Misiuena crestinului – caracterul ei

“Duceti-va si faceti uceniti din toate neamurile…” Matei 28

Domnul Iisus a lasat cea mai provocatoare misiune ucenicilor lui. In primul rand El spune:

“Toata puterea mi-a fost data in cer si pe pamant” Asta arata autoritata Celui ce trimite. Asta este foarte relevant, daca El este ce-a mai mare autoritate, atunci stii ca nimeni nu are autoritatea legala sa te opreasca. Domnul Iisus are autoritatea absoluta. Nu poate fi contramandata de nimeni.

A fece ucenici inseamna ca un om sa stea pe langa “mesterul” sau pana invata meseria. Ca sa faci ucenici trebuie neaparat ca tu insuti sa il fi cunoscut personal pe Hristos si sa traiesti cu El, altfel oamenii nu au ce invata de la tine. Cunostinta teoretica, nu are puterea sa se multiplice, cunostinta traita are mai mult impact.

Domnul Iisus i-a lasat singuri pe ucenici. Singuri in lume, ca pe niste miei intre lupi. Le-a dat insa o comanda speciala: “Ramaneti in cetate pana cand veti fi imbracati cu putere de sus”. Dupa cum ucenicii erau ajutati si calauziti mereu de Hristos cand traia pe pamant, tot asa Domnul le-a promis: “Va voi da un alt Mangaietor ca Mine, El va fi cu voi”. Acest Duh Sfant a luat locul lui Hristos in calauzirea si imputernicirea lor pamanteana.

Caracterul misiunii crestinului.  Pentru a intelege mai bine caracterul misiunii ne vom gandi la un general amintit de Sun Tzi in cartea sa “Arta razboiului”. Acest general trebuia sa cucereasca o tara insulara. Era o tara puternica si viteaza. Generalul ca sa se asigure ca va invinge acea tara, dupa ce armatele lui au coborat din corabii, el a dat foc corabiilor. Soldatii cand au vazut asa, ei si-au dat seama ca nu mai au decat doua sanse, ori mor, ori ii inving pe inamici, si au lutat cu toata puterea si fiinta lor. Au castigat razboiul. Generalul a pus bine problema, ar fi putut lupta cu jumatate de inima daca stiau ca au cum sa se retraga si sa plece inapoi cu corabiile si ar fi pierdut razboiul.

Asa este si misiunea crestina, oricum suntem in lume, nu putem sa ne refugiem in “Cer”, aici ori luptam, ori suntem invinsi de lume. Multi nu realizeaza aceasta situatie, nu exista de fapt o cetate de scapare. Aici trebuie sa fim gata sa Ii fim misionar, martor sau martir daca trebuie. Nu poti sta in lume fara sa faci misiune si lumea sa nu te cucereasca in timpul acesta. Cineva trebuie sa avanseze, ori lumea in biserica, ori biserica in lume.

Cand biserica va realiza acest adevar, va incepe sa lupte ca armatele generalului din cartea lui Sun Tzi.

Doamne trezeste-ne!

Cand muzica ascunde / transmite pacatul

Am fost inspirta de articolul lui Vindecatorul

El spunea:

Stiati ca în fiecare zi mor pe glob 8. 500 – opt mii cinci sute (!) de oameni bolnavi de SIDA? Zilnic, oameni buni!

Ştiaţi că 2,9 milioane de oameni mor anual de SIDA pe glob? Ştiaţi că trăiesc cu această boală peste 42 milioane de oameni, dar probabil că numărul real se apropie de dublu, pentru că în Asia şi Africa depistarea şi declararea se face după criterii cel puţin dubioase? India nu e ţara lui Gandhi, ci a mulţimilor contaminate, sute de mii dintre ei fiind necunoscuţi, focar de o permanentă îmbolnăvire.

Imaginile de mai jos îl prezintă pe Rudolf Nureyev, cel mai mare balerin al tuturor timpurilor, balerinul absolut, împreună cu marea sa parteneră de scenă, Margot Fonteyn, evoluînd în baletul „Lacul lebedelor” de P.I. Ceaikovski, prezentat în 1968.

Spectacolul este o capodoperă, dar nu poţi să nu te gîndeşti că în anul 1982, Nureyev se îmbolnăveşte, iar în 1993 moare de SIDA la Paris, pentru că toată viaţa sa a fost homosexual. Istoria consemnează locul acestui om în artă, dar Dumnezeu are alte criterii de evaluare. Eu sunt convins că veşnicia ne-o vom petrece în locuri diferite şi că Nureyev a pierdut ocazia de a fi în preajma Lui. (am incheiat citatul, exceptie clipul video)

In clipul de mai jos este Fredy Mercury, un alt artist, dar al muzicii.

El era homosexual si a sfarsit cariera intr-un fel asemanator cu cel al lui Mureyev.

