În adolescență un predicator mi-a ilustrat cea mai motivantă imagine a judecății. Această imagine și astăzi mă motivează. Mi-a spus că la judecată nu vor fi oamenii puși în fața unor situații de combatere judecătorească, de convingere a propriei persoane sau a audienței. Dumnezeu va lua un suflet, îl va duce în fața unei scene imense, iar după o cortină va fi ascunsă o făptură măreață. Suspansul va fii foarte mare până ce cortina va fi înlăturată complet. Atunci când sufletul va vedea acea făptură măreață, grandioasă și luminoasă, va întreba și va spune: ”Cine este această făptură măreață și ce reprezintă ea?” Dumnezeu atunci îi va răspunde: ”Această făptura măreață ești tu în trup de slavă, dacă ai fi acceptat să asculți de Mine prin Isus Hristos”. La auzul acestui răspuns, sufletul plin de groază și amărăciune va fugii în disperare spre iad.
Acum, aici, încă se mai poate schimba această situație.
* acea imagine nu este o revelație a trupului de slavă al celor credincioși, cu siguranță va fi cu mult mai frumos.
romoflorin 