Cititorilor mei

Nu pot sa trec peste bucuria pe care mi-au facut-o blogarii de anul nou. Nu ma asteptam asa de sus dar atentia voastra ma dus pana pe locul trei.

top_anul_nou_31.jpg

Este o satisfactie si apreciere pe care mi-ati facut-o. Pentru care vreau sa va multumesc.

Mi-am facut deja un ritm din a va scrie, diminetile ma scol mai devreme, timp in care stau si meditez, ma rog, stau singur cu Dumnezeu inaine sa se scoale „toata casa”, nu ca nu o iubesc, dar concentrarea scade. Stiu ca este o moda mai veche si mai nepopulara dar sa stiti ca tind sa ma culc tot mai devreme, ma scol, de semenea, tot mai devreme si lucrez, tin sa va impartasesc cele mai reale ganduri pe care le am cu privire la viata si credinta in Hristos.

Am descoperit ca daca stau in fata calculatorului, nu ma pot concentra foarte bine, ma influenteaza ceea ce citesc, competitia, comentariile si gandurile mele incep sa nu mai fie ale mele, proceseaza firesc ceea ce am citit, vazut. Asa ca eu imi fac articolele de multe ori pe hartie, sau cu leptopul in fata, dar fara internet (pe post de caiet) si dimineata, cand am mintea limpede si fresh. 🙂

Sunt o fire mai putin „comentati-va” (sper sa nu vina gramaticienii sa ma apostrofeze, nu stiu daca este termenul acesta in vocabular) dar imi pasa mult de ceea ce credeti sau ganditi, voi care cititi. Poate ma ajutati un pic in directia asta, cei care puteti. Mai am multe de invatat si le invat din mers si cu ajutorul vostru.

Cat despre criticii mei, am o veste buna, sunt genul de om care dupa un timp pot deveni cel mai bun prieten cu fosti mei dusmani. 🙂 Curios, dar am cateva cazuri in privinta aceasta.

cu drag si zilnic cu voi (aproape)

Florin S.

Florin S.

Liviu Olah

Am prealuat articolul acesta de pe blogul fratelui Daniel Branzai. Sa ne rugam pentru fratele Olah!

1 Ianuarie 2008, ora 9 p.m. Tocmai am vorbit cu sora Eugenia (Jeni) Olah. Era trista. La inceput de an, fratele Liviu Olah este iar in spital. Sunt vremuri grele in care rugaciunile celor care-l iubesc si iubesc aceasta scumpa familie sunt foarte necesare. Doamne, asculta-ne!

Bunatate si adevar

“Sa un te paraseasca bunatatea si adevarul; leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale. Si astfel vei obtine favoare si o deosebita consideratie in ochii lui Dumnezeu si ai oamenilor. » (Pv. 3,3-4)

Bunatatea reprezinta intentia cuiva de a face bine si nu rau, de a sprijini, ajuta, indrepta pe cineva. Insa bunataea combinata cu adevarul rezulta o combinatie extraordinara. In ce sens ?

Daca cineva iti face un bine, apoi iarasi te ajuta, si iti face din nou un alt bine, tu te sesizezi si incepi sa vezi ce este cu omul acela. Primul lucru la care te gandesti este ca oamul acela este binevoitor, insa nu de putine ori observam destui oameni in jurul nostru care la un moment dat ne fac bine, dar nu pentru ca sunt buni si iubesc, ci pentru ca au un interes anume, vor ceva. Este un mijloc de manipulare sa faci un bine cuiva intr-un anumit timp, intelegeti dv, cum este in campanii electorale, sau in relatiile colegiale cand cineva incearca sa te « perie ».

Insa daca cineva este interesat sa iti faca bine dar este interesat si de adevar. Adica atunci cand esti gata sa iei o diecizie gresita, el intervine si incearca sa te opreasca : « Este rau ce faci ! » si daca tu afli in cele din urma ca te-a scapat de o mare pierdere, atunci capeti o deosebita consideratie fata de acel om. Daca ajuti un om nu doar sub forma placuta, pozitiva, dandu-i ceva, facand ceva frumos si bun, ci si in mod mai putin comod dar bazat pe adevar, sa ajuti un om atunci cand tocmai este gata sa fie inselat de un altul, sau cand cineva incearca sa il fure, cand vrea sa ia o decizie pe care tu o intelegi bine ca este gresita. Atunci tu ti seama de contextul mai larg al adevarului si in felul acesta capeti favoare si o deosebita consideratie in ochii oamenilor si chiar in ochii lui Dumnezeu daca urmaresti si binele sufletelor oamenilor prin adevarul lui Hristos.

Sa ne ajute Dumnezeu si la aceasta !

Cunoasterea si educatia

 “Frica de Domnul este inceputul cunoasterii; dar nebunii dispretuiesc intelepciunea si educatia” Pv. 1,7

M-am intrebat mult timp de ce frica de Domnul este inceputul cunoasterii? Am inteles intr-un final ca Dumnezeu a creat toate lucrurile si primii care vor ajunde sa cunoasca cu adevarat ceea ce a fost creat sunt cei care se subordoneaza lui Dumnezeu insusi prin Cuvantul lui. Teama de Dumnezeu te duce la realitatea lucrurilor, exista o foarte mare cantitate de teorii false sau supozitii, presupozitii, ceea ce este adevarat aflam de la Dumnezeu insusi sau prin descoperirile ulterioare, atunci cand cunostinta creste la nivelul respectiv.

Un exemplu este proverbul lui Solomon: = Proverbe 8:31  “jucând pe rotocolul pãmântului Sãu, si gãsindu-mi plãcerea în fiii oamenilor.” Care vorbeste de faptul ca pamantul este rotund si a fost scris prin anul 950 i.Hr. sau cu aprox. 3000 de ani in urma. Insa oamenii de stiinta au descoperit cu mult mai tarziu ca pamantul este rotund, ceea ce pana atunci credeau ca este plat, patrat, etc. Sute si mii de ani ei faceau abstractie de versetele scripturii, care veneau de la Dumnezu.

In cartea proverbelor lui Solomon apar o categorie de oameni pe care el ii numeste « nebuni ». Acestia apar destul de des. Am crezut ca sunt oameni foarte rari acestia, ca sunt chiar acei care isi pierd mintile, dar de fapt pentru Solomon nebun nu este cel in faza ultima cand nu mai are viata sociala, ci nebunii sunt acei oameni mandri, independenti care se cred atot suficienti, pentru ca ei dispretuiesc teama de Dumnezeu, increderea in Hristos pentru mantuire ( adica intelepciunea) sau educatia. Ei se cred deja destepti si de aceea nu simt nevoia sa se educe. De aceea nebunii sunt periculosi, ei isi atribuie niste merite in mod gratuit, sunt tari (incat nu au nevoie de Dumnezeu) sunt destepti (ce rost mai are educatia).

Acum sper ca vedeti si dv ca sunt destui printre noi astfel de oameni.