Emerson spunea: ”Viața mea a fost plină de nenorociri îngrozitoare, dintre care cele mai multe nu s-au întâmplat niciodată.”
Noi ne facem singuri necazuri prin presupunerile noastre, prin interpretările pe care le dăm acțiunilor exterioare. Se spune că odată un conferențiar a ridicat un pix în sus și a pus sala să scrie pe hârtie ce simt ei prima dată când îl văd pe el cu pixul ridicat. Veți fi surprinși de ce au scris oamenii! Erau elevi prin sală care au scris: ”Îl vedeam pe profesor că ne pune note proaste în catalog” Oamenii în vârstă: ”Îmi vedeam doctorul dându-mi un diagnostic foarte greu de suportat”. Erau oameni de afaceri: ”Vedeam inspectorul financiar care îmi prescria o penalizare usturătoare”. Erau tineri care au scris: ”Iubita îmi scria un bilet de despărțire”, și alte scenarii îngrozitoare. Oamenii fac asta datorită presiunilor vieții, și aceste scenarii tind să se împlinească datorită atitudinii noastre care le crează, și nu datorită intenției celui în cauză.
Cum ieșim din această situație? Toată sala era ochi și urechi. Și în final le dă soluția conferențiarul: ”Ca să oprești toate aceste labirinturi imaginare, dar care produc efecte concrete în viață, trebuie să faceți un lucru simplu, să îmi puneți întrebarea simplă: de ce ai ridicat pixul în sus? Imediat cineva din sală i-a pus întrebarea, la care el a răspuns: am ridicat pixul în sus, ca să fac un exercițiu de autocunoaștere care va ajuta în mod real pe viitor. Pe viitor opriți presupunerile imaginare printr-o întrebare simplă la sursă: de ce…?
Și așa se sting toate acele sentimente negative și terori imaginare.
Aveți îndrăzneală!
sursă foto
romoflorin 
Reblogged this on CRONICA REZERVISTULUI and commented:
Bună recomandare. Întrebare: care sunt sursele (resursele) unei naţiuni lipsite de libertate timp de aproape un secol? Nu e normal să privim totul cu îndoială? E normal, dar nu e folositor. Saltul spre asumarea libertăţii nu poate fi făcut în colectiv, ci doar individual.
Concluzia finală o împărtășesc și eu. Doar individual putem face saltul spre asumarea libertății. Restul depinde de mai mulți factori.
Interesat test. Sunt de acord. Si totusi. Daca le-ar fi aratat un alt obiect, nu cred ca efectul al fi fost acelasi. Daca profesorul le-ar fi aratat o guma ori o foaie alba? Pixul in sine e o sursa. Sursa cuvantului, a autoritatii. Cuvantul declanseaza, loveste, ucide, taie. Cuvantul mangaie si linisteste, invata si delecteaza. Si mai e ceva. Omul pune mereu raul in fata. Asta porneste din instinctul de conservare. De aceea fiecare a pus pe hartie, ingrijorarile sale.
Foarte bine punctat, Gabriela!
Aş mai adăuga un lucru: în situaţia în care regula numărul unu în sala de curs e „cine mişcă, nu mai mişcă” (sau „eu dau ordine, voi le executaţi”), nu văd pe nimeni căruia să-i treacă măcar prin cap să se ridice şi să pună o întrebare; nici măcar să ceară voie la WC.
P.S. Guma poate însemna „fă o mişcare greşită şi te-am şters de pe faţa pămîntului”, foaia albă poate însemna „crîcneşte şi vei ajunge pe lista neagră”. Lucrurile astea nu ni le imaginăm, ci ni le aducem aminte din trecutul propriu, al naţiei sau al lumii…
P.P.S. E o enormă diferenţă între expresiile „în piaţă sînt o mie de oameni” şi „în piaţă e un grup de o mie de oameni”. Dar sîntem educaţi să considerăm totul o simplă diferenţă semantică. Divide et impera şi-a atins scopul.
Suntem educati gresit, din multe puncte de vedere. Societatea, prin mecanismele ei, face asta posibil. Exista oameni care cunosc bine omul, din punct de vedere psihologic, sociologic, filozofic, ii cunosc reactiile si temerile. Acest grup de oameni stie ca, suntem usor de manipulat prin emotii sau instincte, de aceea ni le creeaza, dezolta ori stimuleaza. Aceiasi oameni au invatat, sa ne ancoreze in spatiul fizic, nelasandu-ne timp si loc, pentru spatiul spiritual. Pentru ei, suntem jucarii. Scopul? Banii si puterea.
Bune caracterizarile cunoscatorilor de oameni, cum spune vorba aceea: nu conteaza ce stii, ci ce faci cu ceea ce stii. Toate bune!
Perfect adevărat! Toate măsurile luate care privesc o mulţime de oameni sînt gîndite strategic, foarte puţine eşuează din cauza unui calcul greşit, deşi reacţiile unui grup mare de oameni ar trebui să fie imprevizibile. Dar chiar şi atunci au toate mijloacele la dispoziţie pentru a remedia „eroarea”. Pentru că au puterea. Pentru că dintotdeauna au avut-o, au dat-o mai departe moştenire. Banii sînt neimportanţi, pentru ei. Doar noi sîntem făcuţi să credem că nişte fişii de plastic ar avea vreo valoare…