„Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă, sau o frântură de slovă din Lege, înainte să se fi întâmplat toate lucrurile” Matei 5,18

Iota este cel mai mic însemn din limba ebraică. Când Domnul ne spune că nu va trece o iotă, sau o frântură din slovă, înainte să se fi întâmplat toate lucrurile, ne îndeamnă să avem încredere în litera scripturii că se va împlini. Lumea caută să ne convingă, din păcate şi unii teologi liberali, că lucrurile nu sunt chiar aşa cum scrie în Carte. Însă Domnul aici ne îndeamnă la o credinţă literală a scripturii. Dacă în altceva în viaţă nu ne putem încrede, în cuvânt putem să o facem. Să nu ne punem priceperea în avere! Îşi ia zborul, ne spune Solomon. Dar Domnul ne spune că în Cuvânt ne putem pune toată încrederea, pentru că o iotă nu va rămânea neîmplinită. Nu va fii un om în veşnicii care să spune: „Eu mi-am pus încrederea în Cuvânt, şi iată am rămas de ruşine!” Nu va fii aşa ceva, ne spune Domnul.

Aceasta este o mare mângâiere pentru cei credincioşi pentru că este ca un cec al lui, cu toate averile, titlurile şi drepturile sale. Să staţi liniştiti! Lumea va trece, dar cuvintele Domnului nu vor trece, adică cu tot ce scrie acolo nu vor trece.

Să ne punem toată inima, fericirea şi priceperea în acest cuvânt, care ridică mintea noastră, trăirea şi sufletul nostru la nivelul voiei lui Dumnezeu. Prin el ne vom ţine drumul drept şi ne vom trage puterea, până la venirea Domnului.

Numai bine!

Există o singura categorie de ucenici adevărați ai lui Hristos și trei categorii de ucenici falși. Începem cu cele false.

Sunt ucenicii din întâmplare. Adică a fost bunicul, a fost tata, mi-a venit și mie rândul. Este ucenicul care nu s-a întâlnit personal cu Hristos. El este pentru că așa este familia, merge din inerție, împins de împrejurări, de alții. Acesta trebuie să se întâlnească personal cu Hristos, dintr-o motivație curată și veșnică.

Sunt ucenicii clienți. Aceștia sunt cei ce vor ceva de la Hristos: vor vindecare, putere, faimă, mântuire, dar atât. Ei merg la Domnul ca la piață. Însă Domnul este mult mai mult decât atât.  Acesta poate fi un egoism pur, ce dacă e pe plan spiritual, tot egoism este. Ucenicul adevărat vrea să ofere el ceva lui Hristos, inima sa, trupul său, întreaga sa ființă, tot ce are.

Sunt ucenici care se înșeală că ei cred. Aceștia cred că cred, dar nu cred. Ei cântă despre Domnul, mărturisesc despre Domnul și au un sentiment plăcut când o fac, și ei cred sincer că sunt credincioși și au viață veșnică. Dar cine le-a spus lor că dacă se simt bine cu cântările creștine și cu învățătura lui Hristos numai despre iubire, înseamnă că sunt născuți din nou? Cunoști că ai credință în tine cu adevărat când trăiești o viață nouă! ”Nu oricine îmi zice: ”Doamne, Doamne!” va moștenii împărăția. Ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Matei 7, 21. A trăi după principiile Scripturii te face creștin, nimic din ceea ce simți, spui, sau faci. Toate acestea pot veni ca un val în viața ta. Este adevărat că te pot duce la mântuire, adică la nașterea din nou, care se cunoaște după trăire. Deci să nu te mulțumești cu mai puțin decât cu o trăire adevărată. Cineva spunea: ”Dacă credința ta nu îți schimbă viața, schimbă-o tu pe ea!”

Acum este categoria adevăraților ucenici. Aceștia i-am descris în parte în fiecare categorie: ei s-au întâlnit personal cu Hristos. Au o experiență a lor cu Dumnezeu. Aceștia se oferă lui Dumnezeu, sunt predați, și ei pun accent pe trăire. Ei cunosc că iubesc pe Dumnezeu prin aceea că păzesc voia Lui.