Ma gandeam la muzica…

Muzica este mijlocul prin care se transmite cel mai repede o stare si se produce la fel de repede o schimbare. Muzica actioneaza la nivel profund, al identitatii, muzica este o cale de adorare, a ceva. E-a opereaza cu emotiile noastre, un capital foarte important, chiar daca nu sunt principale (emotiile), ele sunt 75% din comportamentul nostru. Daca influentezi la nivelul acesta al emotiilor, reusesti cel mai repede sa schimbi viata acelui om.

In anii ’70 ai miscarii Hippie, in cantece se proclameu trei mesaje in general:

  1. Dragoste
  2. Pace
  3. Fa ce vrei daca nu afectezi pe nimeni

Era un context propice, dupa razboi, oamenii spuneau: “Nu vrem razboi, vrem dragoste si pace !! (Love and peace)”. Suna bine, numai ca sensul nu era cel al lui Hristos de dragoste neconditionata, jertfitoare, curata, ci se instiga la dragoste senzuala, pacea era nu in sens original, ci in sens de a nu te opune noului curent care se forma, a fi de acord cu asta.

Mesajul al treilea, este de origine satanica. Regula de aur a satanistilor, dupa cum a lui Hristos este: “Tot ce voiti sa va faca oamenii facetile si voi la fel!”, a satanistilor este : “Fa ce vrei atata timp cat nu deranjezi pe nimeni!”. Observati cat este de populara aceasta mentalitate in zilele noastre.

Satan a fost un slujitor al lui Dumnezeu la inceput, responsabil cu inchinarea care trebuia adusa lui Dumnezeu si nu lui insusi (Isaia 14,11). El a s-a mandrit si a poftit la gloria care se aducea lui Dumnezeu chiar cub “bagheta” lui. Si a inceput sa isi doreasca pentru sine aceasta glorie si inchnare. Asta i-a adus caderea si din Lucifer, un inger stralucitor, a devenit un Diavol, potrivnic. Nu este de mirare ca asa cum s-a intamplat in anii ’70 prin cultura Hippie, cand s-a folosti de ce stia el cel mai bine sa faca, de muzica, pentru a aduce o schimbare rapida de mentalitate si comportament. Prin muzica. Si astazi el tot prin muzica el isi implementeaza mesajele, isi formeaza curentele. Este forma cea mai rapida de a transmite simtamite si de a schimba o personalitate. Ultimele cercetari au scos la iveala ca alcoolul merge mana in mana cu anumite melodii, fara ele, alcoolul ar fi mult mai slab, la fel si drogurile, sexul, violenta, etc. Sunt melodii compuse sub influenta acestor stari si induc exact aceleasi stari.

Revenind la maxima satanistilor: “Fa tot ce vrei atata timp cat nu deranjezi pe nimeni”, pare a oferi libertate, dar de fapt ea ingnora realitatile morale, spirituale care exista dupa cum exista cele fizice. Este ca si cum ai merge cu cineva in jungla si i-ai spune, iti dau libertate deplina, poti merge pe unde vrei, si jungla e plina de feline, serpi si alte scoripii. Ai voi sa faci si baie, dar apa este plina de crocodili, sau pirana. Cred ca intelegeti ideea.

Hristos spune ca mai intai sa credem in jertfa Lui, pentru a fi salvati justitia divina care va veni si apoi sa facem tot ce voim sa ne faca si noua altii.

Crestinism sau umanism?

Am primit un email in care un frate imi spunea ca noi trebuie sa dam toata inchinarea noastra asa cum se cuvine lui Dumnezeu si nu zeului numit “Umanism”.

Ce ziceti? Mi se pare foarte relevanta expresia. Cred ca acesta este clinciul in care a intrat crestinismul; spunem ca Dumnezeu este bun, dar adesea cand e bun cu “mine”.

Spunem ca slujim Domnului, dar adesea cand serveste interesul nostru. Ne punem in slujba Lui, dar dupa ce El ne-a ajutat sa avem o masina, o casa, o diploma, etc.

Spunem ca trebuie sa ne slujim unii pe altii ca asa ne-a invatat Hristos, dar de aici si pana la a ne da invatatori dupa poftele noastre si a nu mai putea sa suferim invatatura sanatoasa nu e decat un pas.

Eu cred ca pentru a fi siguri ca nu confundam pe cele doua este necesar sa ne punem intrebarea: “Cine slujeste pe cine?”

Mostenirea crestina a Europei

„Papa Ioan Pual al II lea a facut lobby pe langa sefii de state ale EU pentru ca sa se iminteasca in constitutia europeana mostenirea crestina a continentului. Polonia, Italia si Germania l-au sustinut pe Papa, dar initiativa a fost blocata de Franta si Belgia, care si-au justificat pozitia prin dorinta de nu se discrimina impotriva altor religii precum si prin legi de separare a religiei si statului existente in mai multe tari ale EU.” (Extras din discursul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexius al II-lea.)

