Hristos, reprezintă lucrarea lui Hristos pentru mine, care este perfectă.

Cine este Hristos în mine, reprezintă lucrarea mea pentru Hristos, care nu este perfectă.

Mulți se laudă sau se concentrează pe cine sunte ei în Hristos, fără să își dea seama că acest lucru este doar o jumătate a monedei. Noi nu putem fi ceva în Hristos, dacă El nu este ceva în mine. Înțeleg că lucrarea lui este perfectă, iar a mea este imperfectă. Dar crezi că Dumnezeu nu știe? Dumnezeu îți cere, în imperfecțiunea ta, să îl faci Domnul în viața ta pe Isus, ca apoi El în perfecțiunea lui să te facă să fii cine ești în El, acele calități perfecte: copil de Dumnezeu, lumina lumii, sarea pământului, moștenitor al împărăției ș.a.

Nu putem scuza cu imperfecțiunea noastră lipsa dedicării. Dumnezeu cănd ne cere să ne dedicăm, nu spune că trebuei să fim perfecți. A te dedica înseamnă să te predai, atât cât ești, atât cât poți. Dar să te predai.

Este greșit și amăgitor să te tot gândești la cine ești în Isus, fără să pui în echilibru cine este El în tine. Acestea trebuie să meargă totdeauna împreună.

Două feluri de întâietate

(Deut 28:13) ”Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, și niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău, pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini.

  • Poți să fii cap și nu coadă:
    • Dacă asculți de Dumnezeu, dacă păzești poruncile Lui.
    • Dacă plătești prețul sfințeniei.
    • Dacă rabzi prigoana.
    • Dacă aștepți în tăcere răspunsul Domnului.

(3 In 1:9) ”Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi.”

  • Există și un fel greșit de a te ridica:
    • Să dorești cu orice preț să fii primul, fără să trăiești în sfințenie.
    • Să dorești asta din mândrie, din dorința de a controla pe alții.
    • Să nu plătești prețul ascultării de Dumnezeu și de binele oamenilor, dar să stai acolo prin uneltire și viclenie.
    • Să nu rabzi prigoana, dar să prigonești tu pe alții.

Sunt cazuri când unii citează textul de mai sus, dar ei tăiesc în cel de mai jos. Biblia face o distincție foarte clară între cele două feluri de întâietate, distanța între ele este distanța dintre Satan și Hristos.

El este Stânca!

(Deuteronomul 32:4) ”El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.”

Moise Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind Stânca. Domnul Isus spune celor ce ascultă de El că zidesc pe stâncă. Acum, cei ce zidesc pe Această Stâncă, au o nădejde, chiar dacă ei mai tremură uneori, totuși Stânca pe care stau ei nu tremură niciodată.

Chiar dacă vânturile bat tare și valurile vin suvoi, ne poate clătina ușor, dar Stânca pe care stăm noi nicodată nu se clatină, și așa vom fii și noi în final, neclintiți!

Binele făcut în firea pământească

Amnon a necinstit pe sora lui Tamar, Absalom a omorât pe Amnon. David s-a mâhnit din cauza acestui lucru, iar Absalom a plecat departe de fața tatălui său David. Acum Ioab a văzut toată această situație, și a vrut să facă un bine, însă era un bine forțat, mecanic, în firea pământească. A văzut că lui David îi este dor de Absalom și a trimis o femeie iscusită din Tecoa la David ca să vorbească lui David (2 Samuel 14). David înțelege că vine de la Ioab această lucrare și se lasă înduplecat și primește pe Absalom, iertându-l. Acum însă, Absalom nu era rezolvat, nu era împăcat în inimă, nu a regretat fapta și nici nu privea cu ochi buni pe David. David avea să trească prin cea mai mare încercare a vieții lui datorită lui Absalom, și la fel și Israel a fost încercat.

Așa se întâmplă când faci un bine în fire. Nu este suficient să dorești să faci binele, ci trebuie să nu îl faci în firea pământească. Nici Ioab nu era bine, cel care voia să facă binele, omorâse oameni ca să își răzbune fratele, împotriva voinței împăratului, Absalom nu avea inima bună. Toate acestea au născut mai mult rău decât bine.

Ioab voia să astupe conștiința lui încărcată cu fapte bune, de fapt el trebuia să regrete faptele lui și să le rezolve, nu să acționeze fără să își împace problemele inimii lui, uciderea lui Abner.

Învățăm că adevărul este esențial când faci un bine. Dacă un om regretă ce a făcut, vrea să se împace din inimă, atunci totul merge cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar dacă totul este de paradă, doar în aparență, răul se perpetuă.

Oameni la dispoziția lui Dumnezeu

Dumnezeu nu vrea slujitori care să facă în lucrare ceea ce au ei în cap, ci oameni la dispoziție, care să facă ceea ce le cere Dumnezeu, atunci când le cere. Când nu le spune nimic, să aștepte în tăcere răspunsul Domnului, când îi cheamă să vină chiar dacă rabdă prigoană pentru asta. Oameni la dispoziția lui Dumnezeu!

Bunica nu avea cultură

“Bunica nu avea cultură,
Nu studiase-așa, ca noi..
Se „cultivase”-‘n bătătură
Și la prășit de popușoi.

Nu, nu era analfabetă,
Dar nici școlită nu era.
Din Biblia îngălbenită
De multe ori ea ne citea..

Mi-o amintesc în nopți de vară,
Cum se ruga lui Dumnezeu
Privind spre stele, în grădină,
Și neștiind că sunt și eu..

