În Psalmul 15 ni se spune la final „Cine se poată așa nu se clatină niciodată”.

Înainte ni se dau o serie întreagă de principii de integritate: în vorbire, averizând împotriva vorbirii de rău, în atitudine, în cuvântul dat, integritate financiară. La final ni se promite că cine se poată așa nu se va clătina niciodată. Mare lucrul este această stabilitste socială în viață! Toți oamenii într-un fel sau în altul tânjesc după asta, dar încearcă să își câștige această stabilitate între oameni într-un fel greșit: prin bani, prin relații, prin aranjamente.

David ne spune că purtarea integră aduce stabilitatea între oameni în viață!

Oamenii mai aleagă într-un fel după această tărie în viață, și anume prin minuni, însă din păcate fac acest lucru tocmai pentru că nu au o viață integră. Trebuie să subliniez aici că niciodată minunea nu le va da stabibilatea râvnită dacă nu vor fii integrii, singurul lucru care îl poate face minunea este să le mai dea o șansă dacă se pocăiesc și devin integrii!

Doamne ajută!

„Umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești” (Galateni 5,16).

Unul din marile impedimente când vrei să faci ceva este că „nu e cum trebuie”. Adica simți că nu ai starea necesară ca să faci acel lucru, parcă nu ai harul necesar, ceva nu e cum trebuie. Oricât de rafinate par aceste lucruri, vreau să va spun ca vin exact din firea pământească și sunt printre cei mai mari adversari ai nostrii care ne țin inactivi, inhibați și neroditori.

Duhul dimpotrivă spune: „fii credincios!”. Adică, ai spus că faci un lucru, pur și simplu îl faci, e vai de tine dacă nu faci ce ai spus. Că nu îți vine, că nu ai chef, asta vine din fire, tu trebuie să fii credincios! Și ceea ce observă cei credincioși cu consecvență, este că atunci când încep să facă acel lucru bun cu credincioșie, începe să le vină inspirația, aproape mecanic, automat, încep să le vină idei, să devină creativi, productivi și ingenioși. Lucrurile sunt extraordinare pentru cei credincioși!

Astfel observăm că acele predispoziții nefaste: că nu am starea necesară, nu am inspirație, har; sunt doar niște minciuni amăgitoare.

Fiți credincioși!

Ceea ce contează, peste tot aprope, este detaliul. A generaliza și a presupune în mod ușor, este calea spre eroare și eșec. Lucrurile merg dacă lucrezi la detalii. Când nu reușești ceva, nu trebuie să renunți, ci să schimbi anumite lucruri fine. Aici este cheia! Studiază cu atenție liniștit (ă) și vei găsi ieșirea. Cel rău fugărește întreaga lume exact cu scopul acesta, ca să nu mai vadă detaliile, să nu mai aibă timp să se liniștească, sa se coboare în ei înșiși (oamenii), atunci ar vedea greșelile prostești pe care le fac. Zicala bătrânească: „ușor, ușor” este înțeleaptă. Nimic nu se obține deodată. „Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește”. Pv. 13,11.

Am mai văzut un lucru, că devii productiv atunci când acel lucru mustește în tine. Adică dacă vrei să înțelegi un om, o situație, nu e suficient să il asculți odată, să auzi povestea odată, ci de mai multe ori, să notezi idei, gânduri, să cercetezi cuvantul lui Dumnezeu în privința aceea. Când ești plin de acel lucru încât mustește în tine, abia atunci vine soluția, începi să înțelegi, să găsești soluția. Noi renunțăm prea ușor.

Nu renunța, lucrează în tihnă, orce lucru se va rezolva vreodată!