Dar atunci ce facem cu mostenirea crestina a continentului, ne lepadam de ea? Sau crestinismul ne-a crescut (ca si continent) ne-a facut oameni mari iar acum il renegam?

Arabia Saudita de ce nu isi reneaga mostenirea musulmana, asa ca sa nu discrimineze celelalte religii?

Halal judecata, halal viitor!!

Si totusi acum nu ma gandesc la religii, ci la adevar care ar trebui sa fie obiectiv si impartial.

O perspectiva crestina asupra postmodernismului – Ioan 14,6

Postmodernismul cere libertate de constiinta dar intr’un fel in care submineaza adevarul absolut.

Adevarul lui Dmnezeu spune: „Esti liber sa faci ce vrei dar vei suporta consecinte”

Varianta postmoderna spune: „Esti liber sa faci ce vrei si spui ca este bine, si nu suporti consecinte”.

Efectul ascuns este decesul adevarului, care implica si decesul moralitatii.

Pierderea convingerilor este obiectivul potmodernismului. Eu voi hotara ce este bine si ce este rau. Eu voi fi propriul meu dumnezeu. Omul incepe sa se uita in el insusi ca sa primeasca calauzire morala. Atunci pacatul devine ceva cultural.

Daca nu exista un standard absolut, nimeni nu poate vedea ce e bine si ce e rau. Este un intuneric absolut. Daca nu exista absolut, nu poate sa se faca judecati (pe baza a ce?). Ramanem doar cu opinii contradictorii.

Intr’o lume fara absoluturi, nu poate fi limita a directiei in care o iau legile, totul depinde de cine conduce (cei)

Factorul de decizie nu va fi in dreptate, ci in decibeli, intimidare, pozitii cheie, aranjamente, etc. Dreptatea cinstea si adevarul vor trece in nefiinta.

Logica si gandirea lineara nu mai sunt favorite ci chiar opresive, penru ca indreptateste pe unii si nedreptateste pe altii. In postmodernism toate ideile despre viata sufletului dupa moarte sunt la fel de adevarate, dupa cum sunt toate orientarile sexuale, toate religiile, etc. (In realitate nimeni nu e respectat cu adevarat, la nevoie orice se poate schimba).

In toate acestea esenta Crestinismului este atacata: Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” (Ioan 14,6) Religia crestina nu se va mai incadra pentru ca Iisus face o declaratie absolutista aici „decat prin Mine”

Concluzie:

Oare cati sunt constienti de aceste realitati?

Cine ia atitudine? Biserica? Intelectualii? (Pe timpul comunismului intelectuali luau pozitie asupra abuzurilor sistemului, acum sau cufundat in placeri, bineinteles nu toti)

Nu vreau sa inspir nesiguranta, adevarul lui Dumnezeu nu poate fi schimbat si nici Dumnezeu infrant sau cei ce sunt ocrotiti de El, as vrea sa inspir prudenta si gandire dreapta.

Obiectii crestinismului modern

1. Crestinii isi poarta idolii in inima.

Idolii nu sunt doar din lemn si piatra ci si din teorii, ii poti purta in inima. Oamenii isi construiesc propria imagine despre Dumnezu in inima lor si acelui dumnezeu sunt ei fideli, insa acel dumnezeu poate fi foarte diferit de cel din Scriptura. Oamenii sunt credinciosi unui Dumnezeu facut de ei, prin teorii. Orice imagine a lui Dumnezeu care nu se bazeaza pe Scriptura si pe toata scriptura nu este un Dumnezeu real.

2. Diluarea evangheliei.

Din dorinta de a simplifica lucrurile pentru a deveni mai practice, mai simple, am facut calea credintei in „3 pasi”, sau „5”. Oamenii bazandu-se pe niste ritualuri, practici odata in viata sau de mai multe ori, crezand ca acelea le pot atrage favoarea Cerului. Daca si evanghelicii reduc Evanghelia la: rugaciune de predare, botez si frecventarea bisericii, atunci si noi suntem ca si biserica catolica odinioara, care simplificase mantuirea prin vanzarea indulgentelor, mataniilor, etc. Viata vesnica este trairea zilnica impreuna cu Hristos si Duhul Sfant. Rugaciunea si convorbirea in fiecare dimineata cu Dumnezeu, conformarea zilnica prin Cuvantul Lui, disciplina mintii si cenzura gandului prin studierea Scripturii. Acestea sunt lucruri folositoare. Aspectele exterioare: predarea, botezul, frecventarea, nu sunt relevante, (desi necesare). Pe acestea si lupii in piele de oaie se fac.

