Zi: 26 decembrie 2007

Intruparea, cea mai inalta forma de comunicare

~ florin ~ Lasă un comentariu

Domnul Hristos s-a intrupat, a trait printre noi, a vorbit cu noi l-a aratat pe Tatal. “.. la sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul” (Evrei 1,2)

Cel mai mare impact in istorie pe care l-a avut cineva a fost Iisus Hristos. Istoria se imparte in doua de la El incoace, crestinismul a crescut si nu s-a oprit nici azi, a devenit ca un munte pe tot pamantul ca in vedenia lui Daniel. (Daniel 2,35)

Cand avem noi cel mai mare impact ? Cand comunicam cel mai bine, cel mai tare un anumit lucru ? Cand il intrupam. Noi trebuie sa intrupam crestinismul. Cum spunea Pavel : « Traiesc dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste prin mine ». Sa intrupam pe Fiul.

De fapt noi nu putem sa nu comunicam. Statisticile spun ca 75% din comunicare este nonverbala, prin limbajul trupului.

Multi oameni sunt naivi si ei nu isi dau seama ca ceea ce sunt se vede de la distanta, cum isi deschide un om gura iti si dai seama ce este in sufletul lui, pe cine slujeste, care sunt valorile lui.

De multe ori avem o presimtire fata de cate o persoana, si nu ai explicatii prea clare, dar se intampla ceva in viata acelei persoane si ti se confirma simtamantul pe care il aveai. Nu ma refer suspiciuni acum, ci la faptul ca nu putem ascunde ceea ce suntem.

Trebuie sa lasam pe Hristos sa traiasca in noi. Trebie sa traim pur si simplu crestinismul cu rugaciune, scriptura, partasie cu fratii, slujire spirituala si apoi sa fim liberi, pentru ca oricum se va vedea cine suntem cu adevrat.

Hristos s-a intrupat ca sa ni-L arate pe Tatal, chiar daca nu am priceput prea bine cum este el, impactul este fenomenal. Ce a facut Iisus in 30 de ani aprox, mai specific in 3 ani este uimitor cat a influentat omenirea, istoria, civilizatia. Nimeni nu ar fi crezut. El nu se va opri, daca a facut asta cand era in fasa (crestinismul, adica in primele secole) ce va face el acum cand a trecut atata timp. Unii se « imbata cu apa rece » spunand ca va disparea crestinismul. Va disparea la venirea Domnului si ce-o sa mai strige omenirea cand nu va mai fi sansa de iertare de scapare atunci cand usa harului se va inchide. Insa pana atunci va continua sa creasca.

Pana atunci sa intrupam crestinismul, sa traim crestinismul, nu doar sa il vorbim sau intelegem, ci sa facem adaptari specifice in viata noastra, programul nostru, familia noastra, si fiti voi insiva apoi, atunci sunteti cel mai relevanti cu defecte si calitati, cu slabiciuni si tarii.

Este important cum incepi – „Perseverenta” la inceput de an

~ florin ~ Lasă un comentariu

continuare din precedentul:

“In alergari unul din cele mai importante lucruri este startul ”

Daca tinem seama de ce spunea Ap. Pavel: “Alergati dar în asa fel ca sã cãpãtati premiul!” (1Corinteni 9,24) atunci este important cum incepem alergarea (la inceput de an). 

Al doilea lucru important la inceput de drum:

Perseverenta.

Nu descuraja. Nimeni nu s-a nascut invatat. Nimeni nu a putut evita esecurile si falimentele. Chiar Domnul Iisus a trebuit sa treaca prin „esec” un ucenic l-a vandut, toti mai apoi l-au parasit, altul s-a lepadat de El, dar El a stiut sa foloseasca toate aceste esecuri spre consolidarea ucenicilor. El s-a ocupat in continuare de Petru, nu l-a abandonat, s-a ocupat de ucenici inca 40 de zile si dupa aceea s-a ridicat la cer.

Voi da exemplul lui Abraham Lincon pentru a intelege mai bine perseverenta in ciuda esecurilor.

