Zi: 26 ianuarie 2008

CÂNTECUL LACRIMILOR

~ florin ~ 8 comentarii
Am gasit istorioara aceasta pe blogul lui Nicu. Mi-a placut foarte mult, vorbeste de felul de lucru al lui Beethoven mai ales in ultima lui perioada.
***

300px-beethoven.jpg

Cu siguranţă că cea mai grea încercare pentru marele compozitor Beethoven a fost pierderea auzului. Într-o discuţie cu Rossini, pe când îl felicita pentru opera sa Bărbierul din Sevilla, Rossini, miscat de altruismul marelui compozitor a spus: „Sunteţi un geniu Maestre…” „O, nu, Rossini , a răspuns Beethoven, sunt un nefericit, numai un nefericit!” Câţiva ani mai târziu, surzit complet, compunea opera Fidelio , ţinând între dinţi un corn austriac, sprijinit la celălalt capăt de pian. Era singurul mod pe care îl mai avea la îndemână pentru a percepe măcar vibraţiile instrumentului. Asa a compus Missa Solemnis si Simfonia a IX a. La premiera ei stătea ghemuit pe un scaun în mijlocul orchestrei. Nu putea distinge nici o notă, nu auzea nici un sunet sau vreun glas. Când simfonia s-a sfârsit, sala a răsunat într-o furtună de aplauze. Beethoven nu le auzea. Unul dintre interpreţi l-a luat de mână si l-a întors cu faţa spre publicul care aplauda. Când a ridicat capul avea ochii scăldaţi în lacrimi.

Nimic frumos nu poate fi făcut fără durere.

Limita intre dragoste si toleranta

~ florin ~ Lasă un comentariu

Cred ca toleranta este un lucru bun, dar el poate fi folosit in mod incorect, si este apropiat de dragoste.


Toleranta poate fi invocata atunci cand cineva in mod meschin vrea sa isi impuna punctul de vedere, care nu neaparat este drept, corect, moral, dar invoca toleranta in dorinta de a inhiba pe interlocutorul lui, a il face sa nu mai insiste intr-o chestie.

Este scris in Biblie ca dragostea nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adebar. Asta ne face sa tragem concluzia ca daca ar fi sa trasam o limita intre dragoste si toleranta aceasta limita ar fi “adevarul”.


Asa se intampla la examen spre exemplu, un profesor, chiar daca un student nu isi mai aduce bine aminte un lucru, il tolereaza, ii da timp sa ii treaca emotiile poate, si daca il vede ca vorbeste bine, chiar daca este pe sarite, se poate intampla sa il si ajute putin. Insa daca spune “prostii” J , adica nu reda bine materia, toleranta, care vine din bunatate se opreste. Intervine notarea si calificarea.


Domnul Iisus la fel a facut, atunci cand oamenii pacatuiau fata de El sau in fata Lui, le spunea: “De ce ma ispititi?”, “Cine este fara pacat sa arunce primul cu piatra” Sau ii mustra pe oameni: “Fatarnicilor!”. Dar cand a venit la el o femeie imorala, chiar daca facuse pacat, El a tolerato, de ce? Pentru ca El a vazut in ea pocainta.


In spiritul crestin limita dintre dragoste si toleranta este adevarul. Adica dragosea acopera totul, dar nu se bucura de nelegiuire. Adica nu o tolereaza, se poarta cu blandete, cu intelepciune, dar nu tolereaza nelegiuirea. Insa toleranta se manifesta fata de un om atunci cand acesta se pocaieste, se schimba. Dumnezeu spune ca nu isi mai aduce aminte de fapta lui.

IN LOC DE INCHEIERE! – Talos V.

