Etichetă: Credinta

Dependent de negativism

~ florin ~ Lasă un comentariu

De curand m-a vizitat un verisor al meu si printre altele ii place psihologia si imi spunea de ideea aceasta de „dependenta de negativism”, adica multi oameni, datorita mediului nefavorabil ajung sa gandeasca negativ, crezand ca sunt justificati si ca de fapt este o concluzie logica sa nu mai crezi in nimeni si nimic, si sa nu te mai astepti la nimic bun de nicaieri. Oricum viata a dovedit’o de atatea ori.

In realitate acest concept are de a face cu tine si mai putin cu cei de langa tine. Cand altii sunt, se poarta rau si tu te porti bine, tu poti avea succes, cu atat mai mult cu cat sunt ei mai rai. Eu am facut armata undeva in Timisoara – Sacalaz, si pentru ca majoritatea soldatilor acolo aveau cazier, eu nu aveam, mi-a mers cel mai bine acolo, am fost cancelar, sanitar, a fot onorabil si frumos pentru mine, desi mediul … era cum ar spune unii, dezastruos.

Gandirea negativa nu are de fapt legatura asa de mult cu exterioru,l cat cu mentalitatea si caracterul tau. A victimiza, a te plange, te pune mereu intr’o pozitie de inactivitate: „nu merita sa incerc”, „nu am cum sa reusesc”, „nu merge nimic aici”, etc. De fapt in spate sta confortul personal, meschin, care se simte bine sa nu faca nimic si se plange de altii ca sa ii fie lui bine. Nu scriu cu spirit de judecata, asta este un proces psihologic, care poate fi inconstient pentru unii. Este o forma de corupere a personalitatii, si de fapt o pervertire a mentalitatii, sa pleci de la premiza „nu voi reusi” sau „nu pot”. Pentru ca in felul acesta chiar daca toti vor reusi in jurul tau, pentru ca gandesti asa nu vei reusi.

Hristos spunea: „facati-se dupa credinta ta!” este valabil si in sensul celalalt. Adica, atat in directie pozitiva, cat si negativa. Ideea este ca nu mai incerci nimic, orice energie se inhiba, daca il iei pe „nu” in brate, creativitatea dispare, abilitatile intra in uzura, totul se stinge. e condamni la insucces.

Totusi cum sa faci cand mediul este asa nociv, si tinzi sa gandesti negativ fara sa vrei?

Realitatea este ca in viata omului i se intampla lucrurile pe care le crede el, si mai putin ce cred altii despre el. Profesorii se inseala mult in aproximari, chiar parintii fac asta. Este uimitor sa vezi cum oameni care nu promiteu mult, au ajuns asa de sus, pentru ca au avut o sclipire tot timpul si au perseverat, si altii care aveau o gramada de talente si atuuri au esuat.

Inchei spunand ca smerenia, modestia conteaza mult in viata, te apara de mandrie dar si de negativism, descurajare, iar credinta si gandirea pozitiva iti traseaza viitorul, caile se pot schimba de multe ori in viata, cui ii pasa, dar ceea ce crezi, ce gandesti, te va ajunge, fie bine, fie rau.

„Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” Romani 8, 28

Un test al credintei adevarate (+12)

~ florin ~ 6 comentarii

Am vazut acest clip la Ionatan pe blog si chiar m-a cercetat acele imagini. Previn ca sunt scene violente!

Cred insa ca vazand acest clip poti intradevar sa iti verifici daca crezi cu adevarat in Iisus sau nu. Intrebarea ar fi: Daca ar fi sa fii pus intr-o arena cu lei pentru credinta in Hristos ce ai alege? Sa intri in arena? Sau sa te lepezi, sa negi ca esti crestin?

Traim vremuri cand a fi crestin nu mai este un motiv de persecutie, ci de mandrie, da bine in public, om de incredere, cinstit, etc. Dar daca ar fi sa iti testezi credinta, cum ar fi? Aceasta este adevarata credinta. Ar fi bine sa ne evaluam singuri.

FITI TARI IN CREDINTA ! – Talos V.

