Nu poți câștiga pe oricine pentru Hristos, dar poți câștiga pe cineva pentru El. Câștigă-l pe acela! Nu poți face asta în orice fel, dar o poți face într-un anumit mod. Fă-o cum poți! Nu poți face asta foarte bine, dar o poți face într-o măsură oarecare. Mărește această măsură!

Iată câteva statistici referitoare la păstori:
– 1.700 de păstori părăsesc lucrarea pastorală în fiecare lună, fie din cauza epuizării, fie din cuza căderii în păcat.
– Aproximativ 7.000 de biserici îşi închid uşile în fiecare an.
– 50% dintre păstori sunt descurajaţi şi ar prefera să lucreze altceva decât să mai fie păstori.
– Aproximativ 70% dintre păstori se luptă cu depresia.
– 80% dintre ei cred că lucrarea le afectează în mod negativ familia.
– 70% spun că au un respect de sine mai scăzut decât atunci când au intrat în slujire.
– 40% sunt târâţi în conflicte serioase cu enoriaşii cel puţin o dată în fiecare lună.
– 90% dintre ei lucrează între 55 şi 75 de ore pe săptămână.
– 80% dintre absolvenţii de teologie vor părăsi lucrarea în primii cinci ani de slujire.
– 70% dintre ei nu au un prieten apropiat (pentru că vor să fie echidistanţi faţă toţi membrii din biserică)
– Doar 10% dintre păstori se vor pensiona din lucrarea pastorală.
– 50% dintre mariajele păstorilor se termină cu un divorţ.
– 80% dintre soţiile păstorilor se simt neapreciate de către membrii bisericii.
– 80% dintre soţiile păstorilor mărturisesc că ar prefera ca soţii lor să aibă o altă profesie.

Să ne rugăm pentru ei! Dacă iubim biserica lui Hristos și creștinismul, asta trece prin respectul și susținerea oamenilor pe care Dumnezeu i-a chemat să facă această lucrare. Domnul Isus petrecea jumătate din timpul lui cu toți credincioșii, și cealaltă jumătate cu cei 12. Să învățăm să facem și noi lucrul acesta!

Doamne ajută!

Sursa

În timp ce citeam cartea lui Billy Graham despre îngeri, mă gândeam la felul impropriu în care creștinii spun: ”Hristos s-a luptat cu Satana și l-a învins: pe cruce!” Biblia ne spune:

…Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.  (1 Ioan 3:8)

De aici nu trebuie să înțelegem că este adversarul lui. E clar că El este Stăpânul Universului și corectează când pe unul, când pe altul, după cuviință, însă nu putem spune că este Adversarul lui, și nici că a venit ca să se bată cu el pe pământ. Iar dacă sudoarea s-a făcut sânge, să fim încredințați că nu din cauza Satanei, căruia i s-a împotrivit cu succes de fiecare dată, și fără mult efort. Acele picături de sânge aveau de a face mai mult cu Tatăl și despărțirea de El pentru o clipă, pentru a lua păcatele și blestemul nostru asupra Lui pe cruce. Da, acest lucru era cu adevărat nou pentru Domnul, dar și măreț.

În Apocalipsa citim:

Şi în cer s’a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s’au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s’au luptat şi ei,

dar n’au putut birui; şi locul lor nu li s’a mai găsit în cer. (Apocalipsa 12:7-8)

Putem să spunem mai corect că Mihail este adevăratul adversar al Satanei din mai multe considerente:

• Sunt egali în putere – doi îngeri, au aceleași calități, puteri.
• Domnul Isus este de o altă substanță decât Satan. Isus este atotputernic, Satan nu. Domnul Isus este omniprezent, Satan nu. Ar fi incorect să îi pui față în față. Nu vedeți cum tremurau demonii doar când Domnul Isus mergea pe stradă pe lângă victimele lor? Legiunile se milogeau să le lase să intre în porci, doar pentru a își mai lungi șederea pe pământ. Nu păreau a fi adversari ai Lui, în mintea lor odioasă nu încăpea ideea aceasta, ei tremurau, ei știu cine și ce poate să facă Isus, spre deosebire de noi care nu îl cunoaștem așa de bine, din punctul lor de vedere. Numai noi gândim așa, dezonorând pe Domnul în inima noastră și în minte, și de aici clătinând puterea lui Hristos în viața

  

  noastră. Satan încearcă să ne inducă această idee, pentru că el vrea să prindă putere în vița noastră, iar pentru asta el aspiră la poziția de atotputernic. Evident, nu este. Această imagine este absolut incorectă!

