Secvente de la deschiderea Conferintei Nationale a Bisericilor Baptiste Ro.

conf-nationala-003.jpg 

 foto sus – fr. Toma Magda la amvon

In prima seara au luat cuvantul:

Fr. George Dancea – Presedintele Asociatiei Baptiste Romane din America si Canada.

Mesajul fratelui George a fost scurt, a vorbit despre faptul ca noi suntem in trecere pe acest pamant si ne asteapta o tara cereasca. Povestea din viata dansului cand a plecat din Romania acum aprox. 20 de ani, a facut escala undeva intre Romania si America, si in timpul acelei escale se gandea: “Voi merge in America, dar aceasta nu va fi pentru mine decat o escala pentru patria cereasca”. Gandul acesta il urmareste si acum. Ne-a indemnat sa fim multumiti cu locurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, oricum suntem in trecere cu totii. „

Fr. Toma Magda – Presedintele Uniunii Baptiste din Croatia

Mesajul fratelui Toma a fost despre unitate. Exista si o unitate rea spunea dansul: “Fratii lui Iosif, sau unit ca sa il vanda. Acest tip de unitate nu este buna. Mesajul apostolului Pavel a fost puternic si radical: Nu vreau sa stiu intre voi nimic decat pe Hristos rastignit! Atat. Noi ca sa ne unim, trebuie sa semnam conventii, crezuri, etc. Pavel ne-a spus sa zidim unitatea noastra pe temelia lui Hristos cel rastignit, si aceasta temelie este suficienta si deplina pentru unitatea noastra.”

Fr. Otniel Bunaciu – Presedintele Uniunii Baptiste din Romania.

Fratele Otniel a incheiat seara, vorbind de unitatea in care deja suntem prin Isus Hristos. Ne-a chemat la pocainta, la o viata prin care sa fim marturii bune, sa fim credibili pentru cei de afara. Spunea ca atunci cand realizam aceasta unitate, slava lui Dumnezeu se manifesta in mijlocul nostru.

Seminaristii de la pastorala (Institutul Teologic Baptist Bucuresti) au avut o melodie fabuloasa de cor: “Fiti tari in Domnul”, toata sala i-a apreciat, imi pare rau ca nu i-am putut inregistra cu o mai buna calitate.

 

* Mesajele si melodia o aveti in format mp3 in boxa laterala. Inregistrarea a fost facuta din sala, cer scuze pentru calitatea mai slaba. (pentru boxa laterala mergeti pe home)

 conf-nationala-004.jpg

fratele Otniel la incheierea programului de deschidere.

Un ateu prin padure

Un ateu mergea prin padure.

Ce copaci frumosi! Ce rauri puternice!

Ce animale minunate!

Isi zicea lui insusi.

Si cum mergea de-a lungul unui rau, a auzit un sgomot in spatele lui. S-a intors sa se uite. La 7 pasi departare de el a vazut un urs grizzly carea venea dupa el

.att00003.jpg

A inceput sa fuga cat a putut de tare. S-a uitat peste umar si a vazut ca ursul era tot mai aproape de el. 

S-a uitat din nou si ursul era si mai aproapte. Si impiedicandu-se, cade pe pamant. Cand s-a intors sa se uite in spate, ursul era exact deasupra lui, gura era larg eschisa, labele pregatite penru al sfasia.

att00006.jpg

In clipa aceea Ateistul a strigat tare cat a putut el: “Doamne scapama!!” 

Timpul s-a oprit. 

Ursul a ramas blocat. 

Natura era tacuta. 

Ca o lumina deasupra lui, o voce i-a vorbit din cer: „Tu mi-ai negat existenta toti anii tai, ai invatat pe altii ca nu exist si ai sustinut ca creatia a aparut dintr-un accident cosmic. Si tu acum imi ceri sa te ajut in aceasta situatie foarte grea? Sa te tratez ca pe un credincios ?” 

Ateul s-a uitat in dreptul acelei lumini: “As fi un ipocrit daca Ti-as cere sa ma tratezi ca pe un Crestin acum, dar poate poti face pe URS sa fie un Crestin?” 

