Cand m-am pocait eu?
Zilele trecute, dupa ce ziarul central Cotidianul a publicat scrisoarea mea de anul trecut “Eu si securitatea”, BBC mi-a cerut sa le dau un interviu si eu am acceptat si le-am raspuns la toate intrebarile.
Pe marginea acestor evenjimente, pe blogul lui Marius Cruceru s-a dezlantuit o dezbatere la care a participat Paul Negrut si multi altii. Intrebarea pusa de Marius Cruceru a fost daca pocainta mea a fost adevarata, avand in vedere faptul ca eu n-am vorbit numai de mine insumi ci si de alti pastori din acea vreme. Concluzia acestor teologi a fost ca pocainta mea nu a fost veritabila.
Ceea ce presupun aceste dezbateri este idea ca actul meu de a publica materialul amintit mai sus si interviul la BBC au fost un act de pocainta. Ideea aceasta este ridicola! Numai acum, dupa 40 de ani de la evenimente, fac eu un act de pocainta? Oare a putut Dumnezeu sa ma foloseasca in lucrarea Lui timp de atatia ani fara ca eu sa ma fi pocait de pacatele mele?
Sa spun deschis si categoric: Eu nu am scris acest material si nu am acordat interviul la BBC pentru a face un act de pocainta. Pocainta am facut-o acum 40 de ani! Dup ace am stiut ca Domnul m-a iertat de toate pacatele facute in acei ani in care am fost departe de Dumnezeu, in februarie 1968 am vorbit cu Iulian Tataru, pastoral Bisericii in care fusesem membru, Biserica Baptista Cluj-Iris, i-am spus despre intoarcerea mea la Dumnezeu si despre dorinta mea de a reveni in Biserica. El a vorbit cu comitetul Bisericii si am avut o intalnire cu comitetul. Comitetul a decis primirea mea si a convocat adunare generala pentru aceasta. In cadrul acelei adunari generale a Bisericii am recunoscut ca am fost un mare pacatos, ca Domnul Isus m-a iertat si ca cer si Bisericii sa ma ierte. Pe baza acestei marturisiri de pocainta, Biserica a votat in unanimitate reprimirea mea ca membru al Bisercii.
Precizez ca regula Bisericilor noastre este sa nu ceara marturisire detaliata a pacatelor comise. O asemenea detaliere a pacatelor nu ar duce la zidire, ci la o otravire si la o poticnire a celor care asculta.
O asemenea marturisire am mai facut si in aprilie 1972 in Biserica Golgota din Bucuresti. Din nou, m-am referit si atunci la cel care am fost in anii mei de instrainare de Dumnezeu ca la unul care am fost un mare pacatos, si aceasta a fost sufficient ca fratii sa considere ca am facut o adevarata pocainta.
In anii aceia, care raman pe viata mea o pata intunecata, am comis multe pacate. Oare pocainta mea nu este valabila deoarece nu am facut o lista a tutror pacatelor mele pe nume? De exemplu, in anii aceia am scris doua proecte de carte care n-au fost publicate niciodata. Mai tarziu, am ars acele manuscrise.Cui ar folosi sa mai detaliez ce am scris atunci? Cui ar folosi o detaliere a pacatelor cuiva, decat celor care vor sa verse noroi peste viata acelei persoane?
In materialul pe care l-am scris anul trecut si in interviul la BBC m-am referit si la altii care au colaborat cu securitatea deoarece acesta a fost un fenomen al acelor vremuri. Eu n-am fost singur in acea situatie. Cine citeste cu atentie materialul “Eu si securitatea” va vedea ca eu caut sa-i apar pe pastorii care s-au frant in anii aceia. Ei au fost victime ale unui sistem pervers si al unor ofiteri experti in frangere si corupere. Arat clar ca au fost extreme de putini aceia care au slujit din convingere securitatea. Amintindu-i pe altii care au fost franti nu urmaresc sa ma justific pe mine sau sa-mi micsorez pacatul meu. Vreau mai de graba sa-i fac pe cei ce n-au trait atunci sa inteleaga ceva mai bine iadul prin care am trecut noi.
