(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
Puteti sa credeti? Este adevarata. Este din Sudan, acea pasare urmareste copilul care ii poate deveni prada. Stiu ca in Sudan din cauza foamei unii copii sunt abandonati. Acest copil este ca cel din Ezechel 16,5
Sper ca inima noastra sa se faca mai buna, sa fim mai recunoscatori pentru ce avem si sa il cautam mai mult pe Dumnezeu.
Este o intrebare scumpa. Oamenii chiar sunt interesati de un raspus autentic. Ca sa aflii ce iti poate schimba viata trebuie sa te uiti acum la ceea ce ti-o conduce. Se spune ca viziunea si credinta omului ii conduc viata.
Unii oameni nu sunt asa educati, instruiti si pregatiti, dar au o credinta puternica de copil, viziunea lor e simpla si pozitiva, indrazneata, este uimitor va vezi cum viata le urmeaza credinta, viziuna.
Altii dimpotriva au un start excelent, educati, talentati, dar undeva in inima lor au o indoiala, le lipseste viziuna, ba chiar au temeri serioase cu privire la viitor. Este surprinzator cum din oameni asa de inzestrati si pregatiti viata a putut sa duca un om asa de jos!
Ce face ca un om sa aibe o credinta puternica si o viziune pozitiva? Ce influenteaza aceste lucruri intr-un om?
Hristos prin tot ceea ce a spus si a facut, atunci cand te uiti cu onestitate si seriozitate la El, viziunea ta se schimba.
Incepi sa realizezi ca viata este doar un test, este mult mai mult decat avem acum si aici.
In viata oamului ii sunt date putine lucruri, dar atitudinea si ceea ce face cu acestea va determina daca va mai primi si altele.
Omul se poate detasa de lumea aceasta si totusi sa ramana in ea si sa ii fie folositor, asta se face prin apartenenta la lumea lui Dumnezeu, lumea celor credinciosi si sfinti prin credinta si pocainta lor.
„El M-a trimes sa vindec pe cei cu inima zdrobita” (Isaia 61,1)
In lume nimeni nu te intreaba: „Cum te simti?” ” Ce este in inima ta?” Pentru Dumnezeu aceasta este problema de baza, o inima zdrobita. Aici sunt adevaratele cauze ale comportamentului nostru. Ce face Dumnezeu pentru inimile noastre zdrobite? „Va voi trimete un Alt Mangaietor” spunea Domnul Iisus odata. Duhul Sfant este numit mangaietor. Este foarte sugestiv acest nume. Noi toti suntem raniti si zdrobiti, problema este ca prea putini suntem mangaiati de Dumnezeu sau primesc mangaierea Lui. Dumnezeu ne-a promis un Mangaietor. Este gresit sa iti doresti sa nu mai fi ranit in inimia sau zdrobit, problema este ca nu ne umplem de Duhul Sfnat de Duhu Mangaierii. Oameni cu inima nemangaiata ii intalnesti pretutindeni, ei spun: „Uite ce mi-a facut cutare”, „Ai mei niciodata nu m-au….” , „Ai vazut cum s-a uitat la mine?”, etc. Oameni cu inima nemangaiata. Iisus a spus: „El M-a trimes sa vindec pe cei cu inima zdrobita” Ce poate sa faca El pentru o inima zdrobita? Sa iti dea un Duh Mangaietor care sa fie totdeauna cu tine, atungi vei fi mangaiat si vei putea sa treci mai bine prin lumea aceasta plina de dureri. Viziunea nerostita a acestei lumi, „cauta sa nu mai fi ranit” mi se pare o cauza pierduta. Mai bine solutia lui Hristos.
Aceasta este o alta bucurie pe care ti-o poate aduce Hristos cu ocazia nasterii Lui.
Isaia 61,1-4
„M-a uns ca sa aduc vesti bune celor nenorociti”
Lumea de astazi de craciuni ofera tot felul de lucruri doar pentru trup, mancare, bautura, placeri, confort, programe, toate pentru trup. Nu este rau, este bine si asa (in limita pacatului), dar este prea putin, noi suntem mult mai mult decat trup.
Biblia ne face de inteles ca noi suntem trup, suflet si duh. Daca noi ne ocupam de trup, atunci 66% din noi este gol, neingrijit si pustiu.
Dar in viziunea lui Hristos lucrurile stau si mai rau. Cand se spune despre lupta Lui cu Satan in Gen 3,15, spune ca Iisus va zdrobi capul sarpelui iar sarpele ii va zdrobi calcaiul. In imaginea aceea in care Domnul Hristos este infrant in trup, Biblia spune ca i-a zdrobit lui Hristos calcaiul. Adica trupul este doar „calcaiul” din tot ce este un om intreg. In concluzie Daca faci tot ce trebuie pentru trup, omul ramane tot nesatisfacut pentru ca el este cu mult mai mult decat trup, este ca si cum te ingrijesti bine doar de „calcai”.
Care este adevarata bucurie de craciun? Este mai mult decat grija pentru „calcai”. E grija pentru suflet. Bucuria craciunului nu consta in faptul ca sa nascut un prunc, ci ca sa nascut un Mantuitor. Asta scoate in evidenta faptul ca noi suntem intr’o stare de pierzare.
„M-a uns ca sa aduc vesti bune celor nenorociti” Cine sunt cei nenorociti? Daca ne gandim la un caz extrem, Iuda dupa ce la vandut pe Hristos in sufletul lui era nenorocit, el era asa de nenorocit ca si-a pus capat zilelor. Nenorocit este acela care face pacat si nu se poate lasa de el, care face pacat desi stie de la bun inceput ca e rau si ce consecinte pot aparea. Pavel spune: „O nenorocitul de mine, cine ma va izbavi de acest trup de moarte” … „cand vreau sa fac binele, raul sta lipit de mine” Romani 7. Aceasta este nenorocirea noastra, de aceea nu merg bine lucrurile in inima noastra, in familiile noastre, biserica noastra, la serviciile noastre, etc. Nu din cauza altora, ci din cauza noastra. Pe noi nu ne-ar afecta asa tare daca noi am fi altfel, diferiti de ei.