~ florin ~ Lasă un comentariu

Cand am plecat in 1973 in Transilvania sa adun semnaturi pe Memoriul adresat lui Ceausescu, i-am spus sotiei: „Daca nu ne mai vedem, colegii mei vor avea grija de tine.” Astazi, nu stiu daca as mai putea spune aceste cuvinte. Toti suntem foarte ocupati. Avem proiecte, programe, viziuni si planuri pentru biserica! Dar unde este ecclesia, comunitatea de credinta, speranta si iubire crestina? Generatiile de astazi si cele care vin vor avea de luptat cu mai multe ispite decat noi. In democratie, comunitatea baptista va privi oare spre pastori si lideri care se vor baza pe relatii cu cei mari, prin ”arta ploconelii”? Cand am ajuns la Targu Mures am aflat ca pastorul avea doi baieti studenti. In timp ce citea memoriul a inceput sa transpire. Abia atunci am inteles in ce problema grava i-am implicat pe pastori. Dr. Vass a semnat. Un alt pastor, dupa ce a citit memoriul a spus: „Asteptati putin, ma duc sa discut cu sotia”. Cand au intrat in camera, sotia lui parea Debora: „Fratilor, daca el nu semneaza , pot semna eu?” Am ajuns la Arad, pastorul isi pierduse un ochi in razboi, ne-a spus: „De cand v-am asteptat fratilor!” Era pastorul Cocian.

In cartea sa Religie si nationalism, Olivier Gillet citeaza un demnitar ortodox care dupa revolutie spunea dspre atitudinea preotilor in perioada comunista: „Am avut curajul sa nu fim martiri!” In aceste conditii Biserica a devenit o Biserica „ne-triumfatoare”, deoarece „trebuia ca preotii sa nu fie martiri ai comunismului, in calitate de opozanti, ci era necesar ca ei sa se sacrifice colaborand cu regimul.” (pag. 258). Iata intrebarea care ramane si care se adreseaza deopotriva si unor lideri si pastori baptisti: A fost oare acest „sacrificiu”, o jertfa placuta lui Dumnezeu?

Fara spirit de jertfa, nu putem calca pe urmele Mielului sacrificat!

„Daca bobul de grau nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada.”

PASTORUL CEL BUN ISI DA VIATA PENTRU OI !

Bucuresti, 14 Ianuarie 2008

Lenesul si cel harnic

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Sufletul lenesului doreste mult si n-are nimic, dar cei harnici au din belsug” Pv. 13, 4

Cand citesc versetul acesta nu pot sa nu ma gandesc la oamenii de astazi care sunt asa de lacomi dupa bani, prestigiu, renume, toti vor sa fie vedete, toti vor sa fie filmati cred ca este o dorinta buna de altfel, dar ceea ce ma intriga este ca ei isi doresc asta atat de mult, pe cat de putin sunt dispusi sa munceasca pentru asta. De fapt daca ai vorbi cu un om de nume mare si l-ai intreba: ce l-a costat pe el sa ajunga acolo? Probabil ca am fi ingroziti de pretul care trebuie platit, mai apoi te intrebi daca iti mai doresti cu adevarat sau nu acel lucru. Cei harnici au din belsug. Lumea de astazi este ciudata (nebuna de fapt), pe mass-media iti prezita un confort, sora cu lenea, insa ca sa iti castigi o bucata de paine, trebuie sa muncesti ca un tampit de multe ori. O iei razna, nu sti ce sa mai crezi. Pe de o parte societatea te invata sa fi lenes, adica comod, cum spun ei, si pe de alta parte, cand vrei sa intri in sistemul lor sa realizezi ceea ce te-au invatat, dai de un sistem criminal, imposibil, si oamenii sunt socati, treziti la o alta realitate. Eu tare banuiesc ca toate treaba asta este un sistem malefic, gandit de Satana ca sa ii forteze psihic pe oamen, ca apoi sa ii tarasca prin toate patimile, facand din ei victime mai apoi.

Fericirea

~ florin ~ Lasă un comentariu

Fericire

Obtinem fericire atunci cand oferim, nu cand primim. Daca ne straduim din greu sa aducem fericirea celorlalti, nu o putem impiedica sa vina si in viata noastra. Pentru a fi fericit, trebuie sa dai, pentru ca sa-ti pastrezi fericirea, trebuie sa o raspandesti.  John Templeton

Fericirea este binele suprem, fiind o realizare a practicarii perfecte a virtutiilor, pe care unii o pot atinge, in vreme ce altii au parte foarte putin sau deloc de ea… – Aristotel

Succesul nu este calea spre fericire. Fericirea este calea spre succes. Daca iubesti ceea ce faci, vei avea si succes. – Herman Cain

Sa le fim recunoscatori celor ce ne fac fericiti, ei sunt gradinarii fermecati ce ajuta sa se deschida bobocii sufletului nostru.  – Marcel Prout

INTARITI-VA ! – Talos V.

