***
Cu siguranţă că cea mai grea încercare pentru marele compozitor Beethoven a fost pierderea auzului. Într-o discuţie cu Rossini, pe când îl felicita pentru opera sa Bărbierul din Sevilla, Rossini, miscat de altruismul marelui compozitor a spus: „Sunteţi un geniu Maestre…” „O, nu, Rossini , a răspuns Beethoven, sunt un nefericit, numai un nefericit!” Câţiva ani mai târziu, surzit complet, compunea opera Fidelio , ţinând între dinţi un corn austriac, sprijinit la celălalt capăt de pian. Era singurul mod pe care îl mai avea la îndemână pentru a percepe măcar vibraţiile instrumentului. Asa a compus Missa Solemnis si Simfonia a IX a. La premiera ei stătea ghemuit pe un scaun în mijlocul orchestrei. Nu putea distinge nici o notă, nu auzea nici un sunet sau vreun glas. Când simfonia s-a sfârsit, sala a răsunat într-o furtună de aplauze. Beethoven nu le auzea. Unul dintre interpreţi l-a luat de mână si l-a întors cu faţa spre publicul care aplauda. Când a ridicat capul avea ochii scăldaţi în lacrimi.
Nimic frumos nu poate fi făcut fără durere.
romoflorin 
Absolut !! Nu exista nimic frumos, nimic sublim, fara pretul suferintei, deci.. fara durere
sau fara durere mascata…caci in estenta acea masca se cheama arta.
sa inteleg ca trebuie sa stii sa suferi?
PS (sa imi dai un semn cand faci acel articol cu Marks)
Ma bucur ca sunt nascuta odata cu Bethoven, … si sunt deacord ca „nimic frumos nu poate fiafcut fara lacrimi..durere”..
FRUMOASA ISTORIOARA…
fiti binecuvantati
Michal
Multumesc Michal. Interesant, esti nascuta odata cu Beethoven?
Sa te faca Dumnezeu un „Beethoven” dar la feminin si dupa voia Lui! 🙂
Binecuvantarea ascunsa in neputinte. Un paradox si totusi o mare realitate. Aici este mana Creatorului. Selectia naturala nu lucreaza cu binecuvantari ascunse in neputinte.
Inca o dovada ca El Creatorul exista!
Buna observatie! Intocmai! Cel slab mai domina din cand in cand. 🙂
Sunt momente in viata cand ne bucuram de PRIETENIA LACRIMILOR.