Postmodernismul fata in fata cu Dumnezeu

Una din trasaturile postmodernismului este ca el se uita la forma si nu la continut. Ceea ce spui nu are asa de mare importanta cat felul cum o spui. Si eu cred ca forma are importanta ei, dar continutul este mult mai important.Dumnezeu spune: „Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si eu va voi da odihna” si au venit multi la el insa Iisus ii intreba: Ce vrei sa iti fac? Sa imi capat vederea. Si il ajuta. Altcineva a venit si i-a spalat picioarele cu lacrimile ei, a inteles Domnul ce vroia: „Pacatele iti sunt iertate!” i-a spus Domnul. Domnul nu a spus nimanui: Nu ai spus cum trebuia. Asa te-a invatat rabinul? sau Cum vi si ma deranjezi in casa la omnul acesta, nu vezi ca discutam ceva important? Forma, felul, pentru Domnul nu conta, continutul, ce vroiau oamenii aceia era mai important.

Citesc bloguri si vad cum marea majoritate povestesc, pun tot accentul pe felul cum spun, cu fantezie, cu farmec, nu pe ceea ce spune. Si nu pot sa spun ca nu ma fascineaza, dar cand vad ca continutul este relativ sau schimbator, atunci pot sa spun ca noi am abandonat ratiunea.

Adevarul elibereaza, adevarul lumineaza, da viata, tot asa cum lipsa lui te leaga, te adoarme, dar nu un somn al odihnei ci al mortii.

Existsa o pace de la Dumnezeu si exista o pace de la Satana.

Oare cati mai stau in taina sa discearna?