~ florin ~ Lasă un comentariu

Credeti ca in democratie s-a terminat cu suferinta? Va inselati ! Da, in 1981 am fost publicat pe prima pagina a ziarului Flacara impreuna cu cel mai iubit fiu al poporului. Numai ca despre mine, si pe paginile urmatoare, despre Sarac Iosif, Geabou Pascu si Branzei Vasile se spunea ca am fi delapidatori, ca ne-am insusit banii bisericilor si ca am gestionat fraudulos patrimoniul acestora. Si toate acestea numai pentru ca am refuzat sa mai solicitam aprobarea Departamentului Cultelor pentru modul in care bisericile baptiste de la Olt pana in Dorohoi, care faceau parte din comunitatea bisericilor condusa de noi, isi administrau banii. Ziarul era citit si prelucrat in unitatile militare, in scoli, in biserica Ortodoxa din Jibou, etc. Pascu a luat din Alexandria trei sau patru calatori sa ii aduca la Bucuresti. Oamenii nu aveau cum sa circule altfel. Le-a dat ziarul si i-a intrebat ce cred ei despre pastorii respectivi. „Niste excroci!!! i-au raspuns pasagerii. „Credeti ca sunt arestati?” –i-a provocat Pascu. „Pai, nici nu se poate altfel!!! Primesc ce merita!!! Sectantii, amagesc poporul!!! La coborare in Bucuresti, pasagerii au vrut sa ii plateasca drumul. „Eu nu primesc bani! V-am adus pentru ca am vrut sa va ajut!

Eu sunt unul din cei patru pastori din ziar!… Cum va explicati ca nu sunt arestat? Bietii calatori, au inceput sa-si ceara scuze. „Ne mint astia cu ziarele lor!”

Apoi o tentativa de otravire, in urma careia medicii nu mi-au dat nici o speranta de viata; un accident al sotiei si al baiatului nostru de patru ani, in masina unui credincios, in care trebuia sa fiu si eu. Sotia a zacut fara cunostinta mai bine de o jumatate de ora, iar masina care ia lovit intr-o curba a disparut. Pe data de 11 Martie, 1986 o tentativa de ucidere intr-un accident provocat de o bascula de 16 tone a Ministerului de Interne care a intrat in maxi-taxiul cu care mergeam spre casa. Si aceasta pentru ca am refuzat sa ma angajez ca voi respecta un Decret nepublicat care interzicea relatiile cu strainii. Conducerea Uniunii Baptiste de atunci ne prelucrase in sedinta acel Decret nepublicat impreuna cu Departamentul Cultelor si cu un tovaras de la Externe. M-am impotrivit public si in particular. Mi-au promis ca imi vor arata Decretul.

Si dupa zece zile s-a produs accidentul. Am fost lovit la cap. La spitalul de neurochirurgie a sosit un ofiter civil si a interzis medicilor sa ma interneze. Pana in luna Octombrie nu puteam sa stau in picioare mai mult de 30 minute deoarece imi pierdeam echilibrul.

Toate acestea mi se par acum simple incercari pe langa presiunea prin care am trecut dupa revolutie. De data aceasta, incercari de santaj, amenintari directe cu moartea, defaimare prin scrisori anonime si in ziar. Si colegi pastori care au exagerat pana si invinuirile din anonime.

„Suntem 40 pe urmele tale! Vom distruge tot ce ai facut in 30 de ani!!!” Am raspuns: „Puteti distruge tot ce am facut, dar de temelia pe care stau, nu va puteti atinge!” S-au infuriat: „Esti obraznic, domnule!” Dar, cine sunt acestia? Habar n-am! Inainte stiam, acum nu mai stiu.

„Toti m-au parasit… Dar Domnul a stat langa mine si m-a intarit, pentru ca propovaduirea sa fie vestita pe deplin prin mine si s-o auda toate neamurile.” (2 Timotei 4:16-17)