Apostolul Pavel spune că noi trebuie să fim priviți ca și niște administratori ai harului lui Dumnezeu.
Un pastor român, Liviu Olah, spunea că Dumnezeu îngăduie suferința în viața credinciosului ca să facă din el o personalitate spirituală.
Sunt de acord aici cu fratela Olah, dar nu cred că este bine să alergi după propria-ți persoană. Asta te face vulnerabil, sensibil, te expune.
Atunci când te vezi ca un ispravnic, în mod evident altceneva este în prim plan. Tu ai mai multă odihnă, siguranță, sinele tău nu este stârnit, iar tu aduni mai mult rod, pentru că vei alerga mai mult după Stăpânul tău, și asta îți face cinste.
Mai e un lucru aici, noi să ne arătăm ca niste lucrători încercați, care nu avem de ce să ne fie rușine. Nu e bine să fim credincioși, fără sa ne îmbogățim într-un fel, fără să adăugăm tot sufletul și toată priceperea noastră, totuși nu pentru personalitate, ci pentru noi ca administratori înțelepți.

Adevăratul succes nu este prosperitatea, puterea, popularitatea sau să ieși în proeminență, sau orice altceva definește lumea că este succesul. Scopul nostru este fixat în eternitate! Adevăratul succes este să faci voia lui Dumnezeu indiferent de consecințe. Trebuie să fim gata pentru Dumnezeu să fim și nepopulari. Dacă vrei să fii bine cu Dumnezeu, uneori trebuie să te pui rău cu oamenii pentru asta! Suntem niște vase ale lui Dumnezeu. Avem o menire pentru un timp. Dacă pe asta o împlinim cu trebuie, am câștigat tot ce se putea câștiga! Pentru că în definitiv asta vrea Dumnezeu să faci!

Acesta este succesul!

Cand spui incerc sa fac un lucru, adesea trec anii si nu mai faci acel lucru niciodata, pentru nu incepi sa faci acel lucru. De ce? Pentru ca cuvantul ” incerc” iti ofera falsa satisfactie ca faci ceva, cand de fanpt nu faci nimic. Nu vedeti ca medicul nu se multumeste cu expresia: „dl doctor, am sa incerc sa iau tratamentul acesta”!? La el nu trebuie sa incerci, ci la ora stabilita, ori il iei, ori mori! La fel si angajatorului nu-i poti spune: „maine la ora 9:00 voi incerca sa vin la servici”. Risti sa fii concediat! Atunci de ce sa folosesc acest cuvant iluzoriu in celelalte aspecte de viata: familie, biserica, societate, cand in lucrurile importante nu este acceptabil? Celelalte lucruri nu sunt importante?
Schimbati mai bine cuvantul „incerc”, prin cuvantul „incep”! Acest cuvant e mai bun si mai realist!

Am tăcut pe tema aceasta în virtutea principiului ”să întorci și celălalt obraz” și ”să îi dai și cămașa”, dar vreau să spun câteva lucruri legat de acest caz.

Cum de au ajuns cei din Barnevernet la concluzia că familia nu este cel mai potrivit loc pentru creșterea copilului? The Telegraph prezintă un studiu realizat de academicienii de la Universitatea din Neweastle prin care se dovedește că acei copii care petrec mai mult timp cu tații lor au o minte mai sănătoasă și un IQ mai mare. Cei de la Barnevernet cred că acele asistente tatuate sunt mai eficiente. Norvegia va rămâne mult timp mânjită de această situație!

Autoritățile române trebuie să facă mai mult decât au făcut! Autoritățile turcești au trecut printr-un caz similar  cu familia Kiris, și au reușit să înapoieieze copii familiei. Și autoritățile norvegiene nu a mai fost atât de intangibile și suverane. Se poate!

Spun străinii că românii nu sunt buni gospodari, poate că în parte au dreptate, dar acum vreau să demasc un atuu al românilor, solidaritatea! Au dovedit repetat că sunt uniți, că simt unii cu alții, cred că dau lecții europenilor în ce privește unitatea, vezi cazul competiției prezidențiale Ponta – Iohanis, vezi Clubul Colectiv, și acum cazul Botnariu! Felicitări românilor! Nu că nu contează rezultatul, dar mai presus de el dovedim că suntem vii și printre cei mai sănătoși sufletește din europa. Cred că lucrul acesta este destul de evident pe plan spiritual în țara noastră. Eram într-un cerc de misionari americani care spuneau despre România: ”Aici nivelul spiriutal a creascut, noi nu mai putem predica ușor aici, ei ne pot învăța pe noi multe, dar ce mă bucur cel mai mult este că în țara aceasta alte naționalități găsesc un loc foarte prielnic să îl cunoască pe Hristos!”

