„Ca o fantana tulbure si ca un izvor stricat, asa este cel neprihanit care se clatina inaintea celui rau” (Pv. 25,26)

In viziunea lui Dumnezeu asta nu ar trebui sa se intample, pentru ca daca e neprihanit este inarit de Dumnezeu si nu slabit.

Dar oare de ce unii sunt slabi in fata celui rau? Probabil este incercarea de foc a unora, in care iese la iveala ipocrizia, falsitatea. Adica ei nu sunt neprihaniti cu adevarat, altfel ei nu ar slabi in ziua necazului cum spune in alta parte scriptura.

Sunt cazuri si cand cel neprihanit cade, insa el nu se clatina mut timp pentru ca de sapte ori cade cel neprihanit si se ridica.

Eu nu cred in zicala: „M-au lucrat! Am fost sapat!” Daca esti cu Dumnezeu El te va scapa din toate cursele celui rau, nu spun ca nu vei fi prigonit sau persecutat in „forme contemporane, postmoderne”, dar as cum Dumnezeu a fost cu Avraam, cum a fost cu Iosif, cu David, cu Daniel, etc. El va fi si cu cel neprihanit de astazi ca sa il faca sa izbandeasca in orice lucru de care s-ar apuca.

Cei neprihaniti se intaresc din zi in zi, ei sunt biruitori si mai presus de cei rai din toate punctele de vedere.