Problema de baza a crestinismului = mediocritatea

Se spune ca ceasurile sunt stricate cel mai adesea nici de ceasornicari (acestia le repara de obicei), nici de afoni (acestia nu se baga), dar sunt stricate de cei ce cunosc „un pic” despre ceasuri. Ei se baga in ele cu dorinte nobile, dar cel mai adesea le strica.

 Cele mai importante aici nu ar fi ceasurile, ci sufletele oamenilor pe care crestinii mediocrii, (care se pricep „doar un pic”),  le amagesg adesea prin marturia rea pe care le’o da, si cel necredincios spune: „daca si asta este credincios… decat asa mai bine raman unde sunt eu!”, altii insa sunt amagiti de promisunile ieftine pe care i le da unii invatatori, despre viata vesnica, despre binecuvantari de tot felul si nu vorbeste si de prigoniri.

 Acum nu vreau sa fiu un judecator petru crestini, pentru ca se poate intampla acest lucru si fara intentie, dar chiar si asa fapta noastra nu este scuzabila si trebuie sa facem ceva!

Promisiuni false in crestinism

 Sunt intr’o mare dilema cu privire la crestinismul pe care il practicam noi astazi. Aproape fiecare crestin evanghelic crede ca daca indeplinesc cel putin 3 conditii au viata vesnica:

  1. Sa recunosti ca esti pacatos

  2. sa primesti pe Iisus in inima prin rugaciune

  3. sa te botezi

 

Este adevarat? Oare cati nu intreaba acum: Ce este gresit in asta?

 

Gresit este ca biblia nu promite viata vesnica din atat.

Dumnezeu nu ne va primi in cerul sau daca ne-am rugat o data bine, ci daca traim in fiecare zi cu El. Noi nu trebuie sa facem ceva pe pamant si apoi sa fim primiti in cer. Noi trebuie sa incepem sa traim cu Iisus, cu Tatal, cu Duhul Sfant, si aceasta este viata vesnica. Si asa vom trai vesnic.

 

Astazi oamenii care se numes crestini, nu au mai nimic de aface cu Dumnezeu, ci fac tot felul de chestii morale crezand ca cu asta castiga favoarea Cerului. Este o eroare si o erezie sa credem asta.

 

Noi vom fi primiti in cer doar daca traim cu Iisus in fiecare zi, crestinismul nu este o serie de reguli, ci o persoana: Iisus Hristos!

Poti trece acest test?

Aceste şase întrebări îţi vor testa cunoştinţele despre Biblie. Sunt concise şi necesită doar răspunsuri tip DA sau NU. Citeşte cu atenţie fiecare întrebare şi apoi răspunde.

  1. Pot toţi oamenii primi şi înţelege Cuvântul lui Dumnezeu?

  2. Pot toţi oamenii primi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu?

  3. Pot toţi oamenii produce pocăinţă şi credinţă când aud Evanghelia?

  4. Pot toţi oamenii crede în mod mântuitor în Domnul Isus Cristos?

  5. Pot toţi oamenii veni la Domnul Isus Cristos?

  6. Pot toţi oamenii să Îi fie plăcuţi lui Dumnezeu?

 

 

Cei mai mulţi creştini declaraţi ar răspunde „DA” la toate aceste întrebări.

 

 

Ai fi surprins să auzi că Biblia învaţă clar că răspunsul corect la toate aceste şase întrebări este „NU?” Citeşte mai departe şi îţi vom demonstra că Biblia învaţă că nici unul din aceste lucruri nu sunt posibile omului firesc – prin aceasta înţelegem o persoană născută natural în această lume – unei persoane ce nu a fost regenerată sau născută din nou de Duhul lui Dumnezeu. (Versetele sunt reliefate şi am subliniat unele cuvinte pentru accentuare).

***Pentru cei interesati de raspuns in casuta: „My shared file Box” download fisierul „Test”.

🙂

Cunoasterea lui Dumnezeu depinde de cunoasterea de sine.

In absenta cunoasterii eului nu exista o cunoastere a lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate privi pe sine fara ca imediat sa nu-si intoarca gandurile spre contemplarea lui Dumnezeu, in care isi are viata si miscarea. Ruina mizerabila in care ne-a aruncat razvratirea celui dintai om (Adam), este aceea care ne obliga in mod deosebit sa ne ridicam priivrea in sus. Fiecare dintre noi, asadar, trebuie sa fie stimulat in asa masura de constiinta propriei nefericiri, incat sa dobandeasca cel putin o cunoastere vaga despre Dumnezeu.  Asadar cunoasterea de noi insine nu doar ca ne indeamna sa-L cautam pe Dumnezeu, dar totodata, prin ea insasi, ne duce de mana, ajutandu-ne sa-L gasim.