• În cartea Iov, îl vedem pe Satan venind la adunarea fiilor lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu se înfurie, nu ia o sabie în mână sau ceva. Dumnezeu nu este vulnerabil în fața lui Satan, noi suntem. Când Dumnezeu pune o limită Satanei, cum a fost cazul lui Iov, cumva, cu toată răzvrătirea lui, nu poate trece peste limita impusă. Dumnezeu nu este adversarul lui Satan, chiar dacă Satan este rebel. Dumnezeu nu este luat prin surprindere de Satan și nici nu a fost, ba mai mult, se folosește de el (cu toată înțelepciunea lui, a lui Satan) pentru binele celor ce îl iubesc pe El, desăvârșindu-i.
• Ce a făcut Domnul Isus pe cruce, a fost mai degrabă să prindă fiara și să îi scoată prada din gură, care eram noi. Asta a făcut Isus! De aceea spune apostolul Ioan că a venit să nimicească lucrările Diavolului, nu pe el. Pentru asta nu trebuia să vină jos pe pământ. Ar fi ajuns un fulger. Pentru noi da, l-a înfrânt pe Satan, pentru că noi eram morți în greșeli și păcate în mâinile lui. Dar când te uiți la Hristos și Satan, Domnul Isus nu a făcut decât să smulgă din mâna lui Satan acuzațiile împotriva noastră, murind pe cruce.

Acum vreau să specific că pentru noi lucrurile nu sunt simple. Domnul Isus da, nu s-a pus cu Satan, ci doar i-a luat dreptul de a ne mai acuza, prin jertfa lui. Dar dacă noi nu venim la El, dacă noi nu veghem în timp ce am venit la El și nu ne dăm toată silința să Îi fim plăcuți, cel rău nu va rata nici o ocazie să ne apese și să ne facă neroditori.

Adevăratul adversar al lui Satan este Mihail, colegul lui de breaslă de altă dată. Mi se pare corect și cu sens, dar este incorect și dezonorant să vii la Dumnezeu și să nu știi dacă va putea în cazul acela să facă ceva împotriva celui rău pentru a te scăpa.

O ilustrație a postmodernismului ar fi aceasta. Pe o corabie de pirați, aceștia au început să se certe în ce direcție să meargă să atace, unul voia înspre N, altul înspre S, altul E etc. Căpitanul vrând să termine odată cu cearta, aruncă busola în mare, și când venea unul la el și îi spunea: ”Eu vreau să mergem spre N!” El spunea: ”Spre N mergem!”. Când altul îi spunea: ”Eu vreau să mergem spre S!” ”Spre S mergem!” și tot așa. Nimeni nu putea să îl contrazică, să îl verifice. Fiecare credea că are dreptate, că unde vrea el se merge. A făcut pace între ei, dar toți erau la mâna lui de acum.

Găsesc aici o ilustrație cât de cât potrivită cu filosofia lumii postmoderne în care oamenii sunt împăcați, chipurile, dar toți sunt la mâna celui ce conduce. Ghiciți cine este acela! 🙂

”Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu. Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş.”  (Romani 11:22 – 23)

Asta face bine la siguranța deșartă și la panică. Să nu spunem că suntem ai Domnului în mod gratuit, că așa au zis și unii evreii pe vremea lui Mesia și au fost lepădați; dar nici să nu intri în panică și disperare că pe tine Dumnezeu nu te mai poate primi, pentru că Dumnezeu a primit pe neamurile barbare. Noi ne închinam pe vremea aceea la Zalmoxis, și dacă nu ploua, sau ne cotropea vreun popor, ne dădeam copii ca jertfă. Aceștia eram noi și totuși Dumnezeu ne-a primit.

Și încă ceva: să luăm seama în ce lucruri stăruim, persistăm, pentru că acelea determină poziția noastră în Hristos. ”A fii” și ”a face” este un tot unitar. Nu poți zice: ”eu sunt copil de Dumnezeu”, dar să stăruiești în necredință; și iarăși oricât de jos ai fi, dacă stăruiești în bunătatea lui Hristos, într-o zi vei fi copil de Dumnezeu!

Gata, s-a votat!

De azi înainte 2+2=5, focul arde în jos și apa curge în sus. Fiecare proprietar de ogar este obligat să îl îngrașe, bio! Iar cât privește decizia celor cinci împotriva a patru, din cea mai înaltă justiție americană, cu privire la căsătoria între gay, să știți că sunt de acord, dar cu o condiție, ca în generația următoare în numărul celor nouă să intre doar urmașii acelor căsătorii, bio!

