Vedem știrile cu privire la refugiați. Drumul spre Arabia Saudită, Yemen, este mult mai scurt, vorbesc aceeași limbă, au aceeași religie, nivelul de trai pe acolo este cel mai ridicat pe alocuri, iar musulmanii se laudă cu mila, dreptatea și întrajutorarea. Unii spun că nu beneficiază de aceleași drepturi ca în Germania: 8m pătrați pe refugiat, renta socială e mai consistentă și mai lungă. Acum cine vrea să creada asta, este liber să o facă. Dar este mult mai logic să înțelegi dorința de expansiune a islamului. Imperiul Roman s-a destrămat de când au invadat germanii într-un mod similar cu al celor de azi. Cei din zonele unde sunt campați refugiații mărturisesc violența, violurile, componența masculină atletică a refugiaților, gândirea militară a acestora – umblă în grupuri de 7-10 bărbați, se bat între ei, exact cum fac astăzi demonstrații militare marile puteri pentru arătarea forței. Cei mai persecutați în Siria, Irak nu sunt musulmanii, ci creștinii. Nu prea sunt între refugiați, la fel nici bătrânii, femeile și copii.

Ismael este primul copil al lui Avraam din Agar, știm rugăciunile lui Avraam pentru el, știm și răspunsul lui Dumnezeu la această rugăciune, spre suferința lui Isaac aș spune (Geneza 17,20). El este ca un măgar sălbatic care va lupta cu toate popoarele și toate popoarele vor lupta cu ei.

El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.”  (Geneza 16:12)

Dumnezeu ne-a spus și noi știm cum este Ismael, noi nu avem dezavantajul europenilor fără biblie de a nu îi cunoaște, noi suntem ca și Israel care știm că ei sunt încăpățânați și hotărâți. Europa este prea politicoasă și democratică ca să câștige această bătălie. În luptă nu există reguli, orice drept acordat nu trebuie așteptat neapărat înapoi.

Probabil necredința este unul din cele mai neplăcute lucruri înaintea lui Dumnezeu, căci – ”fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”  (Evrei 11:6)

Nu suntem siguri dacă Dumnezeu vrea. Știm că poate, dar oare vrea El? Asta este întrebarea!

Chiar dacă nu știm dacă vrea, trebuie să avem întotdeauna încredere în caracterul Lui, nu ne va dezamăgi dacă noi îi suntem fideli. Să avem încredere în deciziile Lui, că sunt cele mai drepte, cele mai bune, și cele mai rodnice. Șadrac, Meșec și Abed-Nego, nu au fost dezamăgiți când au rămas fideli lui Dumnezeu, chiar dacă nu erau siguri că vor fi ajutați. Nu știm dacă vrea, dar știm că tot ce vrea este spre cel mai mare bine al nostru. Știm că este bun. Nu știu totdeauna ce intenționează, ce vrea să facă, dar știu că întotdeauna alege ce este cel mai bine, cel mai corect, și dacă eu aș cunoaște toate detaliile aș alege exact ce alege Dumnezeu. Asta este ceea ce alege Dumnezeu.

Aș spune că nu contează că nu știu ce va face, atâta timp cât am încredere în caracterul Lui. Să nu ne slăbim prin îndoială, incertitudinea să nu ne frământe mintea și să nu ne risipească energia. Să Îl căutăm cu toată inima! Să facem tot ce găsește mâna noastră să facă, pentru că nu știm ce va îzbândi și ce nu. Să lucrăm cât este zi, noaptea nu vom mai putea! Faceți binele cu încredere deplină, nu pahar cu apă nu va rămânea nerăsplătit în Numele Domnului.

Fă tot ce poți!

În orice situație:

Biruința nu ține de circumstanțe – Circumstanțele cele mai grele sunt depășite mai ușor decât par. Cine a trecut pe acolo știe .

Birunința nu ține de resurse – În general resursele se opresc când omul nu mai muncește, altfel ele continua să crească.

Biruința nu ține de mărimea adversarului – ”Când se tocește fierul și rămâne neascuțit, trebuie să îți îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înțelepciune.” Ecl. 10,10. În privința adversarului contează dacă te lupți cu înțelepciune, altfel poți fi învins și de cei mici.

Biruința ține de tine și Dumnezeu, pentru că atunci când ești cu Dumnezeu, una din răsplătirile Lui este biruința asupra vrăjmașilor Deut. 28,7. Dacă nu ești cu El, ai de la El slăbiciune în fața lor, orice ai face. Locul unde ne este dat să operăm este în relația noastră cu Dumnezeu, fără să spun că celelalte detalii nu contează, dar de acest lucru tine biruința!

