Domnul Iisus a dat pilda „prietenului venit la miezul noptii” (Luca 11,5-13) pentru a convinge ca Dumnezeu intotdeauna raspunde la rugaciune. El spunea ca daca acel prieten deranjat la miezul noptii, s-a indurat si i-a dat prietenului sau tot ce-i trebuia, cu cat mai mul Tatal din ceruri va da Duhul Sfant celor ce il cer.
Dar care sunt conditiile ca Dumnezeu sa raspunda la rugaciune?
Daca nu ne putem baza pe Dumnezeu ca ne raspunde la rugaciune, si avem indoieli, retineri, si viziunea unui Dumnezeu aspru, nu ne va ajuta prea mult credinta intr’un astfel de Dumnezeu. Nu asa il prezita Hristos pe Dumnezeu, mai degraba este o eroare biblica devastatoare.
1. Prima conditie din textul nostru este aceasta: „Sa fii prieten cu Dumnezeu”. In pilda spune: „daca unul din voi are un prieten, si se duce la el la miezul noptii”
Ca sa poti primi cu intotdeauna raspuns la rugaciune, trebuie neaparat sa fii prieten cu Dumnezeu. Asa cum era Avraam. Daca tu nu esti prieten cu Dumnezeu, vezi sa nu ceri lucruri impotriva lui Dumnezeu, ca este bine ca nu iti raspunde, ca probabil ar trebui sa dea un fulger din cer, uneori. Sa fim deci prieteni cu Dumnezeu, sa lasam casa „tatalui nostru” cu obiceiurile ei paguboase si sa urmam pe Dumnezeu ca Avraam, sa mergem spre o tara mai buna.
2. A doua conditie este: „Sa fii sincer cu Dumnezeu”. In pilda se spune: „Prietene imprumuta-mi niste paini… caci n-am ce’i pune inainte”. Odata cineva a fost intrebat de o cunostinta: ‘Cum iti mai merge?”. „Eeh trec prin niste circumstante nefavorabile, dar astept vremuri mai bune”. In fata lui Dumnezeu trebuie sa renuntam la limbajul acesta „post-modern” si sa spunem lucrurilor pe nume. Sa lasam mandria personala, in care nu vrem sa recunoastem falimentul, esecul si goliciunea din noi. Ci sa venim la Dumnezeu cu sinceritate: „n-am cei pune inainte!” Nu sa recunoastem ce nu am facut, dar felul cum esti, spune’o cu claritate! Fi real, specific. In general oamenii sunt foarte pustii si goi pe dinauntru fara Dumnezeu, adesea punem masca zambetului si a cuvintelor sablon in fata, punem capul in nisip, ca un strut, si nu mai privim realitatea. Mi se pare foarte corect sa facem asta cu oamenii in general, dar in fata lui Dumnezeu acest lucru este forate pagubos. De aceea nu raspunde Dumnezeu la rugaciuni, pentru ca suntem prea mandri, chiar si in fata Lui, independenti, si El ne lasa asa. Apoi cartim ca Dumnezeu este aspru si nu ne raspunde. Sa fim sinceri deci cu Dumnezeu si sa spunem tot ce ne framanta, ce ne apasa. El spune apoi:
„.. pe cel ce vine la Mine, nu’L voi izgoni afara” Ioan 6,37
Oo Doamne niciodata nu m-am simtit izgonit din fata Ta. Drept esti Doamne si credincios! Sa stiti ca Domnul chiar nu face rabat de la aceasta regula niciodata, si fata de nimeni, cand este sincer si curat in fata Lui.
3. Si a treia regula este aceasta: „Sa staruiesti in fata lui bazat pe caracterul bun al lui Dumnezeu”. In pilda ni se spune:” pentru staruinta lui..” Indiferent care ar fi cauza ta, nu veni la Dumnezeu in doua cuvinte apoi sa pleci. Asta tradeaza un gand de indoiala, mai dinainte sa te rogi: „Stiam eu ca Dumnezeu nu raspunde, ca Lui nu ii prea place rugaciunea mea, de fapt nici nu cred ca este prea interesat de ce ii spun eu..” Daca ai astfel de ganduri, nu vei avea niciodata putere sa staruiesti in fata Lui. Apostolul Pavel spune ca s-a rugat de trei ori (probabil nu 5 minute de fiecare data) sa ia de la el un tepus, si el, apostolul Pavel a spus: „Dumnezeu nu mi-a raspuns” !?! ci mi-a spus: „Harul Meu iti este de ajuns”. Cu alte cuvinte, trebuie sa primim raspunsul lui Dumnezeu, pentru ca varianta lui este cea mai buna. Altfel Pavel risca sa se ingamfe. Si Domnul Iisus s-a rugat odata si Dumnezeu nu i-a raspuns: „Doamne daca este cu putinta, departeaza de la mine paharul acesta, totusi faca-se nu voia Mea ci a Ta” Domnul era intr’un trup de carne, de slabiciune ca si noi. Trebuie sa stim ca voia lui Dumnezeu nu este sa fim scutiti de incercare, de multe ori, chiar el o aduce, ci voia lui este sa fi umplut de harul Lui, de Duhul Lui in mijlocul incercarii, pentru ca oamenii sa vada slava lui Dumnezeu, lucrarile lui Dumnezeu cu tine in incercare. Altfel cum l-ar cunoaste oamenii pe Dumnezeu? Cum ar fi cunoscut oamenii puterea lui Dumnezeu daca nu ar fi trecut evreii prin robia egipteana, si nu ar fi fost nevoie de toate plagile acela extraordinare? Cum ar fi cunoscut oamenii pe Dumnezeu daca Sadrac, Mesec si Abed-Nego nu ar fi ajuns in cuptorul cu foc, pentru ca Dumnezeu sa ii scoata de acolo? Cum ar fi vazut oamenii puterea lui Dumnezeu daca Daniel nu ar fi ajuns in groapa cu lei? Nu totdeauna voia lui Dumnezeu este sa te scoata din „cuptor”, sau din „groapa cu lei”, dar intotdeauna este voia Lui sa te umple de Duhul Sfant in mijlocul „flacarilor” sau in „groapa cu lei”. De asta sa fii sigur intotdeauna!
* inspirat si prelucrat dupa Adi Mocanu
romoflorin 