David era un om dupa inima lui Dumnezeu. Cu nici un imparat Dumnezeu nu s-a laudat mai mult decat cu David.
Dar totusi vedem ca Dumnezeu l-a facut sa nu se bucure mult e faima pe drept meritata. Saul l-a invidiat si repede l-a izgonit de la curtea imparateasca. Dumnezeu nu a ingaduit sa se bucure de prima lui sotie Mical, a luat’o de langa el si a dat’o altuia. Cum trebuie sa fi fost inima lui David? Fara nume si fara femeia pe care o iubea, mai avea si inima franta ca o stia in bratele altui barbat… Si parca nu era suficienta incercarea sufleteasca a lui David, a facut Dumnezeu sa nu il mai aibe nici pe Ionatan. Prietenul lui de suflet. Fara nume, fara iubita si fara prietenul adevarat. Oare de ce i-a frant Dumnezeu inima in felul acesta? Oare nu aceasta este adevaratul test al dragostei de Dumnezeu?
„Domnul este partea mea de mostenire si paharul meu.. ” spunea David odata.. Ps. 16, 5
La scurt timp dupa acestea, a fost inaltat ca si imparat. Era pregatit de acum.
romoflorin 
interesanta observatia ta… si eu am vazut asta in ultima vreme in viata mea de toate zilele…dar parca mi=era teama sa o accept ca pe un lucru adevarat cu privire la Dumnezeu. ori acum, ca vad si la tine aceasta, m-am mai linistit:-)
avem un Dumnezeu f gelos!!! asta invat eu acum despre El, pe viu, ca sa zic asa… si bag seama ca de-abia cind vede ca nu mai iubim si pe altii ca pe El, atunci ne da ce ne doreste noua inima. uneori e greu sa acceptam asta, dar cu cit o facem mai repede, cu atit mai bine 🙂
Asa e Tabita, este un Dumnezeu gelos. Asta am inteles si din viata lui David, si a lui Avraam. Abea dupa ce noi iubim pe El, ca pe singura noastra comoara, suntem pusi in pozitia noastra.