Barnevernet a spus în mod repetat familiei Botnariu să nu spună nimic, să păstrezse confidențialitatea, să bage capul în nisip, cum a făcut ambasada NW din Anglia, au dat steagul jos în fața protestatarilor. Parcă noi, sau alții nu știm că acolo este ambasada lor. Revin, au spus să nu spună nimănui nimic, și românii fac parcă înadins, bravo lor! Au împânzit lumea în roșu – albastru! Mare minune dacă după toată treaba asta nu își vor schimba steagul! Acum întrebarea cea grea! De ce să nu spună la nimeni dacă știu secretul educației, iar noi ceilalți din lume am rămas în urmă? De ce să nu strige în gura mare ca să învețe și netoții adevărul cu privire la această chestiune misterioasă – educația copiilor?!

Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. – (Proverbe 12:18)

Există două feluri de a vorbi: ușuratic, disprețuitor, și cu înțelepciune, cu dragoste.

Cine vorbește disprețuitor, ușuratic, nu vrea să ajute, se bucură de rău și vrea să îl facă mai mare, răul acela.

Cine vorbește cu dragoste și înțelepciune, vrea să ajute, e competent, nu se bucură de rău și reușește să ridice pe cel în cauză.

Cine este ușuratic în general disprețuiește său urăște persoana, cine vorbește cu dragoste și înțelepciune, o iubește, o prețuiește.

Restul argumentelor, a scuzelor pe această temă, sunt vorbe ieftine, pierdere de timp.

Ar mai fi de adăugat că unii o fac conștient, alții semiconștient (mă refer la vorbirea ușoară), pentru că au avut un mediu, un fond rău. Acest lucru înseamnă în general puțin, întrucât este sarcina individului, nu a celor din jur pentru a fi rezolvată.

Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. – (Proverbe 16:9)

În realitate așa stau lucrurile! Dumnezeu îndreaptă pașii omului în mod suveran, providențial, bineînțeles că voința omului este liberă, dar dacă el totuși nu se armonizează cu Dumnezeu în cele din urmă, consecințele vor apărea. Dumnezeu când a creat pe om a avut un scop, un plan, a avut ceva în gând. Toată viața omului vrea ca omul să colaboreze, să se asocieze acestui scop, liber consimțit, și El nu va trece niciodată peste această libertate, dar nu poate să scutească de consecințe la infinit. Când omul o ia pe alt drum, Dumnezeu reconfigurează traseul, dar scopul este să îl ducă în același loc, și anume la El. Scopul lui Dumnezeu cu noi este o relație de dragoste cu El prin Domnul Isus Hristos, din care să decurgă toate lucrurile. Fiți siguri că anul acesta spre asta ne va îndrepta mai mult. Va trebuie ca noi să colaborăm cu El și să avem același gând.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)

Doamne ajută!

• 

  Avem cu toții un singur Dirijor, indifent de instrument sau loc, fiecare trebuie să privim la El.

• Cântăm la instrumente diferite, dar toți cântăm în armonie.
• Avem partituri diferite dar împreună interpretăm simfonia.
• Contează când intrăm în simfonie, când ieșim și cât de tare apăsam pe clape.
• Deși sunt multe instrumente cu multe corzi și clape, totuși o singură clapă sau coardă greșită, știm că poate face mult rău.
• Putem fi foarte mulți și diferinți, totuși formăm un singur grup simfonic.
• Compozitorul poate fi forte bun, dacă noi nu ne dăm aportul, simfonia nu iese.