Doamne ajută! 

sursă foto

Dragostea se bucură de adevăr

Pentru că acesta este veșnic. Dragostea are atracție față de lucrurile veșnice, pentru că așa este ea. Adevărul este preferabil pentru că acesta eliberează indiferent ce arată el. Nu este adevărat că adevărul negativ doare. Dacă este spus în dragoste, atunci durerea este ceea ce este și pentru o mamă nașterea, după ce s-a născut copilul, uiți îndată de durere.

Dragostea acoperă totul

În sensul că dă a doua șansă, nu că nu ține cont de ce faci. Dar ea trece peste orice ca să te ridice, ea coperă totul, totul, totul. Ea este interesată în ridicarea unui suflet, așa cum a făcut Hristos, S-a dat și la moarte numai ca noi să putem fi salvați. Să primim această mână întinsă acum, astăzi este Salvator, mânie poate fi judecător.

Dragostea crede totul

În sensul că este interesată să înțeleagă totul, este deschisă pentru orice, numai să vină ridicarea. Nu crede totul în sensul naivității, dar crede totul în sensul respectului, bunului simț, face tot ce trebuie pe deplin, pentru că vrea să iasă la lumină în cele din urmă alături de cei dragi.

Dragostea nădăjduiește totul

Ea dorește o îmbunătățire totală, o restaurare deplină, o înviere adevărată. Ea nădăjduiește totul.

Dragostea suferă totul

Plătește prețul. Oferă suport concret, eficient, pe termen lung, dar nu pe totdeauna necondiționat. Și pentru har există un timp limitat, știm bine asta din Scripturi. Dragostea duferă totul pentru a face totul posibil în binele sufletelor rătăcitoare.

Dragostea nu va pieri niciodată

Dumnezeu e dragoste. Dragostea este ținta poruncii și ea va fii mereu înaintea lui Dumnezeu. Ea crește mereu în fericire veșnică. Ea nu va pieri niciodată.

sursă foto

Dragostea nu se poartă necuvincios

Dragostea este curată. Ea nu poate să dureze dacă nu ar fi așa. Ea dorește tot binele din lume, dar fiecare gram adăugat vrea să fie adăugat corect și curat, așa cum dorește Dumnezeu. Dragostea adevărata Îl include pe Dumnezeu întotdeauna în toate. Ea este interesată de continuitate, de aceea se poartă așa. Numai Dumnezeu oferă viață veșnică și dragostea are această calitate de a nu pieri niciodată.

Dragostea nu caută folosul său

Fericirea constă în a fi folositor altora. Ea știe asta foarte bine și nu caută folosul său. Smerenia este însemnul regal al cerului, ea așa se poartă în relațiile ei. Nimeni nu se ridică decât ridicând pe alții. Ea asta face, de aceea nu caută folosul său.

Dragostea nu se mânie

Ea cunoaște bine natura umană – Ieremia 17,9 ”Inima omului este nespus de înșelătoare și dăznădăjduit de rea , cine poate să o cunoască?” Dacă știm aceste lucruri, pentru ce să ne mai mâniem în van? Numai cei ce se înșeală singuri, că omul este sublim, genial și minunat în toate căile lui se mânie și se tulbură. Fără îndoială că așa a fost la început, dar ca să mergem pe drumul de întoarcere la cele primare, trebuie să recunoaștem starea noastră, pentru ca Harul lui Dumnezeu să ne restaureze.

Dragostea nu se gândește la rău

Ea se gândește la bine. Cine iubește caută binele. Caută să ridice oricât de jos ar fi cineva. Caută să îndrepte oricât de rău ar fi cineva. La rău se gândesc cei răi. Lor le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă. Spunem la ce te gândești ca să îți spun cine ești. Cât despre argumente, este adevărat că avem de ambele părți în lumea asta, însă fiecare face cu ele ceea ce este el.

