noiembrie 11, 2007 – romoflorin

Apostolul Pevel ne indemna sa aducem trupurile noastre ca o jertfa vie inaintea lui Dumnezeu. O jertfa vie este mult mai greu de adus decat o jertfa alimentara sau moarta. Imaginativa cand un preot aduce un vitel ca sa fie junghiat pe altar. Cum este vitelul? Preotul il trage cu o sfoara spre altar, iar vitelul ce credeti ca face? Se trage inapoi cu toata puterea. Este o lupta teribila sa aduci un vitel spre altar, el simte ca va fi junghiat, isi vede moartea cu ochii si se opune cu toata forta de care dispune pentru asi salva viata. Aceasta este imaginea pe care ne-o sugereaza Pavel cand ne spune: „Sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie inaintea lui Dumnezeu”. Adica nu este usor, firea pamanteasca asemeni vitelului din vechime se lupta cu tot ce poate sa nu fie adusa ca jertfa, este o lupa pe viata si pe moarte. De aceea tot apostolul Pavel spuena „Ma port aspru cu trupul meu”. De ce credeti ca multi lupta impotriva crstinismului sau credintei adevarate, pentru ca ei intuiesc lupta care urmeaza cu ei insisi daca vor sa devina credinciosi, si prefera sa combata credinta din afara decat sa inceapa aceasta lupta in interior, de a aduce trupul ca o jertfa vie. Cand Domnul Iisus spune in Luca 13:24 „Nevoiti-vã sã intrati pe usa cea strâmtã.” Acolo termenul in limba greaca este „agonizeste”, care inseamna a agoniza. Intrarea pe usa cea stramta se face agonizand. Foarte interesanta ideea Domnului Iisus.

Acesta este crestinismul adevarat.

Doamne ajuta!

“Dacã suntem necredinciosi, totusi El rãmâne credincios, cãci nu Se poate tãgãdui singur.” (2 Timotei 2:13)

Caderea lui Petru

Desi Petru a cazut, Domnul mai dinainte a stiut si s-a rugat pentru credinta lui, ca sa nu i se piarda. Satana urmarea de fapt sa ii piarda credinta. Aceasta este nadejea credinciosului, credinciosia lui Dumnezeu. Noi nu ne incredem in noi, ci in El. S-a lepadat Petru, dar si Dumnezeu i-a dat pocainta ca sa fie liber, iertat mai apoi. (caci Dumnezeu e cel ce da pocainta, 2Tim. 2). S-a lepadat, dar a fost repus in aceeasi pozitie privilegiata de mai inainte, harul lui Dumnezeu este suficient ca sa iti poti continua chemarea, dar atunci cand este pocainta si schimbare. Slabiciunea naturii umane este mare si reala, dar atunci cand Eu-l nostru este de partea lui Dumnezeu, predat Lui, impreuna cu El biruinta este sigura. E posibil sa treci prin incercari foarte mari dar credinciosia lui Dumnezeu este nadejea ta. Tot ce face satan trece mai intai prin mana lui Dumnezeu (ex. “Simone, Simone, Satana va cerut sa va cearna ca graul”), si El nu ingaduie sa fim incercati mai mult decat putem duce. El este credincios. Daca si noi ii suntem, atunci e bine, e bine de noi.