In absenta cunoasterii eului nu exista o cunoastere a lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate privi pe sine fara ca imediat sa nu-si intoarca gandurile spre contemplarea lui Dumnezeu, in care isi are viata si miscarea. Ruina mizerabila in care ne-a aruncat razvratirea celui dintai om (Adam), este aceea care ne obliga in mod deosebit sa ne ridicam priivrea in sus. Fiecare dintre noi, asadar, trebuie sa fie stimulat in asa masura de constiinta propriei nefericiri, incat sa dobandeasca cel putin o cunoastere vaga despre Dumnezeu. Asadar cunoasterea de noi insine nu doar ca ne indeamna sa-L cautam pe Dumnezeu, dar totodata, prin ea insasi, ne duce de mana, ajutandu-ne sa-L gasim.
Cunoasterea lui Dumnezeu depinde de cunoasterea de sine.
romoflorin 
Ceea ce propui tu, nu este dupa Dumnezeu. Concomitenta dintre doua lucruri nu arata dependenta dintre ele. Este necesar să-L cunoastem pe Dumnezeu, dar masura acestei cuoasteri nu este cunoasterea de sine. Poate te-ar mira sa crezi ceea ce spune Apostolul Pavel catre romani, ca „toti am pacatuit in Adam” (cap.5, v. 12), de aceea, nu te grabi sa faci din propria persoana masura tuturor lucrurilor. Omul poate avea o iluzie a cunoasterii de sine şi atunci, din pacate, poate ajunge usor la concluzia ca singur e mai bine decat cu Dumnezeu. Cel ce te tine de mana este Dumnezeu insusi, nu gandurile tale! Un om
aris:
Este adevarat ca poti avea o imagine de sine gresita: automultumire, independenta, si chiar in directia asta lucreaza firea pamanteasca. Si este bine cum pui accentul pe Dumnezeu in relatia noastra cu El, si nu pe noi, cunoasterea noastra de sine.
Insa atunci cand Duhul Sfant incepe sa lucreze in inima cuiva, incepe sa ii arate cu adevarat cum este: pacatos, nevrednic, mort in greseli si pacate. Aceasta este adevarata cunoastere de sine, imaginea de sine poate fi falsa. Noi ne cunoaste pe noi insine abea cand Dumnezeu ne permite asta, in rest ochi nostrii sunt intunecati. Constiinta ne da semnale, dar nu suficient ca sa ne duca la mantuire. Numai Scriptura si Duhul sfant pot face asta.
Deci apropierea de Dumnezeu merge in paralel cu descoperirea de sine (procesul acesta este posibil prin harul lui Dumnezeu), de aceea si evanghelia spune: Pocaiti-va (asta are de a face cu noi insine, nevrednicia noastra) si credeti in Evanghelie (asta are de a face cu Dumnezeu). Deci nu am putea sa ne apropiem de Dumnezeu, sa il cunoastem pe El, fara sa ne vedem pe noi, sa ne sfintim prin harul lui Dumnezeu.
Sper sa ma fi facut inteles cat de cat.
Toate bune.