 

Ar mai fi și alte remarci, dar de aici ați înțeles ideea: cântăreții suntem noi, iar dirijorul este Dumnezeu. Putem învăța multe de aici în noul an.

Ce au făcut alții când au eșuat: 

• S-au uitat la TV în fiecare zi
• Au criticat negativ pe alții
• S-au temut de schimbări
• Au purtat pică pe alții
• Au vorbit despre oameni
• Au crezut că știu totul
• Au acuzat pe alții pentru propriile greșeli
• Au fost nemulțumiți
• Niciodată nu și-au stabilit țeluri

Ce au făcut alții adesea când au reușit: 

• Au citit în fiecare zi
• Au apreciat pe alții
• Au îmbrățișat schimbarea
• Au iertat pe alții
• Au vorbit despre idei
• Au învațat continuu
• Au acceptat responsabilități pentru propriile greșeli
• Au fost recunoscători
• Au stabilt teluri și au făcut planuri

• Albastru închis: Căsătorii între persoane de același sex recunoscute
• Albastru deschis: Parteneriate civile înregistrate între homosexuali
• Albastru și mai deschis (San Marino): Parteneriate neînregistrate
• Gri: Nerecunoscute
• Roșu: Constituția limitează căsătoriile la cupluri de sex diferit
• Roșu și albastru: Poate include legi sau hotărâri judecătorești care au creat recunoașterea legală a relațiilor între persoane de același sex, dar care nu au intrat încă în vigoare
• Verde deschis (Malta): Căsătorii străine recunoscute.

Citeam pe blogul lui Daniel  despre faptul că două țări ortodoxe au căzut: Cipru și Grecia, România încă rezistă în lupta cu homosexualitatea. Pentru acest lucru să postim și să ne rugăm! Trebuie să recunoștem aceste merite ortodoxismului, el a impiedicat sodomia, yoga și alte forme de ocultism să se dezvolte în țara noastră. Ce e bun trebuie recunoscut și lupta trebuie dusă împreună acolo unde suntem de aceeași părere.

Doamne ajută, Doamne dă izbândă!

”A fi domn e întâmplare, a fi om e lucru mare” spune un proverb.

Să fim oameni înseamnă în primul rând când vorbim să avem grijă să spunem ceva ce merită să fie auzit, să cautăm să avem ceva de spus. Să fim oameni de calitate, asta înseamnă să ne ocupăm mai mult de noi, caracterul, educația, mărturia noastră. Acest lucru nu este egoism, ci înțeleaptă administrație (vezi Maria în rapost cu Marta). Ca să dai foc altora, trebuie mai întâi să arzi bine în tine însuți . Nu ne putem disimula de ceea ce suntem, sau altfel spus, chiar dacă ne îmbracăm în cuvinte frumoase, nu potem transmite decât ceea ce suntem. De fapt sufletul este emițătorul adevărat, nu buzele, nu mâinile. Dacă el nu este bine, altcineva nu poate transmite pentru noi

, degeaba avem gură și mâini. A fi om e un proces, am putea spune că oamenii nu se mai nasc, ci se fac!

Hristos se numea pe Sine – Fiul omului, a venit să reînvie ceea ce a creat în Eden – omul!

La mulți ani!

Am primit pe email acest alfabet. E bun de parcurs.

