Strategia lui David cu Goliat (1Samuel17)

Se spune adesea ca David l-a invins pe Goliat in Numele Domnului si atat. Si unii in mod incorect sau usuratic folosesc Numele Domnului spre a invoca tot felul de biruinte. As vrea sa arat ca David nu era fara o strategie pe care Domnul i-o dadu-se.

David era un strateg si un razboinic innascut, daca el doar avuse-se „noroc” in fata lui Goliat, el nu ar fi fost un viteaz in continuare „ulciorul nu merge de multe ori la apa”.
Care era strategia lui si cum o deducem? El ii spune lui Goliat mai dinainte ce ii va face. Aste trebuie sa ne dea de gandit, ca el nu s-a luptat la intamplare. „Lasa ca vad eu acolo ce o sa ii fac lui Goliat!!” ?! El si-a ales inainte cu grija niste pietre lucioase din rau. Asta ne spne din nou ceva. De ca a ales pietre lucioase, si de ce de la rau? Si nu din camp?
El mai invinse-se si inainte ursii si leii cu piatra. Era un tragator stralucit cu prastia. Se stie din antichitate ca aceasta era o metoda, mai rara dar cunoscuta de a ucide animalele fioroase. Trebuiau lovite in zona ochilor, cu o piatra tare si grea, cateva secunde fiara era relaxata si inconstienta, ceea ce ii permitea sa ii fie rupta falca (pentru ca era relaxata). Nici un om nu poate rupe falca unui leu, urs cand este in stare de lupta. Dar este un momend anume cand trebuie sa ii rupi falca, atunci cand este relaxata de inconstienta.
Acum vedem la David ca inainte sa se duca in fata lui Goliat si-a ales pietre din rau, pietre netede. Adica pietre care erau de mult in apa si slefuite de apa, acelea erau grele si lucioase, perfecte pentru astfel de atacuri, in zona ochilor, dupa cum intentiona David, altele nu mergeau pentru asa ceva (ex. pietre usoare, colturoase, lipie, etc)
In concluzie, David avea deja o viziune cu privire la ce ii va face lui Goliat. Goliat era si el razboinic, dar neglijent se pare, pentru ca avea un fizic foarte mare, nu s-a mai gandit la toate optiunile adversarului. David insa sa gandit. El a asociat leul, ursul cu Goliat.
Asa da Dumnezeu biruinta, cand iti folosesti tot ce ti-a dat El: inima (curaj), minte (chibzuinta, strategie), duh (credinta si incredere). Daca scoti una sau mai multe din acestea, biruinta poate fi compromisa.

Sa nu tratam usor biruintele!

Cum invata puiul de vultur sa zboare? (Deut. 32,11)

În Deuteronom 32,11 ni se arata cum lucrează Dumnezeu. Acolo se descrie cum învața un vultur puiul sa zboare.
Vulturii își fac cuibul pe stânci la înălțime, de acolo vulturul scutura cuibul. Puiul cade în „hău”, și tot ducându-se în prăpastie, pentru ca vulturii au casa pe stâncă, sus de obicei, puiul începe din instinct sa dea din aripi, el este stângaci la început, inconștient, dar mișcările lui încep sa aibă efect, și când el își dă seama de asta, începe să învețe să zboare. Unde este mama lui în timpul acesta? Spune textul: deasupra lui. Deci, când puiul învața să zboare mama nu este departe, și el e singur în picaj, și mama „pica” după el, numai ca ea controlează totul. Când însa se apropie solul, chiar dacă puiul începe să simtă când da din aripi, și parca este în control, totuși solul se apropie și mama intra sub el, îl ia pe aripi și îl duce la loc în cuib.

Acest exercițiu ea îl repeta de câteva ori cu puiul, pana el începe sa îi placă și sș zboare singur.

Așa își argumentează Dumnezeu modul lui de lucru. Senzația ta ca te duci în jos, ca ești într-un picaj îngrozitor nu este reala, dar controlata bine de Dumnezeu, ideea este ca Dumnezeu ți-a scuturat cuibul și El acum „zboară” deasupra ta, așteptând ca și tu sa faci ceva, să dai din aripi și să înveți să zbori singur. Trebuie sa ai încredere ca atunci când se apropie solul, El va veni sub tine și te va lua pe aripi, apoi te va duce în cuib.

Când îți dai seama de toate acestea, începi să prinzi curaj și să colaborezi mai bine cu Dumnezeu în clipele tale de „cădere libera”.