~ florin ~ Lasă un comentariu


La varsta de 15 ani am avut de a face pentru prima data cu Securitatea. Eram urmarit de un coleg si turnat ca merg la biserica. Directorul scolii le-a spus parintilor ca voi fi exmatriculat din liceu daca mai merg la biserica. Am continuat sa ma furisez prin cimitirul care era langa casa celui in care se aduna mica comunitate de credinciosi. Am fost pandit si descoperit din nou de colegul sarguincios. Atunci, tatal meu m-a luat cu el prin bisericile de prin sate. Colegul a aflat si asta! Urma exmatricularea sub presiunea securitatii. Ca sa evite exmatricularea, directorul le-a cerut parintilor sa ma trimita la internatul scolii unde puteam fi supravegheat. A inceput in sufletul meu razvratirea fata de Dumnezeu. Am hotarat nu numai sa termin cu biserica, dar am ajuns si la convingerea (cu ajutorul profesorului de filozofie, a Bibliei hazlii si a colegilor care faceau presiuni asupra mea) ca nu exista Dumnezeu. Mi-am depus dosarul pentru scoala de ofiteri. Am trecut cu bine vizitele medical. Intr-o zi, colegul care era umbra mea, mi-a spus ca un alt coleg, fost prieten al meu acum mutat in alt oras cu familia, incercase sa otraveasca o profesoara. Dupa cateva saptamani am fost chemat la Securitate. Am fost invinuit ca am tainuit o tentativa de omor si ca se demarase impotriva mea o ancheta. “Baiete, stai ca frunza pe apa in scoala…!”, mi-a spus cel care se prezentase ca locotenent de securitate. Aveam 17 ani. I-am spus locotenentului care ma ancheta, ca nu inteleg de ce trebuie sa sufar pentru parintii mei; ca eu nu mai am nimic cu misticismul si obscurantismul religios si ca vreau sa devin ofiter. Am dat declaratii in acest sens si m-am “lepadat” de credinta parintilor mei. Am acceptat sa-l ajut sa clarifice “tentativa de omor”. Intr-o seara, pe cand ma duceam la sediul militiei unde trebuia sa dau “nota informativa” despre colegul meu, din intuneric, pe strada, locotenentul beat a inceput sa arunce cu pietre dupa mine. Atunci am inteles ca ofiterul il apara pe colegul meu. Din seara aceea nu m-a mai chemat. Tatal colegului era secretar de partid si toti ceilalti colegi il stiau de frica. S-a facut o ancheta in scoala si au venit organele de partid de la Raion. Eu nu eram UTM-ist deoarece secretarul UTM al clasei spunea ca am sa ma botez la varsta de 30 de ani ca Hristos. Totusi m-au chemat la sedinta si acolo le-am dezvaluit intreaga inscenare, in spatele careia era ofiterul de securitate. Am scapat de exmatriculare, dar dupa cateva luni am primit instiintarea ca dosarul meu fusese respins pentru scoala de ofiteri deoarece tatal meu era predicator (laic) baptist.

 La varsta de 18 ani am fost incorporat la unitatea de transmisiuni din Campina a Ministerului Afacerilor Interne, de unde au fost trimisi la revolutie acei tineri macelariti pe aeroportul Otopeni. In cateva luni de armata mi-am dat seama ca se urmareste depersonalizarea noastra si am inceput sa traiesc cu aceasta teama. Dupa cateva luni, un ofiter m-a chemat si mi-a spus sa imi fac valiza ca plec la o scoala speciala de ofiteri deoarece dosarul meu a fost reanalizat si am fost admis fara examen. I-am raspuns ca nu ma mai intereseaza scoala de ofiteri si am refuzat categoric. Anul doi l-am facut la adapostul antiatomic din Pitesti, ca sef de nod radio pentru Apararea Locala Antiaeriana (ALA). Dupa 20 de luni de armata, la varsta de 20 de ani m-am dus in concediu acasa, in Jibou un mic orasel de pe valea Somesului. Intr-o duminica seara de August, L-am primit pe Hristos. I-am marturisit toata razvratirea mea si teama mea de viitor si in seara aceea I-am facut fagaduinta ca am sa-L slujesc ca pastor orice s-ar intampla.

Am inceput sa citesc din nou Biblia si sa scriu poezii. Intors la cazarma, am continuat sa citesc Biblia si sa scriu poezii  crestine. Le ascundeam sub saltea, dar un coleg le-a descoperit si dupa cateva zile am fost chemat la raport de un colonel de la Contra Informatii (C.I.) sosit de la Craiova pentru a ancheta cazul meu. Era in toamna anului 1964. Colonelul m-a intrebat despre poezii si despre elevii de liceu din Jibou care merg la biserica. Am refuzat sa ii vorbesc despre elevii de liceu din Jibou. I-am spus ca m-am hotarat sa studiez teologia si sa devin pastor. Inca nu eram botezat. M-a amenintat ca va avea grija sa ajung nu la teologie, ci dupa gratii si sa-mi aduca colegii pachet. Am simtit ca amenintarile lui nu au nici o putere asupra. Eram in sinea mea fericit ca la numai doua luni dupa ce L-am primit pe Hristos aveam sa sufar pentru credinta.

