Zi: 29 octombrie 2007

Legea evanghelizarii

~ florin ~ Lasă un comentariu

Exista o lege nescrisa in evanghelizare:

„Nu poti castiga un om din caile lui pentru Hristos, daca pasiunea lui pentru „caile lui” este mai mare decat pasiunea ta pentru Hristos”

Greseala cea mai mare a crestinilor de astazi este mediocritatea, usuratatea, confortul, facem lucrurile superficial. Nu am vrea sa suparam pe oameni si nu spunem tot, nu suntem prea pasionati de Dumnezeu. Vorbim de Dumnezeu impletinduL cu filosofie lumeasca, cu alte religii, de ca si cum El ar duce lipsa de putere si frumusete.

Mai este loc de pasiune. Sa nu fim comozi! Trebuie sa ne coste jertfa noastra, altfel nici nu atarna mult.

„Ca sa fim bine cu Dumnezeu uneori trebuie sa ne punem rau cu oamenii”

„Nu poti sa multumesti pe toti oamenii”

Asa ca stati tare langa Dumnezeu si cinsteste-L pe El mai mult decat pe om (chiar tu fiind acela)!

Esenta evangheliei

~ florin ~ Lasă un comentariu

Domnul Iisus ne-a poruncit sa facem ucenici. Aceasta porunca incepe cu evanghelizarea. Evanghelizare vine de la termenul grecesc „euanghelion” care inseamna „veste buna”. Cand imperiul Roman purta cate o victorie, imparatul sau generalul respectiv intra pe portile Romei si cineva striga: „Euanghelion, euanghelion!” Adica: „Veste buna, veste buna!” , am iesit biruitori.

Esenta evanghelizarii este sa prezinti cu adevarat o veste buna. Si uneori ea se lasa asteptata. Oamenii cand vorbesc despre Dumnezeu il zugravesc in culori cenusii de multe ori: trebuie sa faci asta, asta, si aialalta, sau: sa nu faci asta, etc.

Legea trebuie prezentata asa cum este, oamul trebuie confruntat cu starea lui de fapt spre pocainta. Dar atunci cand ajungi la evanghelie spune’o toata. Ea cuprinde mantuirea, salvarea vesnica, o garantie si o promisiunea din partea lui Dumnezeu. Este tot ce avem mai bun ” Si fãgãduinta, pe care ne-a fãcut-o El, este aceasta: viata vesnicã.” (1 Ioan 2:25). Daca spunem oamneilor ca trebuie sa faca fapte bune, si in cer vor vedea daca Dumnezeu ii va primi sau nu. Atunci tu nu ii dai o veste buna. (desi faptele bune trebuiesc facute) De fapt este o mare nesiguranta in tot mesajul tau. Aceea nu este „euanghelion”=veste buna.

Din nou, daca ii spui ca tu prin pocainta si credinta primesti viata vesnica dar daca pacatuiesti, tu o pierzi, pentru ca pacatul te desparte de Dumnezeu. Iarasi nu ii dai o veste buna. Tu ar trebui sa spui ca nu primeste viata vesnica, ci e posibil sa o primeasca daca nu o pierde pana la sfarsit. Asta nu este o veste buna, iar il impovarezi. Vei spune: „dar e responsabilitatea omului!”. Da, daca cineva se pocaieste, Duhul Sfant lucreaza in el si ii daruieste, dragoste, facere de bine, credinciosie, infranarea poftelor, dar fara Duhul, omul este mort in greselile lui. Spune Isaia ca pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu dar prin Iisus zidul acela cade, si daca se intampla sa pacatuiesti, pierzi partasia cu Domnul dar nu mantuirea. Nici un tata nu isi lasa copilul penru ca a facut ceva rau! Daca noi care suntem rai facem asa, cu cat mai mult Dumnezeu? Nu este nici logic, Domnul Iisus a platit pentru noi, si trebuie sa stim ca noi savarsim pacate si din nestiinta, si pe acelea nu le marturisim de obicei, dar Domnul ne iarta prin Hristos, Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, adica nu merge mai sus de capacitatea noastra de a fi, de a face, etc.

Evanghelia noastra trebuie sa fie o „veste buna”, incurajatoare, rala, nu fagaduinte cu dus si intors, care lasa inima tot in nesiguranta, sau frica. Dumnezeu ne da Duhul Sfant si noi vom fi altfel pe zi ce trece daca il chemam in noi (pe Duhul).

Dumnezeu sa ne dea intelepciune si Har!

Caracterul crestinsmului

~ florin ~ Lasă un comentariu

Crestinismul nu trebuie sa aibe un caracter de interzicere: sa nu furi, sa nu minti, sau ucizi, sa nu preacurvesti, etc. Acestea sunt poruncile lui Dumnezeu, Dumnezeu le porunceste tuturor oamenilor, insa Dumnezeu nu forteaza pe nimeni sa le tina. Ceea ce face Dumnezeu in Scripturi este sa avertizeze omul de consecintele neascultarii.

Dumnezeu este mult mai preocupat de responsabilizarea omului. Adica el sa inteleaga bine voia lui Dumnezeu si sa o aleaga de buna voie sa o faca. De fapt ascultarea care nu este din toata inima nu este primita. Dumnezeu prezinta judecatile in caz contrar, dar doar atat, de acolo il lasa liber pe om, iar noi nu trebuie sa ii rapim libertatea prin atitudinea noastra, altfel trecem peste ce a lasat Dumnezeu.

Daca interzicem oamenilor lucrurile rele (pe drept cuvant), este ca si cum ne facem stapani pe vietile lor, si nu suntem, nici Dumnezeu nu s-a facut, vezi Adam in Eden, desi este in realitate. Dumnezeu a creat pe om dar il vrea in partasie cu El in mod liber.

 Cand ne concentram pe clarificare, intelegere, iluminare in ambele sensuri, ascultare si neascultare, omul este liber si va face binele daca il ajuta Dumnezeu.

Insa daca avem un caracter de interzicere, facem o eroare, ne punem in postura stapanilor, incalcam libertatea pe care Dumnezeu le-a dat’o, si asta nu e corect, firea din ei riposteaza, si macar ca legea este buna, ei o vor incalca si aprinsi de noi.

Sa responsabilizam pe oamnei si sa nu ii limitam. Este o diferenta mare de abordare.