Iti voi face un nume mare – Geneza 12:2

“Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2)

Fiinta umana este foarte complexa, Dumezeu stie asta, nimic nu il satisface pe om mai mult decat un nume mare. Oamenii astazi isi vand sufletele la propriu pentru a iesi putin in evidenta. Se pare ca am fost creati sa avem un nume mare. Atunci cand cineva poate sa iti ofere acest lucru, asupra ta are o putere extraordinara. Putine lucruri in viata iti pot oferi ceea ce iti ofera un nume mare. In sinea noastra toti visam la acest lucru, si ne gandim (in mod nepriceput), oare cum sa mi se intample mie acest lucru? Ce sanse am eu sa am un nume mare? Nu voi avea eu asa ceva! Altii mai avantajati decat mine…

Insa ideile acestea sunt niste minciuni, sunt false. Numai Dumnezeu poate da cu adevarat un nume mare, si el il poate da oricui voieste. Ii sta in puter, poate sa ii da intelepciune unui om daca ii lipseste, Duhul Sau care sa il abiliteze, poate schimba imprejurarile vietii si omul acela sa aibe un nume mare. El poate ridica un om din nimic aproape. Ce era David cand a venit Samuel sa il unga imparat? Era neisemnat, cel mai mic si dispretuit de fratii lui, ba chiar de tatal sau. Cum era Petru inainte sa il intalneasca pe Domnul Iisus?

Tu poti avea un nume mare, daca te obisnuiesti cu ideea si il poti crede pe Dumnezeu. Multi in viziunea lor se vad ca oameni cu un nume deja compromis (probabil aceea este firea din ei), dar numele il capeti dupa dorinta din tine, daca iti place de Dumezeu sau nu. Si Pavel striga odata: “O nenorocitul de mine, cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” Vedem ca el ii multumeste Domnului mai tarziu pentru Duhul de viata in Hristos. Deci chiar daca ai un trup de moarte, poti totusi sa ai un nume mare, oricum esti nemuritor, el va avea timp sa creasca, daca il pui sub autoritatea Celui ce poate sa dea un nume mare. Cel ce i-a promis si lui Avraam un nume mare.

Despre metodele UBR

Nu trebuie sa luptam cu mintile  oamenilor (metodele), ci cu constiintele lor (valori, principii).

Una din greselile credinciosilor de-a lungul timpului a fost aceea de a lupta cu metodele oamenilor, ceea ce reflecta mintea lor si nu cu sistemul lor de credinte, care reflecta constiinta lor. Pavel ne indeamna sa pastram credinta si un cuget curat. Daca te numesti crestin, iti mai trebuie un lucru: o constiinta curata. Regulile vin si pleaca, se schimba si trebuie sa se schimbe cu intelepciune, altfel de geaba o facem. Nu trebuie sa luptam cu asta prea mult, ci mai de graba cu constiintele oamenilor. Daca oamenii au un cuget bun asta se reflecta in metododologia lor si invers.

Este in zadar sa te lupti cu metodologia dupa ce un om, sau un grup de oameni au venit la conducerea unei institutii (Uniunea Baptista), ajungi sa vorbesti, daca a facut una, de ce nu a facut pe cealalta, daca a facut alta, de ce nu a facut invers, etc. Nu daí de capat. Este un sistem lumesc, nu functioneaza, sa bazeaza pe intaratare de spirite, anarhie.

Ideea este alta, au o constiinta curata cei ce ne conduc? Daca o au, slava Domnulu! Daca nu o au sa incercam sa o trezim. Sa lucram in directia asta, nu a intelectului. Intelectul este caracterizat de metodologie, constiinta este caracterizata de valori, principii.

Ar trebui sa ne gandim mai mult la asta. Metodele nu au rost sa fie luate in seama prea tare de noi, de aceea au fost alesi un nr de oameni, ca sa se ocupe de ele, oricum sunt in mainile lor, este in van sa parlamentam pe marginea lor, pe ei i-am desemnat cu asta. Intrebarea ar fi: avem incredre in ei sau nu?

Daca am avea ceva de facut este sa stimulam cugetul lor, constiinta lor, asa faceau proorocii in vechime cu conducatorii vremii, asta era sarcina lor de la Domnul.

* Rugaciunea si postul ne ajuta mult in directia asta