Baptistii romani din Italia

delegati-torino-smaller.jpg

A doua Conferinţa de Misiune a Bisericilor Creştine Baptiste Române din Italia

Citeam pe Blogul fratelui Daniel Branzei 

Evenimentul a avut loc în perioada 1-4 noiembrie 2007. Iata câteva date statistice privind bisericile baptiste române din Italia.

La ora actuală, pe teritoriul Italiei există unsprezece biserici creştine baptiste române, din care nouă sunt biserici de sine stătătoare şi două sunt filiale ale Bisericii Creştine Baptiste Române „Harul” din Roma, via del Teatro Valle. Pentru toate cele unsprezece biserici, în tabelul 1 sunt înscrise următoarele date: denumirea, adresa şi programul fiecărei biserici, iar în tabelul 2 sunt redate: localitatea în care este acea biserică, prenumele şi numele liderului, titlul slujbei sale în biserica respectivă, numărul de membri botezaţi înscrişi în registru, precum şi numărul mediu de participanţi (membri şi aparţinători) la programele acelei biserici. Din tabelul 2, prin însumare, a rezultat un total de 578 membri cu drepturi depline înscrişi în registrele celor unsprezece biserici şi un număr mediu total de 816 participanţi la serviciile divine ale bisericilor respective.
Având la bază valorile comunicate anterior, rezultă o creştere pe durata unui an (mai exact în noiembrie 2007 faţă de 11 noiembrie 2006) de 15% a numărului de membri şi de 17% a numărului de participanţi la serviciile divine ale bisericilor creştine baptiste române din Italia. De dorit ar fi ca pentru fiecare biserică locală, această creştere să fie urmare botezurilor care au avut loc şi nu a transferurilor efectuate în acea perioadă de un an de zile.
Luând în considerare şi persoanele române de confesiune baptistă care frecventează alte biserici neoprotestante (penticostale şi creştine după Evanghelie) române şi italiene, se apreciază că, în prezent, în Italia sunt în total circa 1800 de baptişti de naţionalitate română. Această cifră ne indică un potenţial de misiune demn de luat în considerare, potenţial sporit cu 20% faţă de anul trecut.
Implicarea deplină în lucrarea lui Dumnezeu să fie acum unica raţiune a existenţei noastre ca şi creştini evanghelici români răspândiţi prin ţările lumii, prin voia activă sau permisivă a Celui Atotputernic. Aşa să ne ajute El! Amin!

Samoil SAVIUC – pastor al Bisericii Baptiste
Române din Torino-Italia

Prelucrarea datelor înscrise în chestionarele completate de reprezentanţii bisericilor baptiste române, participante la A doua Conferinţă de Misiune, au condus la alcătuirea următoarelor două tabele:

image002.jpg

image004.jpg

Esenta pacatului

Esenta pacatului este sa fi ca Dumnezeu dar fara Dumnezeu.

Esenta sfinteniei este sa fi ca Dumnezeu dar cu Dumnezeu si prin Dumnezeu. – (1Ioan 3,2)

Diferenta intre pacat si sfintenie nu este asa de mare cum le place unora sa spuna: „Noi nu suntem ca voi, noi suntem altfel, ne dorim altceva!” Aiurea! Voia Satanei este foartea asemanatoare celor sfinti cu un singur amanunt in minus (de aceea a si cazut asa de usor Adam si Eva, dorinta Satanei era asa de asemanatoare cu a lor, ca nici nu a observat amanuntul malefic). Sa fiu ca Dumnezeu dar fara El, prin propriile mele cai. „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu” (Isaia 14,13).

Civilizatia de astazi este un ecou al celor din vechime condusi de Nimrod: „Hai sa construim un turn care sa tinga cerul”.

Pacatul este o criza de autoritate, o sete de afirmare cum spune proverbul: „Decat sa fac un bine cu capul tau, mai bine o prostie cu al meu” Sa faci neaparat ce vrei tu, nu conteaza bun sau rau, nu conteaza viitorul tau, ci sa ma afirm eu, sa ma manifest eu, etc. Nu Dumnezeu, nu parinti, nu pastori, profesori, etc. Doar eu.

Soricelul lui Tolstoi

soareci1.jpg

„Un soricel se duse sa se plimbe. Umbla ce umbla el prin ograda si se intoarse la mama.
– Am vazut, mama, doua animale. Unul era tare fioros, celalalt tare bland.

Mama il intreba:
– Ia spune, cum aratau acele fiare?
Soricelul raspunse:
– Cea fioroasa umbla de colo pana colo prin ograda, avea picioarele negre, motul rosu, ochii bulbucati, clontul ca un carlig. Cand am trecut pe langa ea, a deschis clontul, a ridicat un picior si a prins a racni atat de tare, ca nu steam unde sa ma ascund zicand: „Asta trebuie sa fie dusmanul nostru!”.
– Acesta-I cocosul, grai batrana mama. El nu face rau nimaniu, san nu te temi de dansul. Da’ cealalta fiara, cum arata?
– Cealalta statea tolanita pe-o parte si se incalzea la soare. Avea catul alb si pufos, labutele cenusii, netede, isi spala cu liba blanita de pe piept si dadea usurel din coada cand se uita la mine. Ziceam: „Asta este prietena noastra!”

Batrana mama spuse:
– Prostutule, prostutule. Pai asta-I chiar motanul!”

 Asa sunt si oamenii astazi cu lumea si evanghelia. Lumea este blanda, atragatoare, vesela si ei spun: „Asta este prietena noastra!”, Evanghelia este insa mai zgomotoasa, striga in gura mare ce este bine si ce este rau, sa ne pocaim de rau si sa credem in Hristos. Si unii spun: „Asta trebuie sa fie dusmanul nostru!”

Acum judecati voi singuri care e dusmanul si care e prietenul, ajutati de fabula lui Tolstoi.