Dragostea nu se bucură de nelegiuire

Pentru că îl cunoaște bine pe Dumnezeu, știe că pe El îl întristează cel mai mic lucru atunci când este făcut fără gândul la Dumnezeu. Știe că orice nelegiuire aduce pierdere.

 va urma

sursă foto

Scriam într-un articol precedent despre caracteristicile dragostei. Continui aici aceste caracteristici, așa cum sunt ele relatate în 1Corinteni 13.

Dragostea este îndelung răbdătoare

Nu se grăbește, nu se repede, dimpotrivă este îndelung răbdătoare, pașnică, de încredere. E interesată de calitate și longevitate, de aceea este îndelung răbdătoare.

Dragostea este plină de bunătate

Bunătatea înseamnă să dai mai mult decât merită. Toți oameni oferă, dar dacă li se oferă și lor. Aceasta nu este dragoste adevărată, este un imbold al firii la un moment dat. Dragostea adevărată oferă din sine, este jertfitoare, ea simte plăcere să încurajeze, să ridice, să înalțe pe alții.

Dragostea nu pizmuiește

Nu concurează cu nimeni. Dacă este vorba de întrecere, ea se întrece cu sine, sau cu Hristos. Cu sine, încearcă totdeauna astăzi să fie mai bine decât ieri, și mâine mai bine decât azi. Se întrece cu sine. Iar cu Hristos, se vede mereu așa cum îl/o vede Dumnezeu. Nu se înșeală singur/ă. Se compară cu standardul veșnic al lui Dumnezeu: Hristos, și nu cu standardele trecătoare și înșelătoare ale lumii.

Dragostea nu se laudă

Nu vrea să fie ea în lumină, ci Dumnezeu, alții. Ea totdeauna caută să laude pe Dumnezeu în toate lucrurile, vedem asta la oamenii din cele mai vechi timpuri: Iosif, când a fost lăudat de Faraon, imediat a proiectat lauda spre Dumnezeu, la fel și Daniel în Babilon. David lăuda pe Dumnezeu pentru tot ce avea spunând că de la El le are. De asemenea dragostea înaltă pe alții, David înălța pe Ionadan ca prieten cu folos, dar și pe Mefiboșet care era olog, și nu i-ar fi fost de folos.

Dragostea nu se umflă de mândrie

Mândria este esența păcatului. Tot răul în viață, toate formele de păcat au în ele acest germene de la Satan și anume: mândria. Oamenii se mândresc și când sunt săraci, și când sunt bogați; când sunt învățați și când sunt neînvățați. Mândria este motivul real, circumstanțele vin pe urmă.

va urma

sursă foto

Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”  (Luca 16:31)

În discuția lui Avraam cu bogatul care era în iad, conversația se încheie cu aceste cuvinte ale lui Avraam: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”. Bogatul din iad vroia să își înștiințeze frații de acasă de acest loc de chin, și el spera că dacă se va face o minune extraordinară, ca aceea a învierii lui Lazăr din morți, vor crede și se vor pocăi ca să nu ajungă și ei în acel loc de chin în care zăcea bogatul. Așa gândim cu toții. Avraam însă avea o gândire cerească, luminată. El spune, dacă nu crede pe Moise și pe prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți. Moise și prooroci, este o referire la Vechiul Testament din biblie (scripturile de atunci), pentru că aceștia nu au trăit în același timp. Așa numeau evreii scripturile: Moise și prooroci.

De aici corectarea gândirii noastre: să nu mai așteptăm ca cineva să facă o minune în viața noastră pentru ca noi să ne îndreptăm viața așa cum știm că trebuie să o facem, și chiar avem de gând să o facem, dar așteptăm acea minune. Tu ești cel care ieși în pierdere. Îndreaptă-ți viața pe baza sfintelor scripturi și atât. Nu mai aștepta nimic și de la nimeni. Este cel mai ceresc așa. Dacă vei avea harul să ai parte de o minune, deși nu îți garantez, îți spun că firea din tine îți va spune: ”tot nu e suficient, mai este ceva…”. Și tu știi că am dreptate. Nu te lăsa ademenit nici de firea din tine, și nu te lăsa amăgit nici de minunile celor din jur, care să fim cinstiți adesea sunt înșelătoare. Știi că cel ce se ploconește în fața ta, spune înțeleptul Solomon că are șapte urâciuni în inima lui. Pv. 26,25.

