În articolul precedent spuneam că universul este proprietatea lui Dumnezeu. Poate că ați mai văzut aceste fotografii în montaje video, sau pps, le pun și eu aici traduse și scurt comentate. Mi se par impresionante și autentice în înțelegerea vieții și a veșniciei.
Aici este casa noastră – planeta pământ. Este o planetă miracol, pentru că are în ea atâta formă de relief, atâtea forme de viață, atâta chimie în ea, și toate asamblate în mod atât de armonios, integrat, codependent – un tot unitar.
Aici este planeta noastră împreună cu vecinele ei planete – sistemul solar.
Aici este distanta dintre pământ și lună văzută în mod obiectiv. Nu este chiar la o aruncătură de băț. Și totuși se învârte în jurul nostru păstrându-și distanța.
Aici sunt planetele din sistemul nostru solar în mărimea fiecăruia. Acum putem vedea diferențele mai clar.
Frunza aceea verde este spațiul pe care l-ar ocupa America de nord dacă noi am locui pe Jupiter. În veșnicie în perspectiva Bibliei, când vom zidi lumi noi, ce perspective vor fi.
Iar aici este mărimea planetei noastre în comparație cu Saturn. Am fi niște perle ornamentale pe inelul ei.
Iar aici avem o cometă. Așa ar arăta dacă am așeza-o lângă orașul Los Angeles. Aceste comete sunt năucitoare pentru planetele cu care vin în contact. Aici ea stă liniștită, așezată în photoshop. Apocalipsa ne spune că un ”munte de foc” va cădea pe pământ la un moment dat. Vă imaginați ce este acel ”munte de foc”, cred.
Dar nimic nu se compară cu Soarele nostru. Uitați-vă unde suntem noi la scară naturală. 
Aici este o altă dimensiune a planetei noastră raportată la dimensiunile uriașului nostru Soare.
Aici, suntem noi de pe lună.
… de pe Saturn
… de pe Marte.
… și tocmai de pe Neptun.
Aici un răsărit de soare de pe Marte. Ar arăta superb, dacă am putea fi și acolo. Dar nu în mărimea în care suntem obișnuiți noi cu el, și nici la căldura la care am fost creați să trăim, ieșim din sistem deja 🙂 
Totuși planetele și soarele nostru nu sunt totul. Există mai multe stele în univers decât toate bobițele de nisip din toate plajele de pe pământ.
Dacă sunt multe alte stele, asta presupune că unele sunt mult, mult mai mari decât micuțul nostru Soarele (altă dată gigantic, vă mai amintiți?) Priviți cât de nesemnificativ este Soarele pe lângă steaua VY Canis Majoris.
Aici este o altă comparație la scara naturală a stelelor amari între ele. Observați că unele tind să dispară în fața celor mari, în prima fază.
Încă o comparație astronomică. Dacă am reduce soarele la mărimea unei globule sangwine albe, și Calea Lactee s-ar reduce proporțional, aceasta ar fi cât Statele Unite.
Asta denotă mărimea uriașă a Căii Lactee. Și iată cum Google Maps ne-a și localizat 🙂 Nu bate atât, este un indicator în photoshop, unde suntem noi în Calea Lactee.
Iată cât din Calea Lactee vedem noi cu ochiul stele pe cer. Doar cât este cerculețul acela galben. *** Calea Lactee este galaxia gazdă a sistemului nostru solar, a altor aproximativ 100-400 miliarde de stele cu planetele lor, precum și a peste 1.000 nebuloase. Toate obiectele din galaxie orbitează în jurul centrului de masă al galaxiei, numit și centru galactic.
Iar dacă vi s-a părut impresionant numărul de stele cu planetele lor ce sunt găzduite de Calea Lactee, trebuie să știm că galaxia noastră nu este cea mai mare. Priviți o scară naturala a galaxiilor existente. A noastră e prima de jos.
Haideți să gândim la scară mare. Cred că această fotografie îmi place cel mai mult. Ea a fost făcută cu telescopul Hubble, este tot ce au putut oamenii că confecționeze mai bun. Aici sunt o parte din miile de galaxii, fiecare având milioane de stele, fiecare stea având planetele ei, precum Soarele nostru.
Iar aceasta parte, după cum va-ți dat seama este doar o mică parte surprinsă din cât există. O parte care pentru ochiul liber este în mod obișnuit ”nimic”.
Iată ce spune Biblia de cele de mai sus:
Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sînt cerurile şi cerurile cerurilor, pămîntul şi tot ce cuprinde el. (Deuteronomul 10:14)
Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu! (1 Împăraţi 8:27)
Aplicația finală – gândindu-ne la cele de mai sus, Dumnezeu nu poate fi cuprins de ceea ce am văzut și înțeles. Iată cum este Cel care a murit pentru noi, Cel care ne-a lăsat Cuvântul lui ca să îl respectăm și să îl păzim. Nădăjduiesc să fim mai motivați acum să îl respectăm pentru ceea ce este și ce a făcut El și nu în cele din urmă ne-a făcut și pe noi. Iată ce am putea pierde la moarte, dacă până atunci nu ne mântuim prin credința în El.
Sursă foto: http://www.buzzfeed.com/daves4/the-universe-is-scary#.atGk5eMVD
romoflorin 