Consider ca fratii mei amintiti mai sus cu numele sunt de buna credinta, dar ca au interpretat gresit actiunea mea. Lucrul acesta se intampla si este omenesc sa se intample. Ei sunt oameni inteligenti, extrem de talentati, in functii foarte inalte si de mare raspundere. De aceea eu ma rog ca Dumnezeu sa continue sa-i binecuvinteze si sa-si reverse peste ei nemarginita Lui bunatate, pentru binele scolii pe care o conduc si spre binecuvantarea cultului Baptist din Romania.
Cei din lume ne rastalmacesc faptele si declaratiile deoarece ei ar vrea sa nu mai existam in Romania. Noi, insa, sa ne amintim de rugaciunea Domnului nostru: “Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine si Eu sunt in Tine, pentru ca lumea sa creada ca tu M-ai trimis” (Ioan 17:21). Credibilitatea noastra in Romania depinde de unitatea noastra.
Va chem pe toti sa ne rugam pentru unitate in cultul Baptist din Romania.
Cu deosebita dragoste, stima, respect si pretuire pentru toti, chiar si pentru cei care, fiindca nu ma cunosc de aproape, vorbesc rau despre mine din nestiinta.
Iosif Ton
romoflorin 
tacerea e de aur
s a spus mult prea mult despre acest subiect trist pentru crestinatate
Am citit cu drag cele scrise de fratele Iosif Ton. Nu si comentariile la destainuirea dinsului. Oare cine sunt cei care indraznesc sa-l judece? Care sunt roadele ce le-au adus ei la secerisul cel sfant? E o rusine felul in care au reactionat crestinii romani, in frunte cu pastorul Paul Negrut. Sa ne mai miram – dupa ce citim astfel de comentarii – de ce biserica stagneaza in Romania?
Oare ce s-ar fi intamplat daca Isus ar fi reactionat la caderea lui Petru asemeni celor ce-l judeca pe fratele Ton?
Isus inviat isi intreaba prietenul ce s-a lepadat, daca-l iubeste. De ce Isus n-a intrebat pe niciunul din ceilalti ucenici, daca-l iubesc? De ce exact raspunsul unui om ce se lepadase de El il interesa? Pentru ca exact omul ce s-a lepadat era cel menit sa pasca oile Lui. Chiar El era cel pe care Isus a hotarit sa-si zideasca biserica. Cei ce poarta in inima o dragoste enorma si activa pentru Dumnezeu, cred ca e imposibil ca in lupta lor de a-L sluji pe Dumnezeu sa nu cada. Dar cind se ridica, dragostea lor e un foc si mai mare.
E atat de magulitoare pentru eul nostru pozitia de fariseu; sa iei piatra si s-arunci! Oare cati dintre “judecatorii” fratelui Ton, poarta in ei durerea sufletelor pierdute?
Frate Ton, Dumnezeu sa va intareasca sa fiti in continuare o binecuvintare, cum sunteti de 40 de ani incoace. De sapte ani va urmaresc activitatea si de multe ori, ascultindu-va predicile, am dorit sa-mi dedic viata slujirii lui Isus. Mereu insa, Satana a reusit sa-mi puna frina. Intarita de marturia care v-am citit-o, incepind de azi, o ma rog ca Dumnezeu sa-mi dea harul sa-mi dedic si eu viata slujirii Lui, cum ati facut-o dumneavoastra, la bine si la greu.
Frate Ton va felicit pentru ca ati raspuns bine acestor care cu durere spun ca nu se pot numi frati care vor doar sa improste cu noroi in Frati lor.Eu vreau sa ii intreb pe cine zideste prin ce scriu? si cite suflete se intorc la DOMNUL prin ceea ce scriu.
Oare cit mai rabda Dumnezeu atita mojicie si fatarnicism deschis ? Ati comis moral decesul fr. Dugulescu, sunteti raspunzatori directi ! De pe blogurile astea s-au documentat ziaristii de la Banateanul si alte publicatii din Timisoara si alte orase din tara.