Trăiască Rusia în problema aceasta! Sper să se supere bine de tot musulmanii pe Obama pentru treaba asta, așa ar ieși ceva bun de aici.

Am ajuns în postura lui Ilie cu proorocii lui Baal, nu știm cum să le mai vorbim. (1Impărați 18,27)

„… căci El (Dumnezeu) este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi” Luca 6,35

Aceasta este vârful de lance al creştinismului se pare. Când au fost împuşcaţi jurnaliştii din Paris, s-au ridicat unii şi au spus: „Noi suntem creştini, noi întoarcem şi celălalt obraz!”. Acest lucru a fost extraordinar, oamenii nu aveau replică, pentru că această învăţătură este la limita înţelegerii noastre şi pentru noi este soră cu prostia.

Majoritatea oamenilor nu pot să practice această învăţătură pentru că nu văd sensul, sau funcţionalitatea. Spre exemplu, dacă cineva îţi face un rău, o pagubă, tu îi faci bine. În cazul acesta tu ieşi de două ori în minus: odată pentru că ţi-a făcut paguba (poate fi materială, sufletească), apoi tu cheltuieşti din ale tale ca să îi faci bine (cheltuieşti sufleteşte, material). Mergând în felul acesta pe minus, se ajunge repede la zero; şi iată motivul pentru care oamenii nu pricep şi nici nu practică această învătătură, ei sunt logici în raţionamentul lor.

Cum trebuie să înţelegem totuşi noi această învăţătură, de care astăzi e nevoie din ce în ce mai mult. Să faci asta este o virtute. Clar, în mod detaşat cei ce fac asta sunt superiori.

Dumnezeu ne îndeamnă să iubim pe vrăjmaşii noştrii, să le facem bine. Cum adică? Ei ne fac rău, iar noi să le facem bine? Care este sensul? Iar Domnul drept răspuns, drept argument ne spune: „căci El (Dumnezeu) este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi”. De aici se face puţin lumină asupra practicării acestei învăţături. Dumnezeu este puternic, este tare, are atâtea resurse, aşa că nu sărăceşte dacă din prea plinul Lui dă şi celor nemulţumitori şi răi. De aici principiul! Dacă vrei să faci bine celor nemulţumitori şi răi, tu însuţi trebuie să îţi umpli sufletul cu bogăţii: citeşte Cuvântul lui Dumnezeu, roagă-te bine, posteşte, fă binele cu perseverenţă, studiază oamenii buni ai lui Dumnezeu, până când sufletul tău se va umple de bine oarecum peste medie, atunci vei vedea că vei avea de unde resurse ca să dai şi celui nemulţumit şi rău. Altfel întradevăr nu se poate, pentru că resursele tale nu îţi permit.

Atenția este una din cele mai importante facultăți ale omului, să observi realitatea cu obiectivitate. Însă atenția, observarea, nu este totul, ea trebuie îmbinată cu răbdarea! Nu este totul să observi bine acum, ci este relevant să observi bine lucrurile în timp, iar pentru asta ai nevoie de răbdare. Aceasta este adevărata cunoaștere!

Cel rău e capabil să se transforme în înger de lumină, apoi să te invite să îi faci o analiză minuțioasă. Dacă te uiți cu atenție la el, poți să îi dai dreptate, este ceea ce trebuie. Adică s-a prefăcut bine. Dar dacă după ce l-ai analizat bine, rămâi cu un ochi pe el dealungul timpului, vei putea să deosebești pe cel drept de cel prefăcut. Fără factorul timp, acest lucru nu este posibil.

Nu este important să fii atent acum, ci trebuie să fii atent în timp!

De aceea răbdarea este o virtute care sta la baza priceperii. (Proverbe 14,29)

În viață nu este important ce găsești, cât ce cauți. Unii caută motive ca să se oprească din drum, alții caută motive ca să meargă mai departe. Nu e important ce găsești pe drum, ci ce cauți ca să găsești.

Nu renunța la a Îl cunoaște pe Dumnezeu pentru că El este infinit, așa de mare și înălțat. Continuă să îl cauți, El se bucură de acest lucru și vede de departe pe cei sinceri și serioși în ceea ce Îl privește. (Psalmi 138:6)

Nu renunța să mai fii sfânt, drept, pentru că oricum nu ești perfect. Dacă ești drept când ești perfect, este o realizare, dar când cauți să fii drept în ciuda faptului că nu ai multă putere, acesta este un lucru cu atât mai mare.

Nu renunța să te rogi un lucru când știi sigur că aceea este voia lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează, chiar dacă întârzie, răspunsul lui nu va înceta să vină. Continuă!

