Am citit comentariile atator frati legat de mai marii nostri in credinta. Nu stiu cati vedeti ce se intampla in realitate? Majoritatea au un simtamant minuat pentru ca daca judeci sau cantaresti viata unor oameni publici “mari”, Domnul stie marimea reala, automat tu te simti cel putin la fel de vizibil ca si ei, pentru ca incepi sa ii judeci, numele tau apare la coment, chiar pseudonim. E un simtamant interesant, tuturor place asta, dar in fapt nu stiu cati vedeti ce se inampla, oamenii incep sa isi piarda credinta. “Nu mai sunt sfintii de odinioara!”, “Toti s-au stricat!”, “In cine sa mai am incredere?”. Nu slujim bine cu asta. Sa ne uitam la roade, nimic nu conteaza mai mult decat asta. Restul este umplutura.

Unii pot sa isi piarda credinta, adica motivatia de a mai trai o viata sfanta, al urma pe Domnul.

Altii pot sa aibe un desgust puternic chiar daca raman in lucrare.

Altii ar fi vrut sa urmeze pe Domnul dar acum s-au razgandit.

Nu vreau sa dramatizez, vreau sa fiu real, cum sunt oamenii cu banii lor, cu fidelitatea sotiei sau a sotului. Nu? Sunt anumite lucruri in viata unde oamenii nu fac compromis. Hai sa mai includem si “credinta in Domnul” pe langa aceste domenii.

Oamenii sunt oameni. Domnul este nadejdea noastra. Oamenii ne-au fost dati ca sa ii iubim si sa ii slujim, nu sa ii judecam (desi nu sunt impotriva discutiilor libere). Daca judecam pe altii ca prin greselile lor sa scuzam pacatele noastre (de omitere in special), unde vom ajunge?

Sa invatam sa traim in fiecare zi cu Dumnezeu, sa invatam sa respectam pe oamenii care cred in Dumnezeu, ca nimeni nu Il urmeaza in mod perfect. Cel mai bun lucru pe care il poti face este sa le oferi exemplul tau. Mai mult nu ai ce face. Le spui, dar trebuie sa te opresti apoi, lebertatea pe care Dumnezeu le-a dat-o, nu le-o poti lua tu.

Stiti ce cred eu legat de judecata? Pe loc trebuie indreptat cineva, in mod concret la timpul oportun, dupa aceea, e in van, e barfa, “praf in ochi”. Iisus pe loc a mustrat pe vanzatorii din templu, pe loc a mustrat pe fariseii fatarnici, pe loc a mustrat necredinta ucenicilor in barca, pe loc l-a mustrat pe Petru “inapoia mea Satano”, etc.

Daca noi pe net suntem zmei, dar in practica mielusei, gresim. Noi impiedicam lucrurile sa mearca, tacand celalalt merge inainte asa (dar tacand in viata rala, la timpul oportun).

Hai sa discutam liber ce gandim, dar sa folosim dreptarul gandirii sanatoase: motelul lui Hristos.