 Colonelul a plecat si am fost inlocuit din toate functiile care le aveam ca sergent. Nu mi-au mai dat tinuta de iarna, si in tinuta de vara si fara manta am continuat serviciul militar pana la sfarsitul lunii Noiembrie. Prin confruntarea timpurie cu   securitatea, Dumnezeu in harul Sau, m-a pregatit pentru confruntarile ulterioare.

 In Iunie 1965 am fost botezat la Cluj in biserica Manastur si in toamna anului 1965 am inceput cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucuresti.

“Potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine

sa inghita. Impotriviti-va lui tari in credinta…! (1 Petru 5:8-9). Impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi! (Iacov 4:7).

Cum se traduce: „Pocaiti-va si credeti in Evanghelie!”

~ florin ~ 1 comentariu

“Pocaiti-va si credeti in Evanghelie” Spnea Domnul Iisus in Marcu 1,15.

Cum s-ar traduce pentru generatia de astazi care are alt tipar de gandire si chiar alti termeni.

Spunea cineva am putea traduce prin aceasta: “ intorceti-va de la planurile voastre si aveti incredere in Mine (Iisus)”  In esenta acesta este mesajul lui Hristos, nu de apostrofare, nu de judecata (“Nu am venit ca sa judec lumea, ci sa o mantuiesc” spunea Iisus), de amenintare, desi o consecinta exista in functie de alegerea noasra.

Domnul Iisus ne atrage atentia supra mesajului intreg pe care l-a dat in intreaga Sa viata. Esenta invataturilor lui este: “Tot ce voiti sa va faca voua altii, faceti-le si voi la fel” Dar asta nu este suficient, nu trebuie sa te gandesti ca tu faci asta si este bine asa. Pe asta se bazeaza filosofia Lui, dar nu este doar atat. Cum sunt cei de la “Walt Disney”, declaratia lor este aceasta: “Noi facem totul pentru ca fiecare sa fie fericit” , dar asta implica mult mai mult. Aceasta este doar premiza, scopul.

“Intoarceti-va de la planurile voastre si aveti incredere in Mine (Iisus)” = “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie”

Asa sa ne ajute Dumnezeu in Noul An!

Inca un articol inspirat de teologeanu

Ce iti poate schimba viata?

~ florin ~ 2 comentarii

Este o intrebare scumpa. Oamenii chiar sunt interesati de un raspus autentic. Ca sa aflii ce iti poate schimba viata trebuie sa te uiti acum la ceea ce ti-o conduce. Se spune ca  viziunea si credinta omului ii conduc viata.

Unii oameni nu sunt asa educati, instruiti si pregatiti, dar au o credinta puternica de copil, viziunea lor e simpla si pozitiva, indrazneata, este uimitor va vezi cum viata le urmeaza credinta, viziuna.

Altii dimpotriva au un start excelent, educati, talentati, dar undeva in inima lor au o indoiala, le lipseste viziuna, ba chiar au temeri serioase cu privire la viitor. Este surprinzator cum din oameni asa de inzestrati si pregatiti viata a putut sa duca un om asa de jos!

Ce face ca un om sa aibe o credinta puternica si o viziune pozitiva? Ce influenteaza aceste lucruri intr-un om?
Hristos prin tot ceea ce a spus si a facut, atunci cand te uiti cu onestitate si seriozitate la El, viziunea ta se schimba.
Incepi sa realizezi ca viata este doar un test, este mult mai mult decat avem acum si aici.
In viata oamului ii sunt date putine lucruri, dar atitudinea si ceea ce face cu acestea va determina daca va mai primi si altele.
Omul se poate detasa de lumea aceasta si totusi sa ramana in ea si sa ii fie folositor, asta se face prin apartenenta la lumea lui Dumnezeu, lumea celor credinciosi si sfinti prin credinta si pocainta lor.

Cercul vicios al necredintei

~ florin ~ Lasă un comentariu

Multi oameni au tendinta sa dea vina pe circumstante, pe oamnei, pe lume pentru nereusitele lor. Realitatea este insa ca noi suntem principalele cauze pentru care reusim un lucu in viata sau nu. Si altii au un rol in asta, dar spre fericirea noastra si trezirea unora, trebuie sa spunem ca cel mai importanti in realizarea unui lucru suntem noi si Dumnezeu.