Nu stiu cum faceti jocul asta de teatru. Stiu ca nu aveti taria de caracter sa lasati la vedere acest mesaj pentru ca va loveste mult prea direct. Din cauza asta , a adevarului spus in gura mare il veti sterge de pe lista de comentarii. Ati dus la disperare pe bietul frate Dugulescu. Nu a fost confruntat cu nici un senator cu nici un deputat ortodox cum l-ati confruntat voi (Marius Cruceru aka Patratosul si alti blogeri de aici) nici un om din lume care nu se falea ca e credincios nu l-au tratat cu atita mizerie pe fr Dugulescu cum l-ati tratat voi, proprii lui frati intru credinta. Cum e posibil ? Creeati site-uri incendiare in care improscati cu noroi pe alti frati ? Voi sunteti constienti de ceea ce faceti si de consecintele la care va expuneti ? Dumnezeul Cerului o sa cintareasca fiecaruia cu Balanta Lui Dreapta toate faptele astea facute din asa zis-ul zel publicistic. Nu imi pasa daca lasati pe lista de mesaje sau nu. Stiu una si buna, mesajul a ajuns sa fie citit cel putin de unul din cei care au purtat si inca mai poarta mare ura impotriva unor frati de credinta, Dugulescu, Negrut, Olah si altii.
Domnul sa faca El dreptate cum stie El mai bine. Voi, inca mai aveti timp sa faceti pocainta voastra o realitate actuala. Altfel degeaba va faliti ca finantati Biserici, degeaba va numiti mari credinciosi ca va numiti singuri. Degeaba va face placere sa va auziti numele citite pe listele de sponzori crestini in diverse actiuni caritabile.
Domnul va judeca Drept tot ceea ce ati facut, tot raul pe care l-ati propagat aici pe blogul asta sau pe altul de felul acesta. Va puteti voi lupta oare cu Dumnezeul Cerului si al Pamintului ? Aveti curajul si tupeul asta ???
petronius7: uite ca nu am sters comentariul 🙂
Ceva imi spune ca sunteti serios si un crestin real, macar ca este doar un simtamant.
Ati spus ca am propagat raul pe blogul acesta: nu stiu daca a fost o confuzie, insa daca este real as vrea sa imi spuneti articolul.
Si eu sunt un militant impotriva improscarii si a denigrarii cuiva, chiar daca a cazut in vre-un pacat. Cred ca prima data trebuie incarcat sa fie ridicat.
Domnul totusi ne spune sa strigam de pa acoperisul caselor ce ne spune el la ureche, deci temei biblic pentru o lucrare publica exista. Ba chiar suntem responsabili de asta.
Si eu recunosc ca sunt bloguri care fac imagine rea lui Hristos, insa daca cel rau se poate folosi de mijlocul acesta, atunci si Dumnezeu se poate folosi.
„cui i s-a dat mult i se cere mult”
Avem tendinta sa-i idealizam pe unii frati, sa-i suim pe un piedestal, sa-i credem mai „godly” (mai sfinti) decat pe ceilalti, dar ei sunt tot oameni… ca de cand tot apar noi grupuri, asociatii si biserici „neocrestine”
multumesc lui Dumnezeu ca existati si prin predicile dvs. ma intaresc zilnic Domnul sa va binecuvinteze
…sunt confuz,dezamagit si nu pot sa-mi revin, pana acum cateva zile prin mintea mea nu trecea nici un gand cumva ca Dugulescu sa fi colaborat cu securitatea mai ales stiind ca a luptat contra regimului, dar acum vazand actele securitatii si recunoasterea dansului nu stiu ce sa mai cred sunt nedumerit cum un om a fost in stare sa faca pact cu diavolulu si sa predice asa bine, nu stiu nu inteleg, acum am citit cum fr.Bunaciu si-a trimis fiul actualul presedinte Otniel Bunaciu sa plece peste hotare la studii, ma-ntreb cum nu au reusit atatia tineri plini de duh sa -si urmeze chemarea neavand parintii ca informatorii ai diavolului, ce sa mai intelegem, cand noi eram