Caută pe Dumnezeu!

Viața nu-i ușoară precum pare! Lucrarea lui Dumnezeu nici atât!

Citim, ne rugăm mult, cerem lucruri mari, am vrea să ajungem departe, până la nori, să atingem cerul… dar cred că gândim copilărește adesea, avem impresia că este simplu. Nu înțelegem de ce durează atât? Ce mare lucru trebuie să se întâmple? Nu este simplu! Sunt atâtea și atâtea lucruri de învățat, atâtea de însușit, de făcut și de răbdat. Numai cine muncește mult va ajunge o parte din ele.

Ce fel în vedea Ioan botezătorul pe Domnul Isus…?

Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”  (Matei 3:12)

Un mare lucrător!

Aceasta este comoara de preț a unui om – munca lui!

Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. –  (Proverbe 12:27)

Așa cădem în venerare pentru câte un om, că și noi ne mirăm de atitudinea noastră.

Nu neg talentele, înzestrările, dar îmi dau seama că marile realizări nu vin de aici. Ba chiar aș spune că de aici vin mari eșecuri adesea. Marii oameni sunt cei ce se apropie cu adevărat de Dumnezeu. Toți oamenii au ceva minunat în ei, și mă refer aici la faptul că sunt creați după chipul lui Dumnezeu. Însă omul nu se regăsește pe sine decât când începe să îl cunoască cu adevărat pe Dumnezeu. Atunci el își dă seama de sine, în prezența lui Dumnezeu el își cântărește valoarea. Este ceva unic, pe care omul când îl experimentează, el nu se mai întoarce niciodată la cele vechi, ci avansează mereu spre cele noi. Biblia numește asta naștere din nou, o făptură nouă. Iar când omul se apropie de Dumnezeu, Acesta îl face pe om deosebit, îl înobilează îi dă un dar prin Duhul Sfânt (Fapte 2,38).

Așa devin oamenii – oameni mari, aceasta este calea în viață!

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17:3)

Ceea ce credem determină ceea ce facem. Statistic se poate vedea decăderea morală a societății după ce propaganda evoluționistă a început în scolile publice. Când omul a fost încurajat să creadă că totul s-a format din întâmplare, că nu există Dumnezeu, nici judecată, asta l-a dezlănțuit. A fost înșelat și aruncat într-o mare groapă de fapt… Dacă totul este o luptă pentru supraviețuire, păi să ne luptăm! Nu așa a luat foc al doilea război mondial?! Vă mai aduceți aminte de rasa ariană?! Ne-am jucat cu ideile, iată că unii le iau de bune.

De aici comentăm și spunem că dacă cineva are probleme comportamentale, el trebuie să lucreze la sistemul lui de valor, la ceea ce crede. Dacă acționează asupra faptelor, el nu lucrează la cauză, la rădăcină; el tratează doar un efect prin alt efect.

De aceea Scriptura devine o carte așa de importantă în viață, pentru că ea operează asupra credinței noastre, ceea ce afectează toate acțiunile și faptele noastre. Cu cât lucrezi mai mult asupra credinței, cu atât vei avea rezultate mai bune asupra faptelor, a trăirii. Sunt oameni care mărturisesc, nu credeam că după ce voi veni la Dumnezeu, atâtea lucruri vor fi rezolvate în viața mea în ce privește comportamentul. Pot să mărturisesc că după ce am îmbrățișat scriptura, studiind-o, am avut victorii comportamentale nebănuite, lupte pe care le duceam de ani de zile în zadar. Nici nu am vorbit cu cineva despre ele, dar pur și simplu s-au dus când mi-am corectat sistemul de valori și credințe. Iată cum lucrează ele!

Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.  (Romani 10:17)

Cercetați Scripturile!

sursa foto

Adesea ne surprindem căutănd formulele magice pentru ceea ce facem noi ca să reușim. Acum am ajuns la încredințarea că nu există formule magice în viață, ci un Dumnezeu atotputernic! Toate lucrurile contează la un moment dat, dar Dumnezeu este Cel care le face pe toate. Cine face ceva, el caută direct pe Dumnezeu, are credința aceasta de a se duce direct la Dumnezeu și când El i se descoperă, acesta face lucruri mari, este întărit, inspirat pentru a le face. Mergi direct la sursă! Caută statornic pe Dumnezeu. Hristos e calea, și e deschisă pentru oricine!

Acesta este secretul reușitei!

Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”  (Marcu 9:23)

Acest lucru l-a spus Domnul Isus unui tată al cărui fiu era îndrăcit.

Ne punem întrebarea: de ce toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede?

Primul răspuns este că se presupune că cel ce crede, primește Evanghelia, crede în soluția lui Dumnezeu la problema păcatului prin Isus Hristos.

Al doilea răspuns este că atunci când intri în contact cu Dumnezeu, Cel din Scripturi, afli un adevăr netransmisibil, și anume că El este atotputernic, adică poate face orice.

Al treilea răspuns este că atunci când crezi în El, începi să beneficiezi de puterea lui Dumnezeu în conformitatea cu voia Lui. Pentru că L-ai onorat prin credință, acum și El te onorează cu ce are.

De aceea este adevărat că toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!

Dacă Dumnezeu te chemă, toți oamenii și toți îngerii nu te vor putea opri, Dumnezeu va fi cu gura ta! Slăbiciunea ta nu te poate opri, pentru că la Dumnezeu când ești slab, atunci ești tare – 2 Cor. 12,10 – adică atunci când vii la El cu realitatea, El o rezolvă și o face optimă. Realitatea este că suntem slabi. Dacă cineva se vede tare prin el însuși, el nu vede realitatea, ci el este înșelat. Dacă cineva mărturisește că este slab, Dumnezeu prin Isus Hristos vine și îi arată calea de ieșire, îl face puternic.

Sunt oameni care se văd puternici, se văd autosuficienți și în stare să facă orice lucru. Oamenii aceștia sunt adevărații oameni problemă în lume. Ei au o părere așa de bună despre ei înșiși, încât și dacă alunecă, ei nu recunosc acest lucru și spun că așa trebuia să fie.

Adevărata cheie este să auzi chemarea lui Dumnezeu și să pornești la drum. În rest, vei merge din putere în putere, datorită Celui ce ți-a făcut chemarea! Nu te teme de nimic! Ai încredere în El!

Auzim sfaturi bune adesea: Cel mai important e să te rogi! Alții spun să studiezi Biblia, alții să crezi, alții implicarea etc. E frustrant la un moment dat, ce să cred? Părerea mea este că toate sunt importante în felul lor și mai sunt și altele. Eu am început să cred că ceea ce contează este să dai tot ce poți, ce ai. Să iubești cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toată puterea, cu tot ce ai (Marcu 12,30). Asta contează în cele din urmă! Cred că Satana se hrănește dimineața, la prânz și seara cu descurajarea noastră. Nu contează motivul, dar vrea să te determine sa nu dai tot ce ai, și să o faci constant, dar de fiecare dată din alt motiv…

Nu cred că există secrete în viață, măcar că unii le flutură. Paul Washer spunea odată când făcea multe lucruri pentru Dumnezeu: ”Să știți că nu am nici un secret în viață. Secretul meu e Dumnezeu!” Acesta este cel de al doilea lucru – e important să dai tot ce ai tu, dar Aceluia care trebuie – lui Dumnezeu, nu oamenilor, unui cult, unei idei etc., ci lui Dumnezeu și numai Lui.

Ieși din ofside! Cel rău vrea să te oprească să dai lui Dumnezeu din tot ce ai! Pe unii îi oprește prin complex de neputință, pe alții prin prea mare încredere în sine și nu se pregătesc cum trebuie, apoi eșuează.

Iubește cu tot ce ai! Dacă ai credință, credința lucrează prin dragoste! Dacă ai dragoste, aceasta lucrează prin fapte!

Ne întărește Duhul Sfânt, dacă ne bazăm pe El în ridicare, și nu pe școli, și nu diminuez importanța lor. Acest lucru trebuie să fie valabil pentru oricine! Întrăzniți în Duhul Sfânt!

Ne întărește credința în Cuvântul lui Hristos, rugăciunea și postul! Aceasta înseamnă relație adevărată cu Dumnezeu! Poate fi relație și fără acestea, dar nu una bună!

Ne întărește dedicarea! Răspundeți prompt lui Dumnezeu în orice împrejurare, nu vă mai poticniți în oameni! Să nu poată omul să diminueze dedicarea mea pentru Dumnezeu, oricâtă nedreptate mi-ar face!

Asta ne-ar face mai tari!

Am citit un articol bun, scris de fratele Samuel Tuțac aici , în care se răspundea la întrebarea: ”De ce s-au înmulțit fetele rele”?

