Visul lui Iosif -V-

Visul lui Iosif -V-

Geneza 37

Ce trebuie sa facem cu visele noastre?

4. Ramai credincios in toate imprejurarile.

Iosif desi a fost in situatii foarte critice el a ramas credincios lui Dumnezeu oriunde a fost. La Potifar era cel mai bun sclav, facea totul ca pentru tatal lui cu o sfintenie pe care Dumnezeu o cere. Atunci cand a fost ispitit nu a cedat ispitei ci s-a temut de Dumnezeu. Se vede ca el avea o relatie permanenta cu Dumnezeu, din afirmatia lui: “Cum as putea sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu” si daca Dumnezeu ia dat visul acela, inseamna ca el nu renuntase nici la fisul lui. Atunci cand si-a vazut fratii in final, le-a spus: “Voi ati vrut negresit sa imi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine ca sa scape un popor in mare numar”

Iosif ar fi putut foarte usor sa se lasa dus in ispita, si asa era departe de familie, era singru, tradat de fratii lui, avea multe “motive” sa fie rebel impotriva vietii, chiar a lui Dumnezeu (cu gandesc unii oameni). Totusi chiar daca el pentru moment nu intelegea planurile lui Dumnezeu, ba inca ele pareau ca se contrazic, vedem ca ele de fap erau pe rol, in planul lui Dumnezeu, insa el era asa de inalt, ca ninima si mintea omului nu il putea cuprinde de la inceput. El a ramas mereu credincios lui Dumnezeu, chiar si in inchisoare, deducem asta din talmacirea pe care Dumnezeu i-a dato pentru cele doua vise, el era in voia lui Dumnezeu.

Multi oameni intarzie implinirea viselor lor, pentru ca nu sunt credinciosi lui Dumnezeu in toate imprejurarile, ei cartesc adesea, il parasesc, renunta la chemarea lui Dumnezseu (visul), altii se intorc sa il slujeasca pe Satana, Mamona, etc. Daca Iosif nu ar fi ramas credincios lui Dumnezseu ce s-ar fi intamplat cu el. In ce situatie ar fi ajuns?

Visele bune se vor implini cu sguranta daca ne vom pastra sfintenia pe tot parcursul vietii. De multe ori exista un numar bun de ani intre primirea visului si implinirea lui concreta. Asa a fost la Iosif, la Moise, la Avraam, etc.

Visele bune te scot din anonimat, te mentin, te ridica si ele se vor implini cu siguranta dupa cum sa implinit in viata lui Iosif, dupa atatea incercari neintelese pentru el.

In final voi da cateva atentionari pentru momentul cand visul va deveni realitate, sau pentru aceia care deja isi traiesc visul vietii lor.

Va urma

 

Un gand legat de Nokia

Concernul finlandez Nokia vrea sa inchida o filiala in Germania si sa deschida una in Romania. Nemtii cred ca ar fi o palma de imagine aceasta mutare. Deja cativa au fost concediati in Germania si procesul de mutare este pe rol.

Ma gandesc la un lucru spiriutal. Dupa ce Coreea de Sud si-a deschis portile lui Hristos prin evanghelie, biserici, chiar si in parlament sunt aprox 30% crestini, prosperitatea a venit ca prin minune in acea tara.

Romania a facut un pas bun, a aprobat statutul nou al evanghelicilor (baptisti), in europa sunt recunoscute bisericile evanghelice ca fiind cele mai sanatoase si pline de har, prin blogosfera, evanghelicii au o usa deschisa se pare, nu sa evanghelizeze, dar sa aibe dreptul sa vorbeasca.

Nu pretind ca profetesc, dar astfel de miscari in diverse tari, au adus binecuvintari pe toate planurile, pentru ca Dumnezeu nu se lasa dator niciodata.

“Neprihanirea înalta pe un popor, dar pãcatul este rusinea popoarelor.” (Proverbe 14:34)

DESTELENITI-VA UN OGOR NOU ! – Talos V.

Apelul proorocilor Osea si Ieremia este tot atat de actual astazi ca atunci cand a fost rostit din partea lui Dumnezeu:

Desteleniti-va un ogor nou si nu semanati intre spini! Ieremia 4:3 

Desteleniti-va un ogor nou! Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploaie mantuire. Osea 10:12

 Biserica este Trupul spiritual al lui Hristos. Aici, falimentul unora dintre noi este falimentul nostru al tuturor. Daca un madular se imbolnaveste tot trupul sufera impreuna cu el. Este adevarat ca in biserica se pot strecura si “frati mincinosi”, iar intre lideri se pot infiltra “lupi rapitori” care nu cruta turma. Responsabilitatea noastra este sa facem distinctie intre “talhari” si “cel cazut” intre talhari. Aspectul duhovnicesc in evaluarea si solutionarea trecutului unui pastor care a colaborat cu Securitatea nu este acela de a scoate un castig de imagine printr-o marturisire publica, ci de a ajunge la o pocainta (metanoia) reala. Despre apostolul Petru se spune, ca a iesit afara din curtea Marelui Preot si a plans cu amar. Iar Domnul Isus i-a spus: “Dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai!”.