facuti de rusine la scoala ca suntem copii de pocaiti alti erau trimisi peste hotare la studii, mi se pare imoral ca Otniel sa se bucure de ajutorul diavolului in saltul peste altii, facetima sa inteleg cum poti vesti cuvantul viu si sa fi sermnat cu diavolul, capitolul si versetul. pigmei si uriasi este scrisa pe baza dovezilor securitatii chiar credeti ca nu avem dreptul sa stim adevarul, este crunt cum toata conducerea a fost aservita diavolului, DUMNEZEU nu are nimic in comun cu diavolul, atunci trimisi Lui cum au facut pactul cu acesta, lamuritima, astept raspunsul dvs. acelor care stiti mai bine pe adresa elveniva@hotmail.com, va multumesc, eu cred ca trebuie sa avem cartea alba a baptistilor si toti colaboratori sa-si ceara iertare, Dumnezeu ii iarta dar ei nu nu mai au dreptul moral sa urce la amvoane ci sa stea in banca si sa lase pe cei curati sa aduca Marea trezire in Romania, nu stiu ce sa mai cred si astept raspunsurile dumneavoastra, au fost pastori care au indurat persecutiile deci nu erau obligati sa devina informatori ci au devenit pentru binele lor si afacerile lor, am fost dezamagit sa citesc de tunea – ce mai spuneti??????????????????????????????????
da
danu68:
Preocuparea ta este una legitima si este una dintre putinele care m-au facut sa ies din confortul cititorului de blog (apropo florine, blogul tau e unul din putinele pe care le citesc!) sa incerc sa iti raspund. Fac asta pentru ca stiu, ca slujitor al lui Dumnezeu (prea tanar pentru a fi colaborat in vremea aceea, dar avand si eu pacatele si slabiciunile mele) cat de importanta este pacea inimii pentru relatia cu Dumnezeu..
In primul rand, bineinteles ca nu e corect ca cineva sa fie propulsat prin mijloacele amintite de tine, dar aminteste-ti ca Domnul spune ca pe cel ce se smereste il va inalta el. Daca te propulsezi singur e mare sansa sa ajungi undeva, dar in niciun caz acolo unde vrea Dumnezeu. Cel mai important e ceea ce iti dorest: sa ajungi undeva sus sau sa ajungi acolo unde vrea Domnul sa fii. Eu cred ca a doua e de dorit.
Second. Apostolul Pavel spune ca Dumnezeu ingaduie ca Evanghelia sa fie propovaduita chiar daca uneori motivatiile nu sunt cele mai corecte (duh de cearta, slava desarta, etc., pentru ca Cel ce face lucrarea este Duhul. Prin asta nu vreau sa aduc vreo acuza fratelui Petru sau altora, desi in forul meu interior sunt un sustinator al unui soi de lustratie, ci incercam doar sa-ti dau o scurta explicatie.
Third. Din exemplul lui Petru se vede ca Domnul poate reabilita pe oricine si nu numai in relatia cu El, ci si in slujirea incredintata anterior (cu conditia unei pocainte autentice, bineinteles!), iar pe noi ne cheama sa acceptam aceasta realitate. Judecatorul inimii este numai El.
Sfatul meu pentru tine si pentru toti este acesta: fiecare sa se cerceteze pe sine insusi si sa traiasca in credinta ca Marele Pastor al oilor este Isus Hristos, care are grija de turma Lui.
PS:
Despre Ioachim Tunea (nu-l cunosc personal si nu m-a impresionat nimic din ceea ce am auzit despre el!) pot spune ca de la inceput a declarat ceea ce este si nu s-a ascuns. Toti stiau care este cealalta latura a existentei lui. Daca biserica locala a gasit cu cale sa-l pastreze in slujire in aceste conditii, atunci asta este treaba Duhului Sfant.
intotdeauna Tatal, stie sa ierte, sa uite si sa primeasca cu Dragoste pe orice fiu pierdut, care „isi vine in fire” si se intoarce acasa…….fratele(fratii) intotdeauna gasesc motive de suparare.