Unul dintre cele mai ilustre exemple de perseverenta este fara îndoiala, Abraham Lincoln. Daca vrei sa înveti ceva de la cineva care nu s-a lasat batut niciodata, atunci poti sa-l iei pe Lincoln ca dascal.
Nascut în saracie, Lincoln s-a luptat cu infrangerile toata viata sa. A pierdut opt campanii electorale, a dat faliment de doua ori în afaceri, suferind si un colaps nervos. Ar fi putut sa abandoneze de multe ori, dar n-a facut-o, devenind unul dintre cei mai mari presedinti pe care i-a avut Stalele Unite. Iata o mica schita a drumului sau spre Casa Alba:
1816 – Familia sa a fost fortata sa-si paraseasca locul si casa. A trebuit sa lucreze pentru a-si ajuta parintii.
1818 – I-a murit mama.
1831 – A dat faliment în ataceri.
1832 – Pierde în campania pentru Congresul Statului
1832 – Isi pierde slujba. Vrea sa studieze avocatura, dar nu este admis la scoala.
1833 – Imprumuta bani de la un prieten si începe o afacere. La starsitui anului era falimentar. Timp de 17 ani a tot platit acea datorie.

1834 – Castiga în campania pentru Camera Legislativa a Statului.
1835 – Se logodeste, dar logodnica sa moare înaintea casatoriei. Are inima zdrobita.
1836 – Are un colaps nervos. Este în spital timp de sase luni.
1838 – Cauta sa fie presedintele Camerei Reprezentantilor – infrant la vot.
1840 – Vrea sa ajunga elector – este înfrant din nou la voturi.
1843 – Pierde campania pentru Congres.
1846 – Castiga campania electorala pentru Congres. Se duce la Washington unde lucreaza din greu.
1848 – Pierde realegerea în Congres.
1849 – Concureaza pentru o slujba în statul sau de origine si nu este acceptat.
1854 – Pierde campania electorala pentru un post de senator al Statelor Uaite.
1856 – Cauta nominalizarea ca vicepresedinte la Conventia Nationala a partidului. Pierde, avand 100 de voturi mai putin decat opozantul sau.
1858 – Candideaza pentru Senat. Pierde din nou.
1860 – Ales presedintele Statelor Unite.

Porneste de la o premiza buna, biblica, apoi nu te lasa „nici mort”, premizele lui Dumnezeu nu au cum sa dea gres.

Succes!!

Este important cum incepi – „Premiza” la inceput de an

~ florin ~ 3 comentarii

“In alergari unul din cele mai importante lucruri este startul”Daca tinem seama de ce spunea Ap. Pavel: “Alergati dar în asa fel ca sã cãpãtati premiul!” (1Corinteni 9,24) atunci este important cum incepem alergarea (la inceput de an).

Cel mai important lucru la inceput de an este : Premiza de la care pornesti.

Daca pornesti de la ideea ca un esti in stare sa…., atunci sigur un vei reusi. Motivul insa este acesta:

cercul-vicios.jpg

Daca pleci de la premisa ca nu esti in stare sa…, vei ajunge sa nu te mai implici, pentru ca ce rost are sa te implici daca tu stii sigur ca nu poti sa faci cutare lucru, atunci nici nu mai incerci sa faci nimic, si daca cineva nu incearca sa faca nimic, ghiciti ce se realizeaza? Nimic! Culmea este ca omul apoi ii face dreptate spunand: „Vezi? Am avut dreptate cand spuneam ca: „Nu sunt in starea sa implinesc…”

Acum spuneti dv ce s-a intamplat de fapt? Oare chiar a avut dreptate? Eu spun ca mai degraba s-a condamnat la nimic datorita premizei gresite de la care a pornit.

Este important sa iti studiezi abilitatile, darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu si lucrurile pentru care bate inima ta si doar de ele sa te ocupi. Fa numai ceea ce esti chemat sa faci. Nu te gandi decat la ceea ce trebuie sa faci tu si lasa-i pe altii sa se ingrijoreze de ale lor.

va urma „perseverenta”

Acum, incotro ?!

~ florin ~ 3 comentarii

“Intrati pe poarta cea strâmtã. Cãci largã este poarta, latã este calea care duce la pierzare si multi sunt cei ce intrã pe ea. Dar strâmtã este poarta, îngustã este calea care duce la viatã si putini sunt cei ce o aflã.” (Matei 7,13-14)

Cineva spunea: “Nu conteaza unde te afli ci incotro te indrepti”.Daca esti pe drumul cel bun vei ajunge bine, chiar daca esti acum departe sau aproape.

Daca esti pe drumul cel rau, chiar daca acum inca mai esti “bine”, vei ajunge rau.

Nu are importanta daca tragi din greu, daca esti ranit sau suferind, daca esti pe drumul cel bun, vei fi ajutat de Cel bun si oricum drumul bun are un sfarsit bun.

Drumul bun este drumul inimii si constiintei tale, drumul Scripturii si al lui Hristos. E un drum drept, ingust, care duce in sus si este pentru cei tari (care nu se ascund de ei insisi) si nu cum cred unii: pentru cei slabi (care se mint singuri).