Nu renunța să crezi un lucru atunci când acela este scris în Cuvânt, este promis de Dumnezeu, atunci când Dumnezeu și-a pus credibilitatea Lui asupra acelui lucru. Nu îl dezonora prin îndoială, continuă să crezi, chiar dacă ești ca Noe, care nu văzuse ploaie, dar se pregătea de un potop.

Nu renunța!

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” Proverbe 4,23

Solomon ne spune să ne păzim inima mai presus de orice. Dar ce este inima în definitiv? Vedem că ea bate mai tare când ne supărăm, când ne îngrijorăm etc. Domnul Isus ne ajută mai mult când ne spune că din inimă ies gândurile rele. Marcu 7,21

Acum oarecum ne lămureşte că pentru evrei inima era ceva care cuprindea în orice caz şi mintea. De aceea trebuie să o spunem clar pentru toţi creştinii adevăraţi, că dacă vor să asculte îndemnul lui Dumnezeu şi să îşi păzească inimile, ei vor trebui să nu îşi neglijeze nicidecum gândurile, mintea.

Iată ce spun oamenii de specialitate despre mintea noastră conform ultimilor cercetări: Ceea ce dă sănătate minţii noastre şi o împiedică să îmbătrânească prematur este:

• Munca – cei care muncesc mai mult, au mai puţine şanse să îşi îmbătrânească creierul decât cei care nu lucrează.
• Odihna – cei care se odihnesc cel puţin 7 ore pe zi îşi refac creierul cum trebuie.
• Cititul – cei care oferă activitate cognitivă creierului îl ţin în formă.
• Mai puţin în faţa micului ecran – acesta pune creierul raţional în „stand by”, în el funcţionând doar partea responsabilă cu sentimentele (lobul drept).
• Socializarea directă (nu virtuală) – aceasta antrenează şi dezvoltă funcţii adânci ale creierului nostru ce ţine de limbajul nonverbal, reacţia spontană şi interpretarea, citirea emoţiilor celuilalt, o funcţie foarte importantă pentru creier, care este anulată pe virtual.

Cum ne dăm seama când creierul începe să îmbătrânească?

• Pierderea memoriei
• Lipsa puterii de concentrare
• Oboseala rapidă în gândire
• Depresia

Dacă revenim la îndemnul lui Dumnezeu de a ne păzi inima (care implica mintea) mai mult decât orice, ar trebui să vedem că în ceea ce ne cere să facem se cuprind toate aspectele stiinţifice descoperite astăzi:

• să asculti (munca),
• să  ţinem ziua de închinare (odihna),
• să studiem cuvântul (cititul),
• să iubim aproapele (socializarea),
• sa nu te inchini la chipuri cioplite (să foloseşti tehnologia, dar să nu te pierzi in ea)

Numai bine!

Ascultam pe Radio România Actualităţi că s-a descoperit tehnologia de încărcare a bateriilor prin sistemul wireless. Sincer să fiu de multe ori mă gândeam la aceasta, aşa cum se transmit filme întregi şi melodii etc., prin wireless, trebuie să se poată transmite şi energie electică. Uite că s-a făcut pasul. Felicitări! Am înţeles că în State s-a făcut acest pas şi s-a aplicat doar pe accesoriile mici, lampe externe, termometre etc. Tehnologia va avansa cu siguranţă, iar pentru telefoanele mobile au spus că va trebui adaptat telefonul, nu pot fi încărcate telefoanele pe care le avem acum în mână. Ele se pot încărca de la acele dispozitive wireless speciale de la o distanţă minimă de 8 metri.

Acum vă gândiţi că se va ajunge şi la alimentarea maşinilor electrice. Se vor monta aparate wireless pe anumite zone speciale şi masina se va incărca din mers şi apoi vom consuma acel curent până la o nouă zănă wireless. Poloarea ar scădea semnificativ, curentul îl vom lua din natură: cascade, ape, vânt, soare etc.

Ce frumos arată viitorul! Dar vă spun adevărul. Răutatea omului va împiedica acest lucru frumos să se înâmple. De aceea este nevoie de Credinţă, de Hristos, până să se ajugă la acele lucruri frumoase. 🙂

Văd foarte bine această inițiativă de a face din sărbătoarea 50-cimii o sărbătoare națională. Este un punct important al lucrării lui Dumnezeu cu Biserica, este ziua de naștere a Bisericii, atunci când Duhul Sfânt a fost revărsat peste ucenici.