Ce poate sa faca Hristos pentru un astfel de nenorocit? El poate cu adevarat sa ia vina si condamnarea care este peste sufletul acela prin jertfa Sa, prin sangele Sau care a curs pentru iertarea de pacate, Iisus nu a facut nici un pacat dar el si-a dat viata ca pret de rascumparare pentru cei ce cred si primesc aceasta rascumparere din vina si condamnare. Aceia primesc eliberarea, pacea si bucuria mantuirii. Eliberandu-ti sufletul, eliberezi energii nebanuite in viata ta si abilitati care iti imbogatesc efectiv viata si pe a altora.
Aceasta este adevarata bucurie de craciun. Oare cati o experimenteaza? Nu multi. Insa multi sa bucura in mod fals si eronat cu ocazia nasterii lui Hristos. Acestea sunt falsurile create de satan pentru a ascunde adevarul lui Hristos sau a duce in confuzie pe oameni.
Va urma
Se spune adesea ca David l-a invins pe Goliat in Numele Domnului si atat. Si unii in mod incorect sau usuratic folosesc Numele Domnului spre a invoca tot felul de biruinte. As vrea sa arat ca David nu era fara o strategie pe care Domnul i-o dadu-se.
David era un strateg si un razboinic innascut, daca el doar avuse-se „noroc” in fata lui Goliat, el nu ar fi fost un viteaz in continuare „ulciorul nu merge de multe ori la apa”.
Care era strategia lui si cum o deducem? El ii spune lui Goliat mai dinainte ce ii va face. Aste trebuie sa ne dea de gandit, ca el nu s-a luptat la intamplare. „Lasa ca vad eu acolo ce o sa ii fac lui Goliat!!” ?! El si-a ales inainte cu grija niste pietre lucioase din rau. Asta ne spne din nou ceva. De ca a ales pietre lucioase, si de ce de la rau? Si nu din camp?
El mai invinse-se si inainte ursii si leii cu piatra. Era un tragator stralucit cu prastia. Se stie din antichitate ca aceasta era o metoda, mai rara dar cunoscuta de a ucide animalele fioroase. Trebuiau lovite in zona ochilor, cu o piatra tare si grea, cateva secunde fiara era relaxata si inconstienta, ceea ce ii permitea sa ii fie rupta falca (pentru ca era relaxata). Nici un om nu poate rupe falca unui leu, urs cand este in stare de lupta. Dar este un momend anume cand trebuie sa ii rupi falca, atunci cand este relaxata de inconstienta.
Acum vedem la David ca inainte sa se duca in fata lui Goliat si-a ales pietre din rau, pietre netede. Adica pietre care erau de mult in apa si slefuite de apa, acelea erau grele si lucioase, perfecte pentru astfel de atacuri, in zona ochilor, dupa cum intentiona David, altele nu mergeau pentru asa ceva (ex. pietre usoare, colturoase, lipie, etc)
In concluzie, David avea deja o viziune cu privire la ce ii va face lui Goliat. Goliat era si el razboinic, dar neglijent se pare, pentru ca avea un fizic foarte mare, nu s-a mai gandit la toate optiunile adversarului. David insa sa gandit. El a asociat leul, ursul cu Goliat.
Asa da Dumnezeu biruinta, cand iti folosesti tot ce ti-a dat El: inima (curaj), minte (chibzuinta, strategie), duh (credinta si incredere). Daca scoti una sau mai multe din acestea, biruinta poate fi compromisa.
Sa nu tratam usor biruintele!
În Deuteronom 32,11 ni se arata cum lucrează Dumnezeu. Acolo se descrie cum învața un vultur puiul sa zboare.
Vulturii își fac cuibul pe stânci la înălțime, de acolo vulturul scutura cuibul. Puiul cade în „hău”, și tot ducându-se în prăpastie, pentru ca vulturii au casa pe stâncă, sus de obicei, puiul începe din instinct sa dea din aripi, el este stângaci la început, inconștient, dar mișcările lui încep sa aibă efect, și când el își dă seama de asta, începe să învețe să zboare. Unde este mama lui în timpul acesta? Spune textul: deasupra lui. Deci, când puiul învața să zboare mama nu este departe, și el e singur în picaj, și mama „pica” după el, numai ca ea controlează totul. Când însa se apropie solul, chiar dacă puiul începe să simtă când da din aripi, și parca este în control, totuși solul se apropie și mama intra sub el, îl ia pe aripi și îl duce la loc în cuib.
Acest exercițiu ea îl repeta de câteva ori cu puiul, pana el începe sa îi placă și sș zboare singur.
Așa își argumentează Dumnezeu modul lui de lucru. Senzația ta ca te duci în jos, ca ești într-un picaj îngrozitor nu este reala, dar controlata bine de Dumnezeu, ideea este ca Dumnezeu ți-a scuturat cuibul și El acum „zboară” deasupra ta, așteptând ca și tu sa faci ceva, să dai din aripi și să înveți să zbori singur. Trebuie sa ai încredere ca atunci când se apropie solul, El va veni sub tine și te va lua pe aripi, apoi te va duce în cuib.
Când îți dai seama de toate acestea, începi să prinzi curaj și să colaborezi mai bine cu Dumnezeu în clipele tale de „cădere libera”.
romoflorin 