Noi suntem cea mai citita biblie pe care o au oamenii!

Titlul acesta a fost inspirat de la colegul meu Ruben O.

De multe ori noi dam vina pe oameni, pe rautatea lor, impietrirea lor in al urma pe Dumnezeu. Poate ca este adevar in aceste afirmatii, dar nu adevarul de baza. Realitatea este ca noi adesea sunem responsabili de roadele pe care le aducem pentru Dumnezeu, de aici si logica faptului ca El ne va trage pe noi la socoteala. Noi suntem lumina lumii ne spune Domnul Iisus. Cel ce este in intuneric cu ce este de vina ca lumina este pusa sub obroc? Sau daca noi suntem sarea pamantului insa ne-am pierdut gustul, cum sa fie impiedicata rautatea oamenilor? De multe ori pocaitii se prefac a fi puri oameni seculari. Le este teama sa arate ca ei sunt altfel. De teama discriminarii probabil.

Dumnezeu a ales sa fie impreuna lucratori cu noi. El ne-a incredintat noua slujba impacarii. Aum de ce dam vina pe El ca nu lucreaza? Sau dam vina pe cei de langa noi ca nu ne asculta?

Ei nu pot sa se dedice unui Dumnzeu fata de care noi suntem mai putini dedicati decat sunt ei lumii, afacerii, sau hoby-ului lor.

Cel mai mult influentam atunci cand suntem noi insine, neprefacuti, cand nu suntem falsi, dar daca noi insine cu adevarat suntem dedicati lui Dumnezeu. E greu sa te prefaci ca esti crestin adevarat cand de fapt nu esti. Nu poti ascude asta mult timp. Unii prin exemplul lor negativ, impiedica pe unii care ar vrea sa vina la Hristos dar sunt impiedicati de exemplul lor negativ. Oamenii evita sa se asocieze cu oamenii care au o marturie rea, in societatea, cat si in biserica. Si au dreptate. Pe acesti crestini cu numele si Dumnezeu ii va respinge intr-o zi daca nu se pocaiesc.

Pocaitii nu trebuie sa fie mandri ca sunt crestini, ci sa se faca tuturor totul in mod constient pentru ca unii sa fie castigati pentru Hristos. Oamenii nu sunt interesati de ce ai sa le spui cat sunt interesati de cat iti pasa de ei. Nu ai cum sa iti pese de oameni daca nu te rogi pentru ei, daca nu iti doresti fierbinte binele lor, fericirea lor eterna si cea pamanteana. De aici de la sentimentul de ati pasa de cineva vin toate celelalte cuvinte de bine. Si interesul pentru cineva se dezvolta prin rugaciune pentru cineva.

Indemnuri pentru Anul Nou

„Care este deci robul credincios si întelept, pe care l-a pus stãpânul sãu peste ceata slugilor sale, ca sã le dea hrana la vremea hotãrâtã? Ferice de robul acela, pe care stãpânul sãu, la venirea lui, îl va gãsi fãcând asa!” (Matei 24:45-46)

Cum poti face asta?

Concentreaza-te pe unul, două lucruri. Oamenii nu pot face bine mai mult de unul s-au doua lucruri. Apostolul Pavel cat de inzestrat era el, ne spune ca el facea un singur lucru, vestea evanghelia, altul venea in urma lui si uda, cum era cazul lui Apolo, el nici nu boteza, altul o facea. Altii sa faca pe celelalte. CH Spurgeon, predicatorul englez spunea cu modestie, eu nu stiu decat sa predic. Daca ma puneti sa conduc o conferinta ori fac o predica din ea ori un dezastru. Moody s-a rugat 7 ani pentru un cantaret pana a venit Ira Sanki sa faca impreuna cu el o echipa. Nu a incercat niciodata sa ii tina locul. Nu era darul lui, nu se pricepea la asta. Identifica-ti darul tau spiritual, talentul sau abilitatea ta. Unul, doua lucruri. Oamenii mari ai lui Dumnezeu, chiar si cei din lume au facut lucruri mari pentru ca s-au concentrat pe unul sau doua lucruri.

Care sunt beneficiile dedicarii potrivit inzestrarii?

Permite focalizarea. Lumina soarelui poate incalzi trupul, dar daca focalizam razele solare printr-o lupa, putem sa aprindem un foc si daca concentram si mai multe raze printr-un obiect special, putem obtine laserul, cu care putem taia si piatra. Tot asa este si cu focalizarea energiei umene, potrivit abilitatii lui, date de Dumnezeu.

Elimina stresul. Omul nu este implinit atunci cand face tot ce vrea si multe lucruri diverse. Asta il strezeaza, ii risipeste energiile, il dezorienteaza. Cand omul face lucrul la care se pricepe cel mai bine, atunci se regaseste pe sine, si cand il face cu consecventa devine eficient in ceea ce face, pentru ca are continuitate. El devine mai putin stresat, se ocupa de cateva lucruri si cu folos. A te ocupa de multe lucruri te aduce in pragul de a nu fi eficient in ceea ce faci, devi frustrat si nefolositor.