Îndreaptă-ți viața! Pune-te într-o stare după voia lui Dumnezeu! Nu mai aștepta nimic! Ascultarea face mai mult decât jertfele, și cea mai bună apărare este un atac bine organizat. Fă asta după scripturi și Dumnezeu te va sprijini!

O fată tânără a mers la pastorul ei să îi spună dilemele ei de căsătorie. Frate pastor, eu am cunoscut un băiat de curând, Gheorghe îl cheamă, este manierat, este frumos, are poziție socială și câștigă foarte bine. Nu mai știu ce să fac. Și? o întreabă pastorul. Care este dilema? Păăi.. eu iubesc pe Ion, pe care îl cunosc de mult timp, dar el nu are nici un sfert din câștigul lui Gheorghe, nici manierat nu prea este… Ce să fac? Să mă căsătoresc cu Gheorghe? La care pastorul îi răspunse: momentan nu este bine să te căsătorești cu Gheorghe, dar nici cu Ion, cel mai indicat ar fi să îți deschizi o afacere, vei avea succes, pentru că văd că ții la calcule. După ce treci dincolo de calcule vei descoperi dragostea, ea nu calculează, ea adaugă.

O tânără fată evreică a fost cerută în prietenie cu scopul căsătoriei de un evreu tânăr, dar care era ghebos și cocoșat. Fără a sublinia contrastul, fata era deosebit de frumoasă, dar avea bun simț și teamă de Dumnezeu, nu vroia să ofenseze în nici un fel pe băiat. Așa că nu i-a spus motivul pentru care nu vroia să intre în această relație. Băiatul care era deosebit de înțelept pe de altă parte, a înțeles cu modestie imediat motivul. Fata în cele din urmă îl întrebă: totuși de ce te-ai gândit să îmi ceri mie lucrul acesta? Atunci el ia spus: știi că noi evreii când ne naștem avem o experiență deosebită cu Dumnezeu, moment în care El ne arată pe cea cu care ne vom căsători în viață. Când am văzut acea fată, am rămas înmărmurit și i-am spus: Doamne, și pentru un băiat este oribil și monstruos să fie ghebos și cocoșat, dar pentru o fată. Nu poate fi adevărat, Doamne, te rog, ia de la ea toate aceste lucruri și dă-mi-le mie, le voi purta eu pentru ea, și ei da-i ce mi-ai dat mie. Acesta este motivul pentru care am venit acum la tine. În cele din urmă cei doi au rămas împreună și la final s-au căsătorit.

Să învățăm ce trebuie de la fiecare!

sursă foto

Emerson spunea: ”Viața mea a fost plină de nenorociri îngrozitoare, dintre care cele mai multe nu s-au întâmplat niciodată.”

Noi ne facem singuri necazuri prin presupunerile noastre, prin interpretările pe care le dăm acțiunilor exterioare. Se spune că odată un conferențiar a ridicat un pix în sus și a pus sala să scrie pe hârtie ce simt ei prima dată când îl văd pe el cu pixul ridicat. Veți fi surprinși de ce au scris oamenii! Erau elevi prin sală care au scris: ”Îl vedeam pe profesor că ne pune note proaste în catalog” Oamenii în vârstă: ”Îmi vedeam doctorul dându-mi un diagnostic foarte greu de suportat”. Erau oameni de afaceri: ”Vedeam inspectorul financiar care îmi prescria o penalizare usturătoare”. Erau tineri care au scris: ”Iubita îmi scria un bilet de despărțire”, și alte scenarii îngrozitoare. Oamenii fac asta datorită presiunilor vieții, și aceste scenarii tind să se împlinească datorită atitudinii noastre care le crează, și nu datorită intenției celui în cauză.