> A- sa ASCULT de Dumnezeu (Deuteronom 13:4) Voi sa mergeti dupa Domnul Dumnezeul vostru si de El sa va temeti; poruncile Lui sa le paziti; de glasul Lui sa ascultati; Lui sa-I slujiti si de El sa va alipiti.
> B- sa citesc BIBLIA (Iosua 1:8) Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea; caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu intelepciune.
> C- sa fiu CREDINCIOS Domnului (Apocalipsa 2:10b) Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce in temnita pe unii din voi, ca sa va incerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii.”
> D- sa DARUIESC mai mult (Evrei 13:16) Si sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia; caci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac.
> E- sa EVANGHELIZEZ (Marcu 16:15) Apoi le-a zis: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.
> F- sa FUG de poftele tineretii (2 Timotei 2:22) Fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.
> G- sa am grija de GURA (Iacov 3:10) Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa, fratii mei!
> H- sa fiu HARNIC (Proverbe 10:4) Cine lucreaza cu o mana lenesa saraceste, dar mana celor harnici imbogateste.
> I- sa IUBESC ca Domnul Isus (Ioan 13:34) Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii.
> J- sa nu JUDEC (Matei 7:1) Nu judecati, ca sa nu fiti judecati.
> L- sa LAUD pe Domnul (Psalmii 34:1) Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea.
> M- sa fiu MULTUMITOR cu ce mi-a dat Dumnezeu, cu ce am (Proverbe 15:15 )Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima multumita are un ospat necurmat.
> N- sa fiu tare in NADEJDE (Romani 15:13) Dumnezeul nadejdii sa va umple de toata bucuria si pacea pe care o da credinta, pentru ca, prin puterea Duhului Sfant, sa fiti tari in nadejde!
> O- sa ma ODIHNESC la umbra Celui Atotputernic (Psalmii 91:1b-2) Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!”
> P- sa caut PACEA (1 Petru 3:11) sa se departeze de rau si sa faca binele, sa caute pacea si s-o urmareasca.
> R- sa ma ROG mai mult ( 1 Tesaloniceni 5:17) Rugati-va neincetat.
> S- sa fiu SMERIT (1Petru 5:6) Smeriti-va, dar, sub mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El sa va inalte.
> T- sa TRAIESC dupa indemnurile Duhului (Romani 8:4,14) pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
> U- sa URMARESC neprihanirea si partasia (2 Timotei 2:22) Fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.
> V- sa VEGHEZ (Matei 24:42) Vegheati, dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru.
> Z- sa dau ZECIUIALA (Levitic 27:30) Orice zeciuiala din pamant, fie din roadele pamantului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru inchinat Domnului.

MULTA ROADA SI O MAI MARE ASEMANARE CU HRISTOS DOMNUL NOSTRU IN 2016!

”…noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” (Faptele apostolilor 6:4)

Insistă mai mult în rugăciune și în vestirea Cuvântului!

Când vin problemele, deleagă ce trebuie delegat, pune condițiile bine, adică să încredințezi la oameni de încredere, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune; dă atenție deplină problemei, fii receptiv și activ, dar tu rămâi la rugăciune și Cuvânt.

Când faci acest lucru, ai sufletul plin în acea zi. Din el îți vei trage resursele în ziua aceea. Când faci asta, personalitatea ta înflorește, inima e mulțumită, sufletul e liniștit, duhul vigilent. Când faci așa, trăiești la maximul capacității tale.

Puneți priceperea în aceasta, există o răsplată și nu ți se va tăia nădejdea!

Ține-te de aceste două lucruri!

 

Hristos a venit în lume prin ascultarea lui Iosif și Maria de Dumnezeu. A fost o bucurie scurtă când au venit păstorii și apoi magii la prunc, pentru că după asta urma un necaz de care Iosif și Maria a trebuit să fugă în Egipt pentru un timp destul de lung. Au fost scăpați de acel necaz pentru să au făcut ce a spus Dumnezeu. În lume vom avea necazuri, dar dacă vom face ce ne spune Dumnezeu, vom birui și noi lumea, precum Hristos. Când magii au adus lui Iosif și Maria: aur, tămâie, smirnă; am putea spune pe drept că i-a îmbogățit. Însă dacă ne uităm la ceea ce urma (Egiptul), am putea spune că Dumnezeu în mod providențial le făcea aprovizionarea.