Castigi suflete. Recunostinta oamenilor este cea mai mare rasplata. Dupa aceasta recunostinta alearga intreaga suflare umana. Este o ispita teribila. Unii oameni sunt gata sa faca si lucruri murdare, doar ca sa primeasca un dram de atentie. Altii fac lucrari la care nu au fost chemati, si pentru care nu sunt inzestrati si apoi se intreaba: „ei de ce nu castiga suflete? Pe ei de ce nu ii apreciaza nimeni?” Oamenii fara atentie mor incet si sigur, avem nevoie de asta, insa trebuie sa rezistam ispitei de a face orice pentru atentia altora, daca face lucruri murdare (d.p.d.v. biblic), va urma dispretul si rusinea si asta te va costa mai mult decat poti duce in general. Evita. Concentreaza-te pe ceea ce stii sa faci mai bine, pe lucrarea pentru care inima ta bate mai tare (in Domnul, Scriptural). La aceea te-a chemat Dumnezeu. Savarsesti un pacat daca nu te ocupi cu consecventa de ea.

La multi ani tuturor!

Nu regreta anul care a trecut, regretea ca ai avut incredere in tine!

 “Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblã în întelepciune va fi mântuit.” (Proverbe 28:26)  

Titlul se bazeaza pe un proverb scris de CH Spurgeon.

Inteleptul Solomon spune ca cine se increde in inima lui este nebun. Lumea de astazi te indeamna sa ai incredere intine insuti, sa te increzi mai mult in tine si atunci vei reusi. Realitatea insa este asta, pe ce te bazezi cand vrei sa ai incredere in tine insuti. Dumnezeu a stabilit niste legi fizice carora se supun toate lucrurile, tot asa a stabilit si niste legi spirituale carora se supun toate lucrurile. La Dumnezeu plata pacatului este moartea. Nu imediat moartea fizica, dar moartea spirituala este imediata, adica despartirea de Dumnezeu, o constiinta macinata, o lipsa de energie vitala interioara. Atunci cand insa noi ne martrurisim starea noastra lui Dumnezeu, lui Iisus Hristos, jertfa Lui isi face efectul, noi primit realmente iertarea, pacea si bucuria care ne lipsea, si atunci suntem mai eficienti in tot ce facem. Ochii incep sa ne sclipeasca din nou, dar nu intr-un mod prefacut, fals, vinovat, ci intr-un mod real, cinstit.

Nu te poti increde in tine cand sti sigur ca tu nu esti suficient pentru toate. Cand stii ca Dumnezeu este Cel ce face toate lucrurile. Aici este „scurt-circuitul”, cand te increzi in tine pentru toate lucrurile, este ca si cum te ridici in fata lui Dumnezeu si spui: “Doamne stiu ca Tu vrei sa ma ajuti si poti sa o faci, dar eu nu am nevoie de Tine si iti voi dovedi ca pot si fara ajutorul tau!” Te las pe tine sa gicesti care va fi sfarsitul acestei atitudini. Oare iti dai seama ca aceasta atitudinea a mai avut-o cineva inaintea ta cu mult timp inaite? Mai inainte ca sa fie creat omul pe pamant? Oare nu este aceeasi atitudine care o perpetua tot acea persoana si astazi in tine si in mine?

Nu regreta anul care a trecut, regreta ca ai avut incredere in tine!

Versetul spune: “Cine umbla in intelepciune (intelepciune in sens biblic inseamna: frica de Domnul Iov 28,28), adica cine umbla in teama de Domnul va fi mantuit. Acesta nu este un termen religios, ceresc, din lumea de dincolo, mantuit inseamna salvat. Va fi salvat, adica de la iadul vesnic cat si de a orice situatie nefasta din viata. Vei fi salvat! Din orice, din boala, din nedreptate, din saracie (pentru ca Dumnezeu te va face intelept Iacov 1,5), impreuna cu prigoniri si incercari.

Traditia ucide – ce vom face in anul nou?

Intr-o familie de tineri casatoriti, baiatul era necajit ca sotia mereu cand ii prajea carnati in tigaie ii taia in capete, si lui ii placeau carnatii mai ales intregi. De cate ori o intreba de ce face asta ? Ea ii raspundea : “Asa se face !” El nu era multumit cu raspunsul. Intr-o zi era la soacra lui acasa si o intreba si pe ea, gandindu-se ca de la ea pleca obiceiul, dar soacra lui i-a raspuns la fel: “Asa se face!” In fine intr-un final ajunge la bunica lui dupa sotie, adica mama mamei fetei. Cand a ajuns la ea o intreaba acelasi lucru, de ce sotia mea cand prajeste carnatii in tigaie ii taie la capete? Si dv tot asa faceti? La care batrana ii raspunde: “Mama, pe vremea mea nu erau tigai asa de mari ca astazi, si carnatii nu incapeau intregi in tigaie, iar ca sa ii pot praji, trebuia sa ii tai”.

Asta e traditia. Lucruri care pentru o generatie anume aveau sens si un motiv real, dar care pentru noi le-au pierdut pe amandoua. Noi astazi spunem adesea: “Asa se face!” Nu e suficient. Nu asa se facea, ci “tigaile erau prea mici” de fapt.

Fie ca anul acesta sa gandim liber cu o minte spalata de prejudecati si traditii prin Cuvantul lui Hristos, si sa ne punem mintea la treba sa alcatuim o strategie noua si o modalitate actuala de lucru pentru ca Dumnezeu sa ne binecuvinteze si sa nu fim acuzati de lenevie.

Traditia ucine ratiunea si asta raceste ralatiile intre noi. Sa nu facem nimic din obicei, sa facem ceea ce are folos si duce la sfintirea noastra!Sa fiti binecuvantati in noul an!