Cum ieșim din această situație? Toată sala era ochi și urechi. Și în final le dă soluția conferențiarul: ”Ca să oprești toate aceste labirinturi imaginare, dar care produc efecte concrete în viață, trebuie să faceți un lucru simplu, să îmi puneți întrebarea simplă: de ce ai ridicat pixul în sus? Imediat cineva din sală i-a pus întrebarea, la care el a răspuns: am ridicat pixul în sus, ca să fac un exercițiu de autocunoaștere care va ajuta în mod real pe viitor. Pe viitor opriți presupunerile imaginare printr-o întrebare simplă la sursă: de ce…?

Și așa se sting toate acele sentimente negative și terori imaginare.

Aveți îndrăzneală!

sursă foto

În 1 Corinteni 13 se spune că dragostea este îndelung răbdătoare. Interesant că prima calitate a dragostei neprefăcute este: îndelunga răbdare. Dacă vei vedea pe cineva că se grăbește în dragoste, să știi că nu este o dragoste curată. Este una firească. Dragostea lui Dumnezeu este îndelung răbdătoare pentru că ea dă timp pentru schimbare. Dumnezeu așa a lucrat cu întreaga omenire: întâi a ales un om, pe Avraam, apoi familia lui, după aceea pe poporul lui Israel (Iacov). În Israel Dumnezeu a descoperit poruncile, deși știa că nu le va putea împlini nici un om vre-o dată, dar a făcut asta pentru ca să ne dea timp să cunoaștem că avem nevoie de un Salvator, de Isus. Legea este un îndrumător către Hristos ne spune apostolul Pavel în Galateni 3,24. Dumnezeu lucrează cu îndelungă răbdare. Copacii puternici cresc încet: stejarii. Ceea ce ai peste noapte nu poate fi mai mult decât o ciupercă otrăvitoare.

Îndelunga răbdare mai are și acest obiectiv de a te face să reușești. Dacă Dumnezeu ar fi ținut cont de reacțiile primare ale oamenilor din vremea lui Noe, ar fi omorât pe toți. Dar el a păstrat o familie. A mai dat o șansă omenirii. Atunci erau prea cruzi ca să Îl vadă pe El și să fie mântuiți. Dacă Dumnezeu ar fi ținut cont de reacțiile evreilor în pustie, iar fi pierdut pe toți în pustie și nu ar mai fi ajuns să cunoască pe Mesia la timpul Lui, dar Dumnezeu a păstrat pe Iosusa și Caleb, a păstrat copii celor ieșiți din robie, pentru că îndelunga răbdare are în vedere acest aspect vital, să ne facă să reușim în cele din urmă.

Așa este dragostea de sus: îndelung răbdătoare.

va urma

Continui aici articolele precedente despre ”Acestea trei”.

În 2Corninteni 6,6 spune apostolul Pavel să avem o dragoste neprefăcută. Este foarte potrivită această formulare, pentru că este atâta dragoste contrafăcută astăzi în lume, că nu mai știm să o deosebim de cea curată și adevărată. Cum ar trebui să fie dragostea aceea de care ne vorbește apostolul Pavel în textul nostru?

Voi încerca să dau în cele ce urmează detalii despre această dragoste neprefăcută.

Mai întâi vreau să subliniez că dragostea este ținta poruncii:

Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.  (1 Timotei 1:5)

Când oamenii întreabă: ce cere Dumnezeu de la noi, care este voia lui pentru noi? Să știți să îi spuneți că ținta poruncii este dragostea. Adică tot ce cere Dumnezeu în biblie o face din această motivație. Dacă îți cere să faci ceva pentru cineva, din dragoste trebuie să faci acel lucru: să nu minți, să nu furi, să nu poftești. Iar dacă Dumnezeu ne cere anumite lucruri cu privire la El, o face tot din această motivație: să păzești poruncile Mele! Să asculți de Mine! Pentru că ne iubește ne cere acest lucru, pentru că El știe că suntem concepuți pentru El, și omul ori de câte ori nu ascultă de Dumnezeu, se deteriorează negreșit. Trupul, sufletul și duhul se întorc împotriva sinelui, și acel om va suferi până la ultima picătură, fiecare lucru făcut împotriva lui Dumnezeu. Libertatea și dreptul la viață sunt aceleași îndemnuri edenice satanice: Vei fi ca Dumnezeu cunoscând binele și răul! Ți se vor deschide ochii! Hotărât nu vei muri! Dumnezeu știe că vei fi ca El! Au trecut mii de ani și nu s-a schimbat nimic. Dacă am avea lumina Sfintelor Scripturi, am vedea lămurit aceste lucruri.