Dacă ești binecuvântat, nu risipi, fii ascultător, cine știe dacă Dumnezeu nu îți face și ție aprovizionarea! Orice ar fi, ascultă de Dumnezeu! El este Călăuza ta în lumea aceasta. Îți va spune ce să faci și ce să nu faci. Fă ce spune El, lumea nu este prietenoasă acum. Toate acțiunile lui Dumnezeu sunt vești bune, dar să nu uităm că într-0 lume potrivnică. Nu a fost ușor în grajd, nici fugari cu un prunc nou născut, dar și Dumnezeu vorbea la timp, purta de grijă pe măsura.

Să fim ascultători!

Trăim vremuri care se schimbă cu repeziciune, suntem bulversați. Mulți nu se pot orienta ușor, sunt agitați, nu mai știu exact ce să creadă, ce e bine, ce nu este bine. Oamenii se confruntă tot mai mult cu conceptul ”corectitudine politică”, în tot mai multe țări pentru asta sunt amenințați cu ani de închisoare.

Ce reprezintă pentru noi totuși crăciunul? Care sunt lucrurile importante? Este un așa de mare eveniment pentru comercianți. Este totuși de observat cât de mult știu să exploateze momentul dpdv financiar, dar și să evite totuși adevărul real al evenimentului. Oare nu se cade cu atât mai mult nouă, care suntem destinatarii de drept al acestui eveniment, creștinii, să spunem despre ce este vorba în acest eveniment?

Întruparea Domnului Isus pe pământ este un act profund spiritual și teologic. Înainte ca omul să fie izgonit din Eden, i s-a promis un Eliberator: ”Sămânța femeii îți va zdrobi capul” (șarpelui) Geneza 3,15 . Isaia reafirmă această promisiune spunând: ”De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.” (Isaia 7:14) Acest semn face referire în mod clar la promisiunea edenică ”sămânța femeii”. Acest eveniment își merită cinstea primită de a împărții istoria în două, pentru că El, Hristos, Mesia, este Eliberatorul promis omenirii de la început. Acest eveniment este de fapt esența crăciunului. Nu știu cât de clar se vede în zilele acestea pe pământ acest lucru.

Toate ritualurile, toate obiceiurile, tradițiile, sunt bune dacă susțin și sprijinesc acest eveniment, dacă îl umbresc ele fac rău. Trebui să fim atenți la diluarea acestei sărbători. Este vorba despre Hristos! Bun, așa este, dar implicațiile nașterii lui Hristos, de ce a trebuit să vină Hristos, care este mesajul lui Hristos venit pe pământ de fapt? Acest lucru trebuie să ne intereseze. Să nu fim ușori!

Când Domnul a ales să se nască pe pământ, El s-a desbrăcat de gloria cerească, dar El este ”oglindirea slavei și întipărirea ființei lui Dumnezeu” Evrei 1,3. Acest lucru, pe lângă drăgălășia unui copilaș, trebuie să ne atragă atenția în mod deosebit! Îngerii acest lucru îl aveau în vedere când lăudau pe Domnul! ”Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii!” (Coloseni 2:9) Prin Isus, dar nu acel prunc în mod deosebit, ci acel Adult care a început să trăiască și să vorbească despre voia lui Dumnezeu, noi începem să îl cunoaștem, să îl vedem pe Tatăl. Tatăl este la fel ca Fiul! Dacă vrei să îl cunoști pe Dumnezeu, trebuie să te uiți cu atenție la Fiul! ”Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl!” Ioan 14,9.  El a venit la noi ca să ni-L aducă aproape pe Tatăl. Prin Fiul, Dumnezeu s-a coborât pe pământ și a trăit printre noi plin de har și de adevăr. Să facem tot ce ne-a spus Hristos, pentru El este unica șansă pentru omenire, cât și pentru fiecare om în parte!

Cred că aceste lucruri trebuie să ni le reamintim și să vorbim despre ele în pragul acestei sărbători!

Sărbători fericite!

Știu că poate părea pretențioasă ideea acestui titlu de articol și aceasta era dorința lui Albert Einstein, însă cunoscătorii bibliei vor înțelege că nu spun nimic care să depășească cadrul scripturii.

