
Domnul Iisus a dat pilda „prietenului venit la miezul noptii” (Luca 11,5-13) pentru a convinge ca Dumnezeu intotdeauna raspunde la rugaciune. El spunea ca daca acel prieten deranjat la miezul noptii, s-a indurat si i-a dat prietenului sau tot ce-i trebuia, cu cat mai mul Tatal din ceruri va da Duhul Sfant celor ce il cer.
Dar care sunt conditiile ca Dumnezeu sa raspunda la rugaciune?
Daca nu ne putem baza pe Dumnezeu ca ne raspunde la rugaciune, si avem indoieli, retineri, si viziunea unui Dumnezeu aspru, nu ne va ajuta prea mult credinta intr’un astfel de Dumnezeu. Nu asa il prezita Hristos pe Dumnezeu, mai degraba este o eroare biblica devastatoare.
1. Prima conditie din textul nostru este aceasta: „Sa fii prieten cu Dumnezeu”. In pilda spune: „daca unul din voi are un prieten, si se duce la el la miezul noptii”
Ca sa poti primi cu intotdeauna raspuns la rugaciune, trebuie neaparat sa fii prieten cu Dumnezeu. Asa cum era Avraam. Daca tu nu esti prieten cu Dumnezeu, vezi sa nu ceri lucruri impotriva lui Dumnezeu, ca este bine ca nu iti raspunde, ca probabil ar trebui sa dea un fulger din cer, uneori. Sa fim deci prieteni cu Dumnezeu, sa lasam casa „tatalui nostru” cu obiceiurile ei paguboase si sa urmam pe Dumnezeu ca Avraam, sa mergem spre o tara mai buna.
2. A doua conditie este: Continuă lectura „Dumnezeu raspunde intotdeauna la rugaciuni!”
David era un om dupa inima lui Dumnezeu. Cu nici un imparat Dumnezeu nu s-a laudat mai mult decat cu David.
Am citit pe blogul „
Catalizatorii pot fi oameni din orice domeniu: dintr’o echipa sportiva, la servici, la scoala, la biserica sau in familie. Ei se caracterizeaza prin faptul ca sunt:
Intr’o familie erau mai multi baieti. Familia era instarita aveau mai multe masini, o situatie foarte buna materiala. Dar era o casa de crediniciosi. Baiatul mai mare cand a mers la facultate, a terminat’o si s-a intors acasa foarte razvratit. Dar nu numai ca era razvratit, imprastia micorbul si la ceilalti frati. Tatal intr’un final a spus fiului: “Ce este cu tine, ai venit acasa total schimbat?” Fiul raspunde cu tupeu: “Nu trebuie sa ascult de tine, daca trebuie fug de acasa, nu imi pasa”. La care tatal ii spune: “stai jos pe scaun!” Baiatul se aseza, fiind luat prea din scurt cu acest indemn. Si tatal incepe: “Uite ce este, nu trebuie sa fugi de acasa, poti sa iesi incet pe usa, dar… noi avem o situtie in familia asta, tu ai masina ta personala. Aceea este masina familiei, o lasi acasa si pleci fara ea. Acum scoate cheile si punele pe masa cu talonul masinii.” Tatal face pauza. Baiatul nevoit de imprejurari scoate cheile si talonul, cu ochii putin desumflati, si le pune pe masa. “Tu mai ai acasa laptop, telefoane mobile si alte accesorii, acelea sunt tot ale familiei. Le lasi acasa si pe alea. Pune telefonul pe masa acum!” Baiatul vazand seriozitatea tatalui, pune telefonul pe masa. “Acum poti sa te duci, nu trebuie sa fugi, iesi incet pe usa, si consecintele vor fi grave!”. 


“Si pe cand taia unul din ei o barna, a cazut fierul de la secure in apa. El a strigat: “Ah! Domnul meu, era imprumutat!” Omul lui Dumnezeu a zis: “Unde a cazut?” Si i-a aratat locul. Atunci Elisei a taiat o bucata de lemn, a aruncat’o in locul acela si ferul de la la secure a plutit pe apa. Apoi a sis: “Ridica-l!” si a intins mana si l-a luat.” (2Imp. 6,5-7)