Scopul a fost spus de Domnul Isus în Fapte 1,8

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.“  (Faptele apostolilor 1:8)

Scopul a fost puterea. Nu că în creștini nu ar fi Duhul Sfânt. Este, pentru că fără El nu există naștere din nou. Dar fără umplerea cu Duhul Sfânt nu există putere în trăire și în mărturisire.

Duhul Sfânt este soluția lui Hristos pentru credincioși, după cum Hristos este soluția lui Dumnezeu pentru lume.

Toate problemele bisericii se rezolvă în Duhul Sfânt. Hristos ne spune că Dumnezeu va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer.

Deci, dacă voi, cari sânteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!“  (Luca 11:13)

Toate cererile creștinilor ar putea vi rezolvate cu această rugăciune.

În pilda celor zece fecioare tot Duhul Sfânt face diferența.

Ca să fim umpluți de Duhul Sfânt este nevoie de Cuvânt și rugăciune. Duhul Sfânt este dat acelora care se apropie de Dumnezeu prin Hristos după Cuvânt. *David când a luat chivotul prima dată ca să îl aducă în Ierusalim nu a reușit, pentru că nu îl aducea după Cuvânt. Intenția era bună și inima curată, dar nu era după Cuvânt. Așa este și cu cei ce au ungerea Duhului Sfânt.

Rugăciunea are ultimul cuvânt, pentru că dacă nu ne rugăm dovedim că nu avem toată inima predată. Dacă nu venim direct la Dumnezeu prin rugăciune nu putem primi ceva din Dumnezeu. Cine caută în alte părți caută altceva adesea. Rugăciunea arată interesul direct al inimii în Dumnezeu și atunci omul primește starea după voia lui Dumnezeu, umplerea cu Duhul Sfânt.

Doamne umple-ne de Duhul Sfânt!

Aceasta ara o maximă de la începutul mișcării baptiste, care se dorea o reînviere a creștinismului nou testamentar. Acest lucru nu poate fi reînsuflețit decât cu post și rugăciune. Aceștia sunt aleșii pentru următoarea perioadă.

Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

În adolescență un predicator mi-a ilustrat cea mai motivantă imagine a judecății. Această imagine și astăzi mă motivează. Mi-a spus că la judecată nu vor fi oamenii puși în fața unor situații de combatere judecătorească, de convingere a propriei persoane sau a audienței. Dumnezeu va lua un suflet, îl va duce în fața unei scene imense, iar după o cortină va fi ascunsă o făptură măreață. Suspansul va fii foarte mare până ce cortina va fi înlăturată complet. Atunci când sufletul va vedea acea făptură măreață, grandioasă și luminoasă, va întreba și va spune: ”Cine este această făptură măreață și ce reprezintă ea?” Dumnezeu atunci îi va răspunde: ”Această făptura măreață ești tu în trup de slavă, dacă ai fi acceptat să asculți de Mine prin Isus Hristos”. La auzul acestui răspuns, sufletul plin de groază și amărăciune va fugii în disperare spre iad.

Acum, aici, încă se mai poate schimba această situație.

* acea imagine nu este o revelație a trupului de slavă al celor credincioși, cu siguranță va fi cu mult mai frumos.

În articolul precedent spuneam că universul este proprietatea lui Dumnezeu. Poate că ați mai văzut aceste fotografii în montaje video, sau pps, le pun și eu aici traduse și scurt comentate. Mi se par impresionante și autentice în înțelegerea vieții și a veșniciei.

Continuă lectura „Universul – proprietatea lui Dumnezeu” →

Dumnezeu este cea mai liberă Persoană din univers, El nu pretinde nimănui să facă nici cel mai mic lucru pentru El cu forța. Dimpotrivă cere liberă alegere și bucurie. Dar această libertatea pe care o oferă întotdeauna are consecințe. Libertate fără consecințe nu există. Este o minciună adevărată, este surogatul Satanei, este esența anarhiei. Nu poate funcționa, nu e logică.

Dacă un om însă îl alege pe Dumnezeu, libertatea lui devine așa cu este Dumnezeu, infinită.

• el poate progresa oricât – ”Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos;” (Matei 13:12)
• el se poate ridica oricât – ” …oricine se smereşte, va fi înălţat.“  (Luca 18:14)
• el poate conduce oricât de mulți oameni dorește – ”oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob.”  (Matei 20:27)
• el poate avea orice întrebare – Dumnezeu este atotștiutor
• el poate vizita orice – universul este proprietatea lui Dumnezeu
• el poate aduce orice problemă înaintea lui Dumnezeu – Dumnezeu este atotputernic
• el nu se va mai simți singur nicăieri – Dumnezeu este peste tot, e omniprezent

Și lista poate continua.