Iată prima caracteristică a gândirii lui Dumnezeu!

”Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2:16 – 17)

Acest fel de vorbire putem spune că exprimă o gândire absolută. Gândirea lui Dumnezeu este absolută: ”în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit”. (punct!)

Acum vine satan cu gândirea lui:

Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” (Geneza 3:4-5)

Această gândire o putem numi relativism. Adică nu e chiar așa. Dumnezeu nu a vrut să spune chiar asta! Distorisiunea! Și de aici poate să spună orice dorește el, dacă este corect formulat. Specialiștii în domeniu știu că asta este esența reclamei astăzi. Iată cine gândește așa! Aceasta este gâdirea relativă, care rupe orice legătură, schimbă orice ideie, face tot ce vrea cu alte cuvinte, iar asta pentru Dumnezeu este anarhie.

Acum revenim iarăși la Dumnezeu să vedem cum rezolvă el această problemă a relativismului adusă de satan.

”Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” (Geneza 4:7)

Această gândire o putem numi: cauză și efect! Dumnezeu ca să poată reabilita situația îi dă omului prima lecție, lui Cain, interesant. ”Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă”. Ce vrea să spună aici Dumnezeu este că totul are legătură cu totul. Nu există faptă fără efect, oricum ar fi ea. Întotdeauna ea generează ceva, bun sau rău. Nu există fapte neutre, așa de relaxare, de fun, sau am vrut doar să glumesc. Cei ce face lucrurile acestea știu în inima lor că există un efect concret cu care ei se hrănesc întotdeauna, de aceea fac acele lucruri, dar pun acel paravan: am glumit, m-am distrat, eram relaxat etc. Un paravan ieftin, aproape transparent.

Cel rău folosește relativismul, iraționalitatea, ca să ne facă să cădem. Nu contează! Spune el. Îți explic eu cum stă treaba. Și cei lesne crezători îi cad în plasă. Dumneze ne învață consecvența, gândirea cauză și efect, ca să ne arate cum să ne ridicăm. Fă bine, și vei fi bine primit. Chiar dacă ai greșit, oricât de mult, prin Hristos vei fi bine primit dacă tu faci bine. Nu există blestem! Există doar efect al păcatului. Unii spun: ”Nu domne, mie îmi merge rău, ce să fac?! De fapt el trăiește în anumite păcate care generează mereu lucruri rele. Dacă le-ar identifica cu Scriptura și le-ar schimba în trăire curată după voia lui Dumnezeu, acele efecte năpraznice ar dispărea.

Să fiți binecuvântați!

Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. (Geneza 1:31)

Când biblia spune ”foarte bune”, trebuie să ne gândim că lucrurile erau bune, plăcute și desăvârșite, după cum e voia lui (Romani 12,2).  Trebuie să credem că nu doar atunci tot ce a făcut Dumnezeu era foarte bun, bun și desăvârșit, ci și acum tot ce face El este bun și desăvârșit, nu mai că ceea ce lipsește unor oameni ca să fie desăvârșiți este Hristos. Nu contează cât de mare este căderea, nu depășește pe Dumnezeu treaba aceasta, avem pe Hristos! Gândirea negativă și sceptică, este minciuna satanei, David spunea: ”Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmi 139:14) Ceea ce ne lipsește unora este Hristos! Despărțiți de El nu putem face nimic! Prin El se recuperează toată pierderea adamică. Nu trăim într-un univers imperfect, așa vrea cel rău să credem, acesta este sâmburele răutății de fapt. Noi trăim într-un univers perfect, doar că este o corectură de făcut pentru un timp, care deja a fost realizată prin Hristos. Să luăm seama să facem parte din această corectură făcută spre desăvârșirea noastră în Hristos!

Pentru că suntem în preajma sărbătorii nașterii Mântuitorului, acesta ar fi un motiv de reflecție și de mulțumire.

Să căutăm să fim desăvârșiți, să îl primim pe Hristos!