O perspectiva crestina asupra postmodernismului – Ioan 14,6

Postmodernismul cere libertate de constiinta dar intr’un fel in care submineaza adevarul absolut.

Adevarul lui Dmnezeu spune: „Esti liber sa faci ce vrei dar vei suporta consecinte”

Varianta postmoderna spune: „Esti liber sa faci ce vrei si spui ca este bine, si nu suporti consecinte”.

Efectul ascuns este decesul adevarului, care implica si decesul moralitatii.

Pierderea convingerilor este obiectivul potmodernismului. Eu voi hotara ce este bine si ce este rau. Eu voi fi propriul meu dumnezeu. Omul incepe sa se uita in el insusi ca sa primeasca calauzire morala. Atunci pacatul devine ceva cultural.

Daca nu exista un standard absolut, nimeni nu poate vedea ce e bine si ce e rau. Este un intuneric absolut. Daca nu exista absolut, nu poate sa se faca judecati (pe baza a ce?). Ramanem doar cu opinii contradictorii.

Intr’o lume fara absoluturi, nu poate fi limita a directiei in care o iau legile, totul depinde de cine conduce (cei)

Factorul de decizie nu va fi in dreptate, ci in decibeli, intimidare, pozitii cheie, aranjamente, etc. Dreptatea cinstea si adevarul vor trece in nefiinta.

Logica si gandirea lineara nu mai sunt favorite ci chiar opresive, penru ca indreptateste pe unii si nedreptateste pe altii. In postmodernism toate ideile despre viata sufletului dupa moarte sunt la fel de adevarate, dupa cum sunt toate orientarile sexuale, toate religiile, etc. (In realitate nimeni nu e respectat cu adevarat, la nevoie orice se poate schimba).

In toate acestea esenta Crestinismului este atacata: Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” (Ioan 14,6) Religia crestina nu se va mai incadra pentru ca Iisus face o declaratie absolutista aici „decat prin Mine”

Concluzie:

Oare cati sunt constienti de aceste realitati?

Cine ia atitudine? Biserica? Intelectualii? (Pe timpul comunismului intelectuali luau pozitie asupra abuzurilor sistemului, acum sau cufundat in placeri, bineinteles nu toti)

Nu vreau sa inspir nesiguranta, adevarul lui Dumnezeu nu poate fi schimbat si nici Dumnezeu infrant sau cei ce sunt ocrotiti de El, as vrea sa inspir prudenta si gandire dreapta.

2 gânduri despre „O perspectiva crestina asupra postmodernismului – Ioan 14,6

  1. Adevarul e undeva la mijloc…
    Pe parcursul vietii noastre suntem obligati sa ne descoperim destinul si sa imbinam armonios cele doua concepte, a trebui si a vrea. Sa gasim calea de mijloc intre ceea ce trebuie sa facem in viata si ceea ce dorim noi. Asa cum si chinezii o fac prin mentinerea echilibrului Yin-Yang …

  2. Echilibrul este un principiu foarte important.

    Cand ceea ce trebuie si ceea ce vrei sunt total opuse, se pune intrebarea, ce este mai important: Ce trebuie? Sau ce vrem?

    Nu vreau sa filosofez, dar eu cred ca in viata sunt niste lucruri date, la care trebuie sa te adaptezi, altfel niste consecinte inevitabile vor veni, e ca si cu legea gravitationala, nu ai ce sa schimbi, trebuie sa te adaptezi cu atentie.

    intelegi sensul?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s