„Voi face cum ai spus.” Se auzi din cer vocea. 

Lumina a disparut. Sunetul naturii a revenit. Ursul era deasupra lui acum si el a inceput sa vorbeasca:

att00009.jpg

 “Doamne binecuvinteaza aceasta masa pe care o primesc din mana Ta, in Numele lui Hristos, Amin. “

** am scris in spirit de gluma si reflectare, nu cu spirit ironic, sarcastic.

Copilul parasit al lui Ezechel -II-

In cele ce urmeaza vom cauta sa gasim motivele Harului lui Dumnezeu. De ce a avut Dumnezeu mila de niste pacatosi atat de mizerabili?

Unii oamnei sunt generosi numai pentru ca doresc ca altii sa-si formeze o parere buna despre ei. Exista ceva in natura oamenilor care-i face sa gandeasca bine despre ei. Toti acestia simt nevoia ca si alti oameni sa aiba o parere buna despre ei. Dumnezeu, in nici un caz nu simte aceeasi nevoie.

Cateodata unii oameni ii ajuta pe altii numai datorita familiilor lor sau poporului din care se trag. Parintii copilului erau amandoi dintr’o semintie care a fost blestemata de Dumnezeu: el amonit, iar mama hetita.

Unii oameni ii ajuta pe altii numai pentru frumusetea lor. Dar copilul acesta nu avea nici o frumusete.

Se pot gasi lucruri in noi despre care unii oameni sa creada ca sunt bune. Dar nu exista nimic in noi care sa-L poata determina pe Dumnezseu sa gandeasca bine despre noi.

Sunt oameni care cred ca pacatosul este cel care face primul pas in mantuire. Nu este adevarat. Dumnezeu este cel care face intotdeauna primul pas. Oamenii niciodata nu vor putea striga la Dumnezeu sa-i mantuiasca pana cand lucrarea de mantuire n-a inceput in inimile lor. Omul nu vrea mila lui Dumnezeu. El fuge de harul care i se ofera, respinge Evanghelia atunci cand este predicata. Nu va veni la Hristos ca sa primeasca viata. Oamenii isi intorc spatele la Dumnezeu in mod voit. Oamenii sunt manuiti numai cand Dumnezeu, prin mana Sa puternica, ii aduce la Hristos. Harul incepe, continua si termina lucrarea de mantuire in inima unei persoane.

Dumnezeu zice: “Il voi cruta pe tradator; merita sa moara, dar il voi cruta. Voi dovedi ca Eu sunt Imparatul si Dumnezeul milei. “ De ce oare alege Dumnezeu sa crute acest copil? Este un singur raspuns la aceasta intrebare. “Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si ma voi indura de oricine-mi va placea sa Ma indur. Asadar, nu atarna nici de cine vrea nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” (Rom. 9,20). Cere-i lui Dumnezeu mila, dar aminteste-ti ca nu ai nici un drept la mila Sa. Cere-i lui Dumnezeu mila stiind ca El are tot dreptul sa n-o dea, dupa cum alege. Daca Dumnezeu vrea te poate mantui, sau, daca vrea, te poate nimici. Este nevoie sa iti pleci capul si sa zici: “Dumnezeule, ai mila de mine pacatosul, mantuieste-ma pentru slava Ta, ca mila si suveranitatea Ta sa poata fi clar vazute.”

Mai mult de atat nu putem face. Noi credem ca sursa milei este in Dumnezeu Insusi si de aceea problema noastra trebuie lasata in voia Sa.