In plus nu cred ca este datoria noastra sa judecam autenticitatea pocaintei altora, singura pocainta pe care trebuie sa o analizam, este pocainta noastra. Dumnezeu este drept si iubitor in acelasi timp, a stiut si stie ce are de facut cu fiecare care se/nu se , „cerceteaza pe sine insusi”.
Sa ridicam piatra !
Sunt oamenii acpabili sa inteleaga un lucru care se intampla in adancul fiintei omului. Pocainta este o lucrare a sufletului in care ochiul omului nu poate patrunde si nici nu are acces, decat daca Domnul face cunoscut cuiva. Asa cum noi nu ar trebui sa judecam daca un om merge in rai sau in iad – pt ca daca facem altfel ne imbracam cu Haina de Judecator a lui Dumnezeu, si numai El are o judecata (cf 2 Cor 5:10) finala – tot asa nici lucrurile adanci ale omului nu pot fi judecate de om.
Atentie!
De fiecare data cand numesti pe altcineva nepocait, automat te pui pe tine in tabara cealalta, adica a celor pocaiti. Asta se numeste mandrie.
Lasati pietrele jos, Domnul scrie pe pamant ce-i iubirea!
ca sa te pocaiesti trebuie sa fi sincer
FRATELE TON SPUNE ( VORBESC RAU DESPRE MINE DIN NESTIINTA) PAI CHIAR NE CREDE PROSTI?D-LUI NE SPUNE CAPE CIND STUDIA LA SE MINAR A CITIT LITERATURA LIBERAL A SI A DE VENIT ATEU.ONOTA A SECURITATII NE SPUNE CA DUPA O APSENTA DE APROAPE ZECE ANI A FOST ORDINAT LA C EREREA LUI. UNDE A FOST ZECE ANI A MAI FOST CASATORIT .FIUL RISIPITOR A FOST INTR-O TARA INDEPARTATA UNDE SI-A CHELTUIT BANII SI ENERGIA CU FEMEIILE STRICATE./D-LUI UNDE A FOST?LA BBS UNDE SA VICTIMIZAT.SI NEA DAT DE VINTELKES CA EL SI TOTI INFORMATORII CA EL SI-AU APARAT COLEGII!PINA CIND ARE DE GIND SA NU SPUNA ADEVARUL?CUM SA SPUNA CIND VIATA D-L;UI E O TELEINCICLOPEDIE!
Domnul sa il binecuvanteze pe fratele Ton, eu cred ca in timpul care il are in fata va influenta foarte multi crestini sa caute spre o viata mai profunda cu Cristos.
http://omulcelnou.blogspot.com
Chiar nu inteleg ,Iosif Ton a fost declarat ERETIC ,dar de catre cine!?
Daca ne gandim bine pt lutherani baptistii sunt tot niste ERETICI!
Pe cine sa credem?
Sfanta Scriptura chiar e o piatra tare, multi si-au spart capul in ea, dovada e puzderia de secte si denominatiuni.
Nu exista secta pretins crestina, care sa nu-si sustina erezia pe Scriptura, ideea e ca doctrina “sola scriptura” a permis oricui sa faca ce a vrut .
Bietul Luther, chiar si ideile lui au fost reformate.
Stim sigur ca nu i-a convenit faptul ca altii incepusera sa se joace cu ideile lui.
Nu degeaba in anul 1535 trupele protestante s-au aliat cu trupele catolice si au trecut prin foc si sabie orasul Munster devenit reduta anabaptista. Dincolo de aspectul vadit politic, lichidarea anabaptistilor are ca motivatie modul de interpretare a Scripurii.
Inca de la inceput, “sola scriptura” a dovedit ca e generatoare de haos, o dovedeste si astazi. Aplicand “sola scriptura” fiecare obtine ce-i convine…inclusiv ca Iosif Ton este ERETIC!
Asa ca abureala ca… “nu conteaza denominatiunea” …e doar propaganda!
In parte este adevarat ce spui in comentariu, cred insa ca dupa roade ii cunosti pe oameni mai mult decat dupa cuvintele lor.
da aud