Primul motiv mi-a plăcut cel mai mult și mi se pare cel mai important, mai greu. Fratele spune așa:

”Atunci când o tânără nu are un tată cu o morală sănătoasă, care să o iubească, să îi poarte de grijă, să o protejeze, ea va căuta să umple acest gol în altă parte. Și dacă este nevoie de relații sexuale pentru a obține dragostea, va fii dispusă să platească acest preț în speranța că va fi iubită.”

Aici eu adaug și la băieți, când tatăl nu are autoritate, cuvânt, sau lipsește, băiatul crede că poate face orice, i se cuvine orice, nu știe de autoritate, nu se gândește la consecințe, pentru că el consideră, înainte să își dea seama prea bine, că nu există autoritate de fel, totul merge după cum te descurci. Viața le va dovedi contrariul, însă nu într-un mod părintesc.

Familia este celula de bază a societății. Cel rău ca să slăbească bisericile, locurile de muncă, o țară, mai întâi atacă familia. Observați legile care se dau cum atacă și apasă familia. Există multe consecințe rele și de ne evitat, dacă nu veghem asupra familiilor.

Și mai este ceva, duceți copii de mici la bisrică, citiți tare Biblia în prezența lor, nu vă întrebați: ”oare ce o înțelege?” pentru că nu din înțelepciune puneți această întrebare. Nu vă rușinați să vă rugați în prezența lor, sau să le spuneți că țineți post într-o zi și de aceea nu mâncați înghețată cu ei.

Doamne ajută!

“Cum ne etichetează părinții când suntem mici, etichetele ne bântuie toată viața și contribuie la succesul sau eșecul nostru”

Programarea pentru succes sau eșec este făcută în copilărie de către părinți.

Modul în care părinții își etichetează copiii are o influență majoră asupra dezvoltării acestora și asupra vieții lor de adult, sunt de părere psihologii. Cu voia sau fără voia lor, de cele mai multe ori, părinții contribuie semnificativ la succesul sau eșecul în viața copiilor lor, încă din primii ani de viață, doar prin simplul fel în care le vorbesc și îi etichetează.

Psiholog Maria Verdi
– închei citatul

Susțin această părere și de aici îndemn părinții să vorbească copiilor potrivit Cuvântului lui Dumnezeu.

Pro 22:6 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. –

Nu ajunge că înaintașii noștri au fost eroi ai credinței. Nu ne folosește că suntem fii lor, dacă nu ne însușim trăirea lor, asta ne responsabilizează mai degrabă. Cum s-au luptat ei, la fel trebuie să ne luptăm și noi, dar într-o generație nouă și diferită. Cum au ținut cont de vremuri și împrejurări ca să reușească, tot așa trebuie să ținem și noi cont de alte vremuri și alte împrejurări. Mersul pe pilot automat este comod, dar înseamnă eșec. Lumea se schimbă rapid. Reușita înaintașilor noaștri trebuie să ne motiveze la tot atâta reușită din partea noastră, cel puțin, și asta nu vine de la sine. Suntem responsabili și datori să păstrăm același nume bun pe care n-i l-au lăsat drept moștenire.

Să rezistăm ispitei de a ne culca pe laurii victoriei înaintașilor noștrii!

I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.  (Apocalipsa 13:7)

Auzim tot mai des știri care împresoară pe sfinți, pe cei ce se tem de Dumnezeu: se legiferează păcatul, se tâlhărește în voie apoi se tărăgănează dreptatea, se ridică statui lui Satan etc. Mă gândesc la versetul de mai sus și la altele din Daniel în care se spune explicit că Dumnezeu a îngăduit să se întâmple asta. Dacă Dumnezeu ne iubește, dacă Dumnezeu este atotputernic, de ce îngăduie El astfel de lucruri în poporul Lui? Pentru ca oamenii care trăiesc în dreptate să nu stea fără răspunsuri am căutat câteva în Scriptură:

1. Pentru ca sfinții să fie albiți – Dumnezeu folosește aceste împrejurări ca pe o școală providențială pentru formarea noastră, călirea noastră. Dintre toate săbiile pământului cea mai bună este sabia japoneză Katană. Aceasta are un proces unic, se suflă metalul 24/24 timp de o săptămână aproximativ, apoi se trece la alte procese. Așa este și cu lucrarea lui Dumnezeu. / ”Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţaţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.”  (Daniel 11:35)

2. Pentru ca Dumenzeu să strângă probe temeinice pentru eternitate – Dumnezeu pentru a restaura toate lucrurile are nevoie să aibă dovezi solide când elimină pe unii și întărește veșnic pe alții. Această perioadă este o perioadă a strângeri dovezilor autentice. ”Nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit” Mat. 11,26. Dumnezeu îngăduie aceste situații nedrepte ca să ia în mână vina lor / ”Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.”  (Psalmi 10:14)