In ce consta succesul, sau reusita intr-un lucru anume? Premiza de la care pleci este foarte importanta. Oamenii aproape ca simt aceasta premisa si ei reactioneaza ca atare. Atitudinea ta le determina comportamentul si mai putin celelalte detalii. Insa aceasta situatie are si alte implicatii, spre exemplu: unii oameni pleaca de la premisa: “Eu nu sunt in stare sa fac cutare lucru” Cand pleci de la premiza aceasta iti spui la un momend dat: “Nu are rost sa ma implic…”, daca nu sunt in stare sa fac nimic lucrul acela. Daca nu faci nimic nici nu vei realiza nimic. Dupa acest ciclu se intareste ideea falsa: “Vezi am avut dreptate cand am spus: ca nu pot sa fac lucrul cutare!”

Acum spuneti dv care este adevarul?

Ceea ce crezi determina ce faci, nu ceea ce faci determina ceea ce crezi. Sa fim atenti ca sensul lucrurilor este diferit decat cred unii. Cineva spunea: “Daca poti sa iti imaginezi un lucru, il poti avea”, fara sa mergem la extrema cu asta, cred ca aici este cheia, daca ai speranta, crezi, ai deja o viziuna a ceea ce va fi, metodele, strategia, mijloacele se vor schimba, adapta si cu fiecare schimbare vei fi mai aproape de ceea ce iti propui sa faci.

** personal cred ca toate acestea sunt valabile cand ele sunt in concordanta cu voia lui Dumnezeu, altfel luptam impotriva propriei constiinte si e ca si cum ne-am minti singrui.

Domnul Iisus spunea: „Facã-vi-se dupã credinta voastrã!” (Matei 9:29) Cred ca este valabil atat in sens pozitiv cat si in sens negativ. Mareste-ne credinta Doamne!

proorocie-fortata.jpg

Marcu 12,30

~ florin ~ 6 comentarii

Mark 12:30  „Sã iubesti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, si cu toatã puterea ta”; iatã porunca dintâi. 31  Iar a doua este urmãtoarea: „Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Nu este altã poruncã mai mare decât acestea.”

Citesc blogurile si observ atata goliciune in noi insine, cate desertaciuni si ce negativista este gandirea noastra. Nu mai vedem nimic bun, nu mai speram nimic bun. Suntem sclvii ignorantei si vanitatii. Este asa pentru ca ne-am pierdut credinta in Dumnezeu si respectul de oamnei. Unii spun, nu eu cred in Dumnezeu si iubesc pe Dumnezeu. Da dar porunca este sa iubesti cu toata inima, nu sa crezi si sa nu faci nimic. Daca iubesti pe Dumnezeu dar nu este nici o lupta cu pacatul in viata ta, atunci te inseli. Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Ce comozi suntem noi, facem numai ce ne place si ne convine, adica obisnuiti cu ritualurile noastre, ne pastram confortul, dar Dumnuzeu spune: „Cine isi va pastra viata si’o va pierde!” Ne este rusine sa vorbi de Domnul Iisus. Lasa ca vorbesc musulmanii de Mahomed. „Cine se va rusina de Mine si eu ma voi rusina de el inaintea Tatalui” spunea Iisus. Daca Dumnezseu este acelasi, de ce oare ne-am pierdut orice speranta si nadejde? De ce nu mai facem nimic pentru El? Credem ca nu ne va rasplati? Este in zadar? Credem ca puterea Lui nu este suficienta pentru a razbi?

Daca il vom iubi si daca il vom cauta din toata inima atunci il vom gasi. Pana atunci ne iselam singuri! Atunci vom merge si la lume ca sa le spunem despre adevar, daca asta este adevarul, daca nu este, sa ma convinga si pe mine cineva!

Poti trece acest test?

~ florin ~ Lasă un comentariu

Aceste şase întrebări îţi vor testa cunoştinţele despre Biblie. Sunt concise şi necesită doar răspunsuri tip DA sau NU. Citeşte cu atenţie fiecare întrebare şi apoi răspunde.

  1. Pot toţi oamenii primi şi înţelege Cuvântul lui Dumnezeu?

  2. Pot toţi oamenii primi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu?

  3. Pot toţi oamenii produce pocăinţă şi credinţă când aud Evanghelia?

  4. Pot toţi oamenii crede în mod mântuitor în Domnul Isus Cristos?

  5. Pot toţi oamenii veni la Domnul Isus Cristos?

  6. Pot toţi oamenii să Îi fie plăcuţi lui Dumnezeu?

 

 

Cei mai mulţi creştini declaraţi ar răspunde „DA” la toate aceste întrebări.

