Scriam într-un articol precedent despre caracteristicile dragostei. Continui aici aceste caracteristici, așa cum sunt ele relatate în 1Corinteni 13.
Dragostea este îndelung răbdătoare
Nu se grăbește, nu se repede, dimpotrivă este îndelung răbdătoare, pașnică, de încredere. E interesată de calitate și longevitate, de aceea este îndelung răbdătoare.
Dragostea este plină de bunătate
Bunătatea înseamnă să dai mai mult decât merită. Toți oameni oferă, dar dacă li se oferă și lor. Aceasta nu este dragoste adevărată, este un imbold al firii la un moment dat. Dragostea adevărată oferă din sine, este jertfitoare, ea simte plăcere să încurajeze, să ridice, să înalțe pe alții.
Dragostea nu pizmuiește
Nu concurează cu nimeni. Dacă este vorba de întrecere, ea se întrece cu sine, sau cu Hristos. Cu sine, încearcă totdeauna astăzi să fie mai bine decât ieri, și mâine mai bine decât azi. Se întrece cu sine. Iar cu Hristos, se vede mereu așa cum îl/o vede Dumnezeu. Nu se înșeală singur/ă. Se compară cu standardul veșnic al lui Dumnezeu: Hristos, și nu cu standardele trecătoare și înșelătoare ale lumii.
Dragostea nu se laudă
Nu vrea să fie ea în lumină, ci Dumnezeu, alții. Ea totdeauna caută să laude pe Dumnezeu în toate lucrurile, vedem asta la oamenii din cele mai vechi timpuri: Iosif, când a fost lăudat de Faraon, imediat a proiectat lauda spre Dumnezeu, la fel și Daniel în Babilon. David lăuda pe Dumnezeu pentru tot ce avea spunând că de la El le are. De asemenea dragostea înaltă pe alții, David înălța pe Ionadan ca prieten cu folos, dar și pe Mefiboșet care era olog, și nu i-ar fi fost de folos.
Dragostea nu se umflă de mândrie
Mândria este esența păcatului. Tot răul în viață, toate formele de păcat au în ele acest germene de la Satan și anume: mândria. Oamenii se mândresc și când sunt săraci, și când sunt bogați; când sunt învățați și când sunt neînvățați. Mândria este motivul real, circumstanțele vin pe urmă.
va urma
sursă foto
romoflorin 
