”Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu. Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş.” (Romani 11:22 – 23)
Asta face bine la siguranța deșartă și la panică. Să nu spunem că suntem ai Domnului în mod gratuit, că așa au zis și unii evreii pe vremea lui Mesia și au fost lepădați; dar nici să nu intri în panică și disperare că pe tine Dumnezeu nu te mai poate primi, pentru că Dumnezeu a primit pe neamurile barbare. Noi ne închinam pe vremea aceea la Zalmoxis, și dacă nu ploua, sau ne cotropea vreun popor, ne dădeam copii ca jertfă. Aceștia eram noi și totuși Dumnezeu ne-a primit.
Și încă ceva: să luăm seama în ce lucruri stăruim, persistăm, pentru că acelea determină poziția noastră în Hristos. ”A fii” și ”a face” este un tot unitar. Nu poți zice: ”eu sunt copil de Dumnezeu”, dar să stăruiești în necredință; și iarăși oricât de jos ai fi, dacă stăruiești în bunătatea lui Hristos, într-o zi vei fi copil de Dumnezeu!
romoflorin 