 Cu durere retraiesc experienta anilor 1977-1982, cand eram dezbinati chiar noi cei ce ne aflam de aceeasi parte a baricadei. Fiecare eram convins ca dreptatea este de partea noastra. Astazi, cei ce se solidarizeaza impotriva deconspirarii publice a colaboratorilor Securitatii considera, ca in Biserica nu are ce cauta spiritul justitiar al societatii. Tinerii care s-au lansat in dezvaluiri pe internet si emit judecati impotriva fostilor colaboratori, doresc in mod sincer sa arate ca baptistii din Romania se elibereaza de compromisurile trecutului si ca pot astfel oferi un exemplu societatii romanesti. Cei mai multi dintre noi se intreaba, pe drept cuvant, am fost noi cei credinciosi mai verticali decat restul societatii?

Eu cred ca in aceste zile, Dumnezeu ne ofera motive de smerire in fata semenilor nostri, de cercetare si vindecare spirituala. Numai biserica are puterea de a renaste spiritual prin inviere impreuna cu Hristos, prin pocainta si rugaciune. Va invit deci:

 • Sa acceptam ca intre noi au fost si tortionari si informatori;

• Sa intelegem ca au existat intre colaboratori si “victime” si “calai”;

• Sa ne eliberam de duhul de judecata pentru a facilita marturisirea;

• Sa ii confruntam in dragoste pe cei vinovati pentru a-i aduce la pocainta;

• Sa oferim celor ce doresc sa-si marturiseasca caderea, consiliere in dragoste;

• Sa evaluam viata si activitatea unui slujitor al biserici in totalitatea ei;

• Sa ne rugam pentru unitate intre slujitorii bisericilor, in dragoste si in adevar.

 Veniti frati pastori sa destelenim un ogor nou in Romania si sa nu mai semanam intre spini. Bolile comunismului si firea noastra umana inclinata spre pacat au impietrit inimile multor credinciosi si au facut sa napadeasca ciulini si maracini pe cararea relatiilor dintre noi.

 Deconspirarea acelor lideri si pastori care au facut politie politica, nu are nevoie sa astepte vreun verdict al CNSAS-ului. Nu ar fi surprinzator ca, persoane care ar putea obtine verdict de “necolaborare” sa fi fost agenti sub acoperire, sau cei care in continuare sunt agenti, sa nu poata fi deconspirati prin CNSAS, ci numai prin Duhul Domnului. Totodata, s-ar putea ca pastori care au semnat un angajament sub amenintari si violenta, sau care au crezut naiv intr-o colaborare benefica sa nu fie vinovati de politie politica din pricina ca nu au vandut pe nimeni.

 As vrea sa ne rugam pentru credinta oricarui Simon, ca sa nu se piarda si sa dam o sansa oricarui Iuda, cum a facut Hristos in seara Cinei de Taina, cand i-a soptit: “Ce ai de gand sa faci, fa repede!”. Ceilalti au crezut ca il trimite sa cumpere ceva pentru Cina. Daca Iuda s-ar fi pocait, l-am gasi (poate) printre eroii credintei, alaturi de Simon Petru si Saul din Tars.

 Se spune ca vestitul tortionar de la Pitesti, Turcanu, inainte de a fi executat a marturisit la indemnul unui preot ortodox intemnitat cu el, ca se caieste de crimele si ororile pe care le-a comis si asemenea talharului pocait se roaga lui Hristos sa il mantuiasca. Din celula lui striga printre gratii: “Daca mai intalniti pe cineva de la Pitesti, spuneti-i sa ma ierte! Spuneti-i ca Turcanu s-a pocait si Dumnezeu l-a iertat!”

 Iacov, fratele Domnului si pastorul bisericii din Ierusalim indeamna: “Marturisiti-va unii altora pacatele, si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati!” (Iacov 5:16). Vindecarea vine numai prin marturisire, lepadare de legaturile tradarii, pocainta, rugaciune, iertare si dragoste crestina. Confruntarea si demascarea fratelui gresit, facuta in cadrul stabilit de Domnul, duce la castigarea lui. Sa nu-l lasam pe satana sa aiba un castig de la noi, cum spune apostolul Pavel.

Inteleptii si nebunii

“Cine umbla cu inteleptii devine intelept, dar compania nebunilor aduce regrete” Pv. 13, 20

Mediul este ceea ce trebuie sa schimbi cand vrei sa te schimbi pe tine. Unii sustin (in mediu evanghelic chiar) ca schimbarea se face din interior. Probabil ca Dumnezeu incepe din interior dar nu se opreste acolo. Este scris ca Harul ne invata sa o rupem cu paganatatea (postmodernitatea in zilele noastre) si cu poftele lumesti. Daca nu incepi sa aplici practicile bisericii primare: studiul scripturii, legaura frateasca (care este un mediu), frangerea painii si rugaciuni (si toate acestea se faceau in comun, deci intr-un mediu, nu de unul singur), nu vei putea sa duci la bun sfarsit schimbarea. Stiu mai multi oameni care au vrut sa isi schimbe viata urmand indemnurile lui Dumnezeu dar nu au inteles sa isi schimbe si anturajul, si asta i-a tras inapoi in cele din urma si acum culeg numai regrete, cum spune versetul nostru. Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui mamona.