 

 

Ai fi surprins să auzi că Biblia învaţă clar că răspunsul corect la toate aceste şase întrebări este „NU?” Citeşte mai departe şi îţi vom demonstra că Biblia învaţă că nici unul din aceste lucruri nu sunt posibile omului firesc – prin aceasta înţelegem o persoană născută natural în această lume – unei persoane ce nu a fost regenerată sau născută din nou de Duhul lui Dumnezeu. (Versetele sunt reliefate şi am subliniat unele cuvinte pentru accentuare).

***Pentru cei interesati de raspuns in casuta: „My shared file Box” download fisierul „Test”.

🙂

Credinta mantuitoare si credinta demonica

~ florin ~ Lasă un comentariu

In Iacov 2,19 scrie: „Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred si se infioara” Exista deci si o credinta demonica, adica pe care si dracii o au, dar care nu duce la mantuire. Oamenii au dreptate cand spun pretutindeni: „Si eu cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos!” Intrebarea se pune daca acea credinta duce la mantuire sau este o credinta pe care si demonii o au..Care este diferenta?

Demonii cred in Dumnezeu, cand Iisus era pe pamant, ei de departe il recunosteau si i se adresau, dar ei nu il urmau, auzeau ce spune, dar ei nu faceau ce spune el. De asemenea vedem ca Satana cunoaste foarte bine si scriptura, probabil mai bine decat noi, dar el nu o implineste, el o cunoaste cu alt scop, sa insele pe oamnei sa rastalmaceasca scriptura.

Care este deci credinta mantuitoare?

Credinta care duce la pocainta si ascultare de Domnul Iisus, credinta care il pune pe Dumnezeu pe primul loc in viata, nu doar pentru cultura spirituala (atentie multi confunda asta cu credinta adevarata). Credinta mantuitoare este aceea care se bazeaza doar pe cuvantul lui Dumnezeu si nu pe altceva aditional, carti omenesti, traditii, alte scrieri spirituale, etc. Acesea din urma pot dilua cuvantul (ceea ce se intampla adesea) sau il pot contrazice, bloca. Baza biblica pentru asta: Apocalipsa 22,18-19 / Proverbe 30,6

Ce inseamna sa crezi?

~ florin ~ Lasă un comentariu

Noi suntem o tara crestina, asa ne place sa credem. Desi nu stiu cum se impaca asta cu faptul ca suntem in top la capitolul coruptie. Cele doua ar trebui sa nu mearga impreuna. Inseamna ca trebuie sa fie o alta explicatie.

Dar ce inseamna sa crezi? Auzi pe majoritatea romanilor ca spun: „Si eu cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos. ”

Exista doua feluri de credinta, una la nivel de cunostinta: „Da stiu ca exista un Dumnezeu”, pe care si dracii o au si se infioara (Iacov 2,19). Aceasta nu duce la mantuire.

Dar exista si o credinta mantuitoare in care spui: „Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” , cu alte cuvinte, pentru ca eu stiu ca exista un Dumnezeu si intr’o zi voi sta in fata Lui. Aceasta duce la mantuire.

Acum nu este suficient sa intrebi, este nevoi sa faci ceva. Ce ar trebui facut?

Unii spun, cultele mari: ortodoxi, catolicii, ca sa vii la noi trebuie sa te botezi, sa faci o anumita slujba, apoi nu iti mai cere decat sa fi de buna credinta, de pasti, de craciun sa vii la biserica si sa primesti parintele cand vine cu „sfintirea casei”. Oare asta inseamna ca ai crezut? Oare asta inseamna sa fi mantuit? 

Neoprotestantii spun: „Trebuie sa faci catecheza, sa te botezi si apoi sa vii mai des la biserica, adica cel putin o data pe saptamana.” Dar pocaitii pun accent pe un lucru: „Trebuie sa primesti in inima ta pe Iisus ca Domn si Mantuitor!” Si nu este gresit asa. Numai ca Domnul Isus a spus talharului ca va fi in Rai, si talhaul nu l-a primit in inima ca Domn si Mantuior, el a spus doar: „Aduti aminte Doamne si de mine cand vei veni in Imparatia Ta” Luca 23,42. Asta ne arata simplu ca trebuie sa crezi ca Isus e Fiul lui Dumnezeu si sa ai inima deschisa pentru El. Nu conteaza cuvintele prea mult. Pentru ca unii asa frumos si teologic primesc pe Isus in inima lor, dar traiesc in viata numai cum vor ei. Asta cred ca este credinta care duce la mantuire. Si de asemenea el era un om care deja facuse fapte ale credintei lui. Il aparase pe Iisus in fata talharului badjocoritor, si il indemna sa se teama de Dumnezeu. Acestea sunt semnele adevarate. Fapta si cuvantul.