va urma

Spuneam că voi continua ce spunea apostolul Pavel despre cele trei: credința, nădejdea și dragostea.

Apostolul Petru spune că Dumnezeu ne-a născut din nou prin învierea lui Hristos la o nădejde vie. Nădejdea este continuarea credinței. Credința este ușa, dar nădejdea este împărăția. Noi trăim prin nădejde, prin încredere. Dacă nu ajungem că ne încredem în Dumnezeu din inima și din sufletul nostru, nu realizăm mult lucru, pentru că trăim tot în îndoială, teamă și suspiciune, în nesiguranță. Într-o lume rea și schimbătoare, nimic nu este mai important ca un Dumnezeu în care te poți încrede din toată ființa ta și să nu greșești. Încrederea umple marele gol pe care îl creează corupția umană. Încrederea are de a face cu ceea ce a promis Dumnezeu că va face, ia de bun  un lucru spus, înainte de a fi, pentru că Dumnezeu este demn de încrederea noastră. Prin asta trăim, zâmbim și suntem cutezători în inimile noastre. Încrederea ne spune că în Dumnezeu avem cu adevărat un sprijin tare. Este un sprijin real, lucrează în timp, lucrează după regulile lui Dumnezeu, dar lucrează, și ne poate cuprinde dacă îl căutăm pe Dumnezeu. Ne putem încrede în Dumnezeu pentru că El ne oferă un viitor sigur, pentru că în El avem nădejde pentru ceea ce va urma. Nu mai suntem singuri, nu mai suntem vulnerabili. Din această relație de sfințenie cu El rezultă această încredere drept efect, sau rod al umblării cu Dumnezeu. Citește zilnic Cuvântul Lui, te va întări și călăuzi în tot ceea ce faci. Petrece timp în rugăciune, aceasta îți va da suficient entuziasm și încredere să poți sări peste obstacolele vieții. Îmbunătățește-ți caracterul, și însoțește-te cu cei sfinți, așa vei deveni tot mai asemeni lui Dumnezeu. Aceasta este calea care aduce nădejde!

sursă foto

Apostolul Pavel ne spune ca acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Se pune intrebarea: cand acum? Raspunsul implica cel putin acest fapt: acum dupa jertfa lui Hristos.
Noi cei care traim dupa Hristos, avem aceste cai prin care lucreaza Harul lui Dumnezeu in vietile noastre: credinta, nadejdea si dragostea.
Credinta este pusa prima.
„Care este lucrarea pe care o cere Dumnezeu?” Intrebau oamenii pe Domnul Isus in Evanghelia dupa Ioan. „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este sa credeti in Acela pe care l-a trimes El!”. Deci ceea ce cere Dumnezeu este sa credem.
„Ce sa fac ca sa fiu mantuit?” Intreba temnicerul pe apostolul Pavel, „Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta!” Credinta in Domnul Isus e cheia mantuirii, deci. Dar unii vor spune: „omul trebuie sa se pocaiasca mai intai”. Da, pocainta este o conditie a mantuirii, dar tocmai prin credinta lucreaza pocainta. Omul daca nu crede in lucrarea rascumparatoare nu se poate pocai, el nu vede nici o lumina la capatul tunelului, fara credinta el este cu totul in intuneric. Asadar credinta este ceea ce asteapta Dumnezeu de la noi, ca sa ne putem pocai si sa facem tot ce trebuie facut apoi.

