Nu pot sa trec peste bucuria pe care mi-au facut-o blogarii de anul nou. Nu ma asteptam asa de sus dar atentia voastra ma dus pana pe locul trei.
Este o satisfactie si apreciere pe care mi-ati facut-o. Pentru care vreau sa va multumesc.
Mi-am facut deja un ritm din a va scrie, diminetile ma scol mai devreme, timp in care stau si meditez, ma rog, stau singur cu Dumnezeu inaine sa se scoale „toata casa”, nu ca nu o iubesc, dar concentrarea scade. Stiu ca este o moda mai veche si mai nepopulara dar sa stiti ca tind sa ma culc tot mai devreme, ma scol, de semenea, tot mai devreme si lucrez, tin sa va impartasesc cele mai reale ganduri pe care le am cu privire la viata si credinta in Hristos.
Am descoperit ca daca stau in fata calculatorului, nu ma pot concentra foarte bine, ma influenteaza ceea ce citesc, competitia, comentariile si gandurile mele incep sa nu mai fie ale mele, proceseaza firesc ceea ce am citit, vazut. Asa ca eu imi fac articolele de multe ori pe hartie, sau cu leptopul in fata, dar fara internet (pe post de caiet) si dimineata, cand am mintea limpede si fresh. 🙂
Sunt o fire mai putin „comentati-va” (sper sa nu vina gramaticienii sa ma apostrofeze, nu stiu daca este termenul acesta in vocabular) dar imi pasa mult de ceea ce credeti sau ganditi, voi care cititi. Poate ma ajutati un pic in directia asta, cei care puteti. Mai am multe de invatat si le invat din mers si cu ajutorul vostru.
Cat despre criticii mei, am o veste buna, sunt genul de om care dupa un timp pot deveni cel mai bun prieten cu fosti mei dusmani. 🙂 Curios, dar am cateva cazuri in privinta aceasta.
cu drag si zilnic cu voi (aproape)
Florin S.