3. Pentru ca să dovedească eroismul sfinților – Se spune că în arenele romane când creștinii noștrii de pe vremuri erau dați la fiare, nimic nu producea mai multă credință decât mamele cu copii. În fața animalelor tinerii erau considerați teribiliști, bărbații eroi, dar pentru mamele cu copii nu aveau răspuns, și atunci spuneau că trebuie să fie ceva cu ”Acest Isus din Nazaret” de cred oamenii aceștia așa. Atunci mai mult veneau la credință. / ”Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”  (Apocalipsa 2:10)

4. Pentru a dovedi importanța lui Hristos – Exact ca și în răscumpărare, puterea finală o are Hristos. Să nu ne temem de noua ordine mondială, va dura puțin, Hristos și-o va întemeia pe a Lui și nu va avea sfârșit. Să nu ne temem de avantajele temporale ale adversarului, Domnul va înclina balanța în curând în favoarea sfinților. Noi sfinții trebuie să ne smerim și să vedem cât de vital ne este Hristos. Chiar dacă ne numește frați, El este din altă substanță, netransferabilă, și asta se va vedea când se va arăta pe pământ și orice ochi îl va vedea. / ”Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin”.  (Apocalipsa 1:7)

5. Pentru cei aleși nu intervine încă – Aici este vorba de oile pierdute, de cei aleși. Noi cei care îl urmăm deja pe Dumnezeu trebuie să avem răbdare până când vor intra și ceilalți tovarăși ai noștrii în împărăție. / ”Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.”  (Apocalipsa 6: 10-11)

De aici se deduce că totul are un sens și nimic nu este în zadar!

Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.  (Eclesiastul 10:1)

Tatăl meu spunea: ”Accidentul o greșeală așteaptă”. De când mi-a spus lucrul acesta mi-am dat seama că este adevărat, deși nu pricepeam totul.

Omul de rând spune: ”Ce complicate și fragile sunt lucrurile!”. Oamenii ar dori ca lucrurile să fie mai zdravene, binele să nu piară așa ușor. Însă ceea ce contează este adevărul, realitatea, ideea. Dacă o accepți, o înțelegi și o crezi, atunci o vei putea ține. Nu există om care să creadă versetul de mai sus, să îl accepet și să îl susțină, iar apoi să nu îl poată ține. Pentru că fiecăruia i se face după credința lui. Cei ce nu pot ține acest verset, sunt cei ce nu îl acceptă, se luptă împotriva lui, îl neagă.

Așa vom putea evolua, ne vom putea ridica mai sus, înțelegând adevărul, realitatea, ieșind din prejudecățile lipsite de fundament. Apoi acel adevăr ne va ascuți din ce în ce mai mult facultățile și abilitățile.

Dacă nu vrei să ajungi nebun, nu te juca cu nebunia.

Numai bine și vegheați!

Biblia arată că este un păcat terminal. Atunci când într-un loc păcatul acesta a ajuns la culme, Dumnezeu a intervenit și a distrus locul acela. Dumnezeu a curățat și împrejurimile Sodomei și Gomorei – Adma și Țeboim. Așa era să dispară o seminție din Israel – Beniamin. În toate celelalte păcate Dumnezeu așteaptă ca omul să se întoarcă de la răul făcut, dar atunci când omul ajunge la sodomie, intervenția lui Dumnezeu este aproape. Acest păcat umple paharul nelegiuirilor. Cazuri similare Sodomei și Gomorei este Pomei și Herculane din Italia, cetăți astupate de lavă vulcanică. Lava a conservat aceste cetăți, fiind o mărturie vie pentru posteritate felul lor de trăire.

Acest păcat atrage după sine un grad ridicat de agresivitate și violență. Se vede asta mai ales în cazul seminției lui Beniamin din cartea Judecători.

Acest păcat a fost prezent tot timpul în istorie, însă când acesta se generalizează și se legiferează, putem spune că ne facem părtași așa cum Adma și Țeboim s-au făcut părtașe Sodomei și Gomorei. Când se întâmplă acest lucru, putem să știm că Domnul este chiar la ușă și va interveni într-un fel sau altul. Cei ce s-au făcut părtași nu se vor putea sustrage.

Cu toate acestea, păcatul acesta poate fi iertat și sunt oameni care s-au întors din acest drum.

Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.  (Iacov 1:27)

”Să ne păstrăm neîntinați de lume!”