Va urma.

Continui aici articolul precedent.

Domnul Isus după ce a răspuns care este cea mai mare poruncă a adăugat şi aceasta:

Matei 22:39 „Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Aici aşi vrea să mă srinjin pe ceea ce spunea apostolul Pavel:

Romani 13:9 „De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Umătoarele şase porunci din lege fac referire la relaţia noastră cu oamenii şi poate fi rezumată la porunca să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. A iubi pe cineva de fapt înseamnă: să nu îl înşeli, să nu îl defăimezi, să nu îl jigneşti, să te mânii, ştiţi că aşa începe păcatul uciderii ne spunea Domnul Isus în Matei. A iubi pe cineva înseamnă să nu îl pofteşti, afară de cazul soţului, de asemenea să nu doreşti nimic din ce este al lui, lăcomia, în dragostea adevărată aceste lucruri nu sunt practicate. Cinstirea părinţilor este forma supremă a dragostei faţă de ei, şi asta se aplică la orice tip de paternitate: educaţională, spirituală, profesională etc.

Vedem bine că în ceea ce numesc astăzi oamenii dragoste sunt incluse multe din aceste lucruri, şi totuşi ei susţin că se iubesc sincer. Acea dragoste poate fi una firească, emoţională, dar nu acest gen de dragoste îl doreşte Dumnezeu.

Să ne dea Dumnezeu acea dragoste pe care El o doreşte de la noi!

Domnul Isus a fost întrebat odată care este cea mai mare poruncă. Atunci El a răspuns:

Matei 22:37 „Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”

Porunca Domnului nu era una nouă pentru Iudei, era doar una nou formulată. Ea implica toată fiinţa, adică: inimă (sentimente, voinţă), suflet (identitate, personalitate), cuget (intelect, conştiinţă).

Spuneam că porunca este una nou formulată, adică este o referire la primele patru porunci din Lege. Asta ar rezulta relaţia omului cu Dumnezeu.

De aici deducem că a iubi pe Dumnezeu, pe lângă sensul general care implică ascultarea de poruncile Domnului, înseamnă:

1. Să nu ai alţi dumnezei afară de Dumnezeu – a iubi pe Dumnezeu trebuie să o spunem liber, în primul rând asta însesamnă. Este ca în familie, dacă spui că iubeşti soţul, mai presus de orice, inseamnă să nu mai ai pe altcineva… Noi creştinii trecem relativ uşor peste asta, pentru că ne confruntăm mult cu dumnezeul sinelui, al faimei, al banului, al pântecului etc.
2. Să nu îţi faci chip cioplit – aici ne putem gândi nu numai la chipuri fizice, cât şi la chipuri teoretice, teorii cioplite, relaţii cioplite, aşteptări cioplite.  În toate acestea Dumnezeu adesea ne surprinde. Haideţi să nu o mai luăm înainte presupunând că noi ştim cu arată, cum ar trebui să fie un lucru, indiferent că vorbim de chipuri cereşti, concepţii, sau alte lucruri asemănătoare.
3. Să nu iei în deşert Numele lui Dumnezeu – din nou suntem tot mai confruntaţi cu acest lucru în zilele din urmă. Este profeţit în Apocalipsa acest lucru. Dacă iubim pe Dumnezeu, trebuie să ne temem, să ne ferim să nesocotim cu ceva Numele lui, aici poate fi vorba de orice: cuvânt, atitudine, faptă, mărturie etc.
4. Să ţii ziua de odihnă, de închinare – aici implică nu doar o zi, dar mai ales acea zi de închinare, pentru că dacă tu nu o respecţi pe aceea, dă-mi voie să mă îndoiesc că le vei respecta tu pe celelalte. Această zi are un sens mai profund, și anume acela al relaţiei cu Isus, care a venit să ne dea odihnă pentru sufletele noastre, şi căruia trebuie să îi aducem închinare în Duh şi adevăr.

