Mark 12:30  „Sã iubesti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, si cu toatã puterea ta”; iatã porunca dintâi. 31  Iar a doua este urmãtoarea: „Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Nu este altã poruncã mai mare decât acestea.”

Citesc blogurile si observ atata goliciune in noi insine, cate desertaciuni si ce negativista este gandirea noastra. Nu mai vedem nimic bun, nu mai speram nimic bun. Suntem sclvii ignorantei si vanitatii. Este asa pentru ca ne-am pierdut credinta in Dumnezeu si respectul de oamnei. Unii spun, nu eu cred in Dumnezeu si iubesc pe Dumnezeu. Da dar porunca este sa iubesti cu toata inima, nu sa crezi si sa nu faci nimic. Daca iubesti pe Dumnezeu dar nu este nici o lupta cu pacatul in viata ta, atunci te inseli. Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Ce comozi suntem noi, facem numai ce ne place si ne convine, adica obisnuiti cu ritualurile noastre, ne pastram confortul, dar Dumnuzeu spune: „Cine isi va pastra viata si’o va pierde!” Ne este rusine sa vorbi de Domnul Iisus. Lasa ca vorbesc musulmanii de Mahomed. „Cine se va rusina de Mine si eu ma voi rusina de el inaintea Tatalui” spunea Iisus. Daca Dumnezseu este acelasi, de ce oare ne-am pierdut orice speranta si nadejde? De ce nu mai facem nimic pentru El? Credem ca nu ne va rasplati? Este in zadar? Credem ca puterea Lui nu este suficienta pentru a razbi?

Daca il vom iubi si daca il vom cauta din toata inima atunci il vom gasi. Pana atunci ne iselam singuri! Atunci vom merge si la lume ca sa le spunem despre adevar, daca asta este adevarul, daca nu este, sa ma convinga si pe mine cineva!