Ea nu luase masterate,
Nici doctorate n-a luat,
Însă credea cu fermitate
În Cel ce lumea a creat!

Cum să-i fi spus bunicii mele,
Ce se ruga spre cer mereu,
Că bolta cea cu mii de stele
Nu-i opera lui Dumnezeu?!

Să fi-‘ndrăznit să-i zici bunicii,
În noaptea cu parfum de fân,
Că greierii și licuricii
Nu-L au pe Dumnezeu Stăpân?!

Nici n-ai fi terminat ideea,
Știu foarte bine ce îți spun:
Bunica mea, din clipa-aceea
Te-ar fi privit ca pe-un nebun!

Căci, după mintea ei vioaie,
Nimic nu-i fără autor:
Nici clăi de fân, nici mușuroaie,
Nici simpla urmă de tractor!

Să îi fi spus bunicii mele
Că soarele ascuns în nor,
Sau câmpul cel cu floricele,
Există fără Creator?!

Așa erau bătrânii noștri,
Crezând în Domnul Dumnezeu;
Strămoșii au crezut, bunicii,
Și mama mea credea, și eu..

Dar intelectualii lumii,
Cu diplome la școli de soi,
Mai caută și-acum dovada
Că ei se trag din maimuțoi!

Ei scurmă harnici prin țărână
Și caută bucăți de os
Prin care vor să demonstreze
Că.. nu suntem ai lui Hristos!

Aceasta este marea luptă,
Vrăjmașul vrea prin rațiuni
Să ne lipsească de credința
Ce-o moștenim de la străbuni..

Să nu-i lăsați să vă golească
De harul ce-l aveți în voi;
Rugați-vă să se-‘nmulțească,
Iar Duhul va veni șuvoi,

Căci Tatăl nostru ne iubește
Și nu ne lasă lui Satan.
Cu harul Său ne ocrotește,
Vrăjmașii se trudesc în van!

Pe cei ce pierd credința dreaptă
Și-‘ncep să-și râdă de strămoși,
O grea robie îi așteaptă,
Căci demonii nu sunt miloși!

Urcați, urcați în Arca Sfântă,
În casa Domnului Hristos!
Biserica pe val plutește,
În timp ce lumea merge-‘n jos!”

Primită și preluata

Despre etica muzicii creștine

Am văzut dezbaterea care circulă pe internet despre muzica creștină.

Au fost argumente aduse din Psalmul 56, în care se spune că trebuie cântat cum se cântă „Porumbel din stejari depărtaţi”. Și aici s-a sugerat ideea că David a luat muzica lumii de atunci și a pus-o pe textul Psalmului 56 cântat la Templu. Răspunsul aici este că Israel era sub teocrație, tot ce se cânta în Israel era în ideea ascultării de Dumnezeu, amintiți-vă de învățătura lui Moise pentru tot Israelul: (Deut 18:13) ”Tu să te ții în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău.” Nu putem argumenta aici că nu toți erau inspirtați, da nu erau, după cum este nici în bisericile noastre astăzi, dar unii erau. Nu era muzică de la canaaniți, nici de la hetiți. Era muzică inspirtată, dar nu prin David, era în Israel.

Acest lucru nu se poate aplica astăzi în țările lumii, pentru că nu sunt teocratice. Muzica are un conținut etic, o stare de spirit, care chiar dacă nu se vede ca în matematică, deși muzica este matematică, muzica s-a dovedit că are efecte specifice în funcție de ritmul ei, spre exemplu:

  • muzica unde se imită ritmul inimii, cum este muzica pop, excită. De aceea în piesele pop ale lumii contemporane vedem adesea scene lascive.
  • muzica unde se menține un ritm contrar ritmului inimii, irită, enerzează, cum este ritmul muzicii rock. De aceea uneori la acest gen de concerte este violență.
  • muzica creată sub influența drogurilor induce acea stare ascultătorilor lor, chiar îmbie la acest lucru, cum sunt unele piese Beatles. La fel este și muzica de petrecere și băutură.

Deci muzica creștină trebuie să știe aceste lucruri, muzica transmite o anumită stare de spirit, ea are o etică a ritmului. Muzica creștină trebuie să aibă această etică.

Sentimentul de respingere

O mamă avea două fete. Una era agreată de ea, alta nu. De multe ori conștiința o cerceta că nu este bine ce face, că trebuie să se schimbe. Odată, mama era în camera ei și dintr-o dată a auzit sunete în camera de alături. A strigat: ”Este cineva acolo?” La care fata nepreferată a răspuns: ”Nu! Sunt doar eu.”

În realitate fata a exprimat: ”Nu este cineva important acolo…, dar este cineva, nu așa de important, eu, fata mai puțin dorită”.

Mama a înțeles imediat mesajul dureros al fetei care se simțea respinsă. A fost zdrobită în inima ei de răspunsul fetei, a mers la ea și a îmbrățișat-o plângând, cerându-și iertare pentru comportamentul ei. De atunci relația lor s-a îmbunătățit semnificativ.


Să nu nedreptățim pe nimeni, în mod conștient, niciodată. Lucrul acesta în suflet se resimte cu multă greutate și cu un efect foarte puternic.

  • Un caz real cules de la un curs de consiliere.

Lucrarea creștinului

sursă

”Treaba unui lucrător creștin din zilele noastre este ca a unuia care încearcă să scoată o mână caldă de lacrimi de la o statuie de marmură siciliană. Măcar că este așa, totuși prin harul lui Dumnezeu el va reuși să își facă lucrarea”

Adaptat după C. H. Spurgeon

* C.H. Spurgeon, Calea mantuirii, Magna Gratia – 2019.