va urma

Dacă am vrea să rezumăm Scriptura la un singur verset, dacă am vrea să dăm oamenilor o singură poruncă pe care să  o îndeplinească și să împlinească tot ce dorește Dumnezeu atunci aceea ar trebui să fie aceasta:

”Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii.” Matei 7,12

Aici este esența voii lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că dacă ție îți place ca oamenii să îți spună cuvinte de încurajare, neapărat să încurajezi și tu pe ceilalți. Bineînțeles că încurajarea este un lucru foarte bun, dar așa cum ție îți place să fii încurajat, întreabă-te: lui / ei, ce i-ar place să îi fac? Și vei descoperi că poate îi place să îl slujești, sau să petreci timp de calitate cu el / ea. Ce îți place ție să îți facă alții, asta să faci și cu alții. Adică nu să faci ce îți place ție altora. Vezi ce îi place lui, și aceea să îi faci, după cum nici ție nu ți-ar place să îți facă alții după gustul altuia. Asta este eroarea majorității părinților, cred că automat copiilor le place ce le place și lor, și în general nu este așa. Continuă lectura „Vârful Scripturii” →

Domnul Isus a spus lui Petru să vină la El pe ape, Petru a început să vină, dar pentru că vânturile băteau tare, sa temut, apoi a început să se scufunde. Teama este doar o consecință a faptului mult mai grav de a te îndoi. Omul nu se scufunda din cauza temeri, ci din cauza necredinței, teama era pe deasupra, era consecința necredinței. Astăzi sunt oameni care se tem de diverse lucruri. Acesta este doar un semn exterior că ei au început să nu mai creadă, în ceva, cumva. Isus a mustrat pe Petru spunând: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”  (Matei 14:31). Lăsați teama la o parte și dați răspuns sincer și serios la întrebarea aceasta: pentru ce te-ai îndoit? S-a schimbat Dumnezeu? De când e lumea: firea, lumea și satan au fost răi, nu se vor recupera niciodată, dar Dumnezeu compensează pe toți la un loc pentru cei ce vin la El. Care este problema? Ce dacă trebuie să suferi puțin, este prea puțin față de răsplățile veșnice. ”Nu te îndoi, ci crede că dincolo de nor, e-un soare și mai dulce și mai strălucitor” spune versul unei cântări.

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.  (Ioan 14:1)

Dumnezeu nu se schimbă! Acest lucru este foarte important. Lucrurile sunt sigure în ce privește cuvântul Său. De aceea încrederea noastră este ca marea și credința noastră nu se clatină, chiar dacă omul de afară se trece.

Pentru ce te-ai îndoit?

Aici continui cu îndemnurile cu privire la rezolvarea problemelor într-o prietenie:

• Fii iertător – Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –  (Proverbe 17:9) Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile. –  (Proverbe 19:11). Învață să ierți și să uiți. Odată fratele Daniel Brânzai era apăsat de niște gânduri ale unor oameni cu privire la dânsul, fratele Wurmbrand știa, și după ce s-a gândit un timp l-a chemat la sine și i-a spus: ”Multă vreme m-am frământat cu un text din Evanghelie. Isus îmi spune că trebuie să fiu desăvârșit, ”cum Tatăl meu din ceruri este desăvârșit”. Am citit și i-am spus: ”Doamne așa ceva nu se poate. Nu este cu putință și nu este drept să-mi ceri așa ceva. Nu poți cere râmei care se târăște pe pământ să zboare ca șoimul. Eu sunt om păcătos și Dumnezeu este Dumnezeu! Îmi ceri să fiu desăvârșit, și nu oricum de desăvârșit, ci ca Dumnezeu însuși!” Dumnezeu m-a văzut supărat și mi-a zis: ”Lasă că mai vorbim noi despre asta.”După un timp, Domnul mi-a arătat un text în Vechiul Testament care spune că ”Robul Domnului este surd”. Auzi, Dumnezeu nu are auz perfect! Sunt lucruri pe care El nu le aude sau ”se face că nu le aude”. I-am spus: ”Doamne așa pot să fiu și eu! Continuă lectura „Cum să rezolvi problemele într-o prietenie II” →