* adaptat dupa CH Spurgeon

Copilul parasit al lui Ezechel -I-

„Ochiul nimãnui nu s-a îndurat de tine, ca sã-ti facã mãcar unul din aceste lucruri, din milã pentru tine; ci ai fost aruncatã pe câmp, asa de scârbã le era de tine, în ziua nasterii tale. Atunci, Eu am trecut pe lângã tine, te-am vãzut tãvãlitã în sângele tãu, si am zis: „Trãieste chiar si în sângele tãu!” Da, ti-am zis, „Trãieste chiar si în sângele tãu!” (Ezechiel 16:5-6)

Acest pasaj ne vorbeste pe de o parte de poporul Israel, pe cand era rob in Egipt si putin la numar, mambrii sai nu erau formati intr-o natiune. Dar cuvintele textului constituie, de asemenea, o descriere a rasei umane in natura ei pacatoasa. Dumnezeu trece pe langa pacatos si-l vede aruncat afara pierdut si neajutorat. Atunci in maretia Lui divina, Dumnezeu ii spune pacatosului: “Traieste!”

Textul ne invata ca acest copil abandonat era lipsit de puterea de a se ajuta. Un nou nascut este incapabil sa isi gaseasca adapost. Este incapabil sa le vorbeasca celor care trec prin apropiere. Un copil este complet neajutorat. Orice ce se face pentru ajutorarea unui copil trebuie facut de altcineva. Pana cand cineva nu vine sa ajute copilul, el este obligat sa stea neajutorat, expus durerii si atacului.

Natura umana este la fel de slaba si neajutorata ca si copilul descris. Oamenii nu pot face nimic pentru a se restaura ei singuri. Toti oamenii, prin natura lor, sunt morti in greseli si pacate. Cum pot cei ce sunt morti sa se aduca singuri la viata? Numai Dumnezeu poate invia pe cei ce sunt morti in pacat.

Invatatura aceasta este scoasa din Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu esti credincios, esti atat de pierdut incat oricat de disperatai incerca sa te salvezi, nu vei reusi. Situatia este mai rea decat am crede. Datorita naturii tale pacatoase nici macar nu vrei sa fii salvat. Tu il urasti pe Dumnezeu. Numai Duhul Sfant al lui Dumnezeu te poate ajuta sa cunosti adevarul ca il urasti pe Dumnezeu. Dar tu nu iubesti adevarul lui Dumnezeu. Tu iubesti pacatul si nu doresti sa fii mantuit.

Dar imposibilitatea de a ne salva pe noi insine nu poate fi folosita ca o scuza in favoarea comiterii de pacate. Imposibilitatea de a face pacate, face vina noastra si mai mare. Este normal sa pacatuim precum este normal sa curga apa la vale, sau flacara focului sa se ridice in sus. Ca si copilul aruncat in camp, necredinciosii sunt complet neajutorati.

Textul ne mai spune ca pacatosii nu au prieteni: “Ochiul nimanui nu s-a indurat de tine, ca sa iti faca macar unul dintre aceste lucruri”. Ei nu au prieteni care sa-i poata ajuta. Numai Dumnezeu ii poate ajuta. Lacrimile oamenilor nu-l vor curata pe pacatos de pacatele lui. Dorintele puternice ale unei persoane de a fi sfanta n-o pot imbrac in sfintenie. Noi toti suntem fara prieteni, neajutoratisi ruinati. Legea ne condamna. Dreptatea ne ameninta. Unde ne vom putea duce daca Dumnezeu refuza sa ne primeasca?

Textul ne arata foarte clar ca prin natura lor pacatosii sunt expusi, aruncati pe un teren vulnerabil, parasit, friguros in timpul noptii si fierbinte in timpul zilei. Nimeni n-ar putea trece printr-un asemenea loc. Vietuitoarele salbatice cauta prada s-o manance. Prin natura lor pacatoasa oamenii se gasesc in aceasta stare. Numai Dumnezeu cunoaste pericolele la care este expusa o persoana nenascuta din nou.

Pacatosule!! N-ai nici un prieten, dar ai multi dusmani. Dusmanii care vor sa te distruga sunt foarte puternici. N-ai nici puterea si nici vointa de a rezista acestor dusmani. Esti atat de neajutorat precum este un copil in gura unui animal salbatic. Neajutorarea ta se datoreaza pacatului si, de aceea esti o prada usoara pentru cei care vor sa te nimiceasca.

Textul ne mai arata ca copilul se afla intr-o situatie dezgustatoare, destinat pieirii.

* Va urma