Cititi tot articolul! Mai ales sfarsitul, concluziile fr Daniel Branzei care a fost cu dansul in ultimul ceas de viata.
M-a certat un frate din Ungaria ca n-am scris nimic pe blogul meu despre moartea lui Richard Wurmbrand. Pe la ei circula un fel de legenda despre o presupusa convertire a lui inainte de moarte la ortodoxie. Am crezut intotdeauna ca unele lucruri trebuie lasate nespuse, dar vad ca unde adevarul este pudic, minciuna este lipsita de rusine. Iata deci marturia mea:In ziua de 17 Februarie, 2001, l-am luat pe tata si ne-am dus sa-l mai prindem in viata pe nenea Richard care se afla in coma la un spital din Long Beach, California.
L-am gasit singur, asezat pe pat intre masini care-l mentineau cu greu in viata. Tatal meu, care l-a cunoscut inca din tinerete, cand i-a si “imprumutat” un jerseu ca sa nu-i mai fie frig dupa ce iesise din inchisoare, era foarte emotionat. Simtea ca venise clipa despartirii. Emotiile mele erau insa de alta natura. Aveam de indeplinit o “misiune” pe care mi-o incredintase nenea Richard cu cativa ani mai inainte, pe cand era inca in putere.
Ne-am rugat, am mai stat putin impreuna langa el, apoi m-am facut ca trebuie sa plecam si am iesit afara din salon cu tata. Ca si cand as fi uitat ceva, l-am rugat sa ma astepte pana voi mai merge odata inauntru.
Cand am fost singur cu nenea Richard, m-am apropiat de patul lui cu toata solemnitatea celui chemat sa faca un act cultic. L-am sarutat pe frunte si i-am spus vorbele invatate deja pe dinafara: “Frate Richard, in Numele Domnului Isus Christos si al Bisericii Lui te iert de pacatele tale. Du-te in pace”. A “plecat” in urmatoarele douazeci de minute.
Richard Wurmbrand ma rugase sa fac aceasta slujba pentru toti cei credinciosi care se afla pe patul de moarte: “Dumnezeu iarta, dar oamenii au nevoie sa auda pe un reprezentant al Lui ca pot fi siguri de aceasta iertare. Am facut-o si eu in inchisoare cu cei care mureau acolo. Cand imi va veni randul … as vrea sa mi se spuna aceste cuvinte”. M-a privit adanc in ochi ca sa fie sigur ca pricepusem. Am clipit si am lasat barbia in jos, in semn de incuvintare.
Pe 17 Februarie 2001, intr-o sala micuta de spital, mi-am implinit promisiunea. Am iesit de acolo cu doua siraguri de lacrimi pe obraz si m-am apropiat de tata. Dansul m-a citit repede si nu m-a intrebat nimic. Nici atunci, nici alta data. Pricepuse …
Maria Ban, Tenzi Popovici, Geabou Pascu, Sabina Wurmbrand, Traian Ban, Petru Popovici in jurul lui Richard Wurmbrand (uitandu-se seriosi … la mine!!!).
From: Ruzsa György [mailto:gheorgheruja@dpg.hu]
Sent: Saturday, January 12, 2008 12:16 PM
To: Daniel Brânzei
Subject: Richard Wurmbrand
Dragă Frate Daniel Brânzei!
Deşi nu mă cunoaşteţi, vă rog frumos să-mi acordaţi puţin din timpul Dvs. Mă numesc Gheorghe Ruja şi sunt membru a Bisericii Baptiste Române din Micherechi, Ungaria – singura biserică baptistă unde se mai predică româneşte. Michererechiul (Méhkerék) se situază la graniţa cu România, la 15 km de Salonta. La ultimul recensământ din 2001 doar 8000 de persoane s-au declarat a fi de naţionalitate română în Ungaria. La şcolile din localităţile româneşti româna se predă ca limbă străină, restul în ungureşte. Populaţia românească de aici este băştinaşă, deci strămoşii noştrii de sute ani trăiesc aici.
Si în trecut dar şi acum când suntem mai puţini, încercăm să păstrăm relaţiile cu ţara-mamă, deşi cu pierderea limbii şi a identităţii, interesul este tot mai scăzut. Doar bisericile: ortodocşii, baptiştii şi penticostalii se mai zbat să se păstreze şi ca români.
Povestea începe în anul 1994, când s-a făcut inaugurarea noii clădiri a Bisericii Baptiste din Micherechi. Noi am urmărit cu atenţie soarta fratelui Wurmbrand, organizaţia fratelui “Vocea Martirilor” având o filială şi în Budapesta (chiar am corespondat cu dânsul) . Ei ne-au oferit o posibilitate, ca la deschiderea bisericii să-l avem în mijlocul nostru pe fratele R.Wurmbrand – el ar fi făcut o vizită şi în Germania atunci. Fr. înainte de eveniment s-a îmbolnăvit şi noi aşa ştim că de atunci încolo nu s-a putut deplasa în străinătate. Deci fratele nu a venit, dar a trimis atât el cât şi sora Sabina câte un mesaj înregistrat pe o casetă video, mesaj care a fost vizionat de membri bisericii. Bineîţeles am fost interesaţi şi pe mai departe ce se întâmplă cu soţii Wurmbrand, despre moartea lor am fost anunţaţi imediat.
Am fost la curent cu evoluţia fratelui la Mari Români, iar anul trecut Institutul Cultural Român de la Budapesta “s-a deplasat” la Biserica Baptistă din Micherechi, împreună cu Lucia Hossu Longin, regizoarea filmului despre fr. Wurmbrand care, a fost şi proiectat.
Românii din Ungaria în fiecare săptămână au un program televizat cu titlul:”Ecranul nostru”. La începutul acestui an Redactorul şef al emisiunii m-a căutat spunându-mi că doresc ca să prezinte e personalitate marcantă română şi fiindcă noi baptiştii din Micherechi am avut relaţii cu R. Wurmbrand, l-au ales pe el. De aceea mi-a cerut să-i dau videocaseta cu mesajul (de care v-am scris mai sus) fratelui, pentrucă vreau să prezinte secvenţe de pe ea. Emisiunea a fost transmisă în săptămâna aceasta, miercuri pe canalul 1 a Televiziunii Maghiare.
Vă rog să accesaţi adresa www.mtv.hu/videotar/?id=15747# şi acolo veţi putea viziona emisiunea cu pricina. Am vizionat-o şi eu şi pentru mine a fost un şoc ceea ce s-a spus la urmă:”Ultimele luni de viată le-a petrecut într-o mânăstire ortodoxă din California, alături de doi buni prieteni, călugărul Gherasim si ucenicul acestuia. Într-o dimineată, cu o voce fermă, Richard Wurmbrand i-a cerut călugărului Gherasim să-l împărtăsească. Călugărul a fost surprins de această cerere, pentru că pastorul nu era de religie ortodoxă. Dar Wurmbrand a cerut călugărului să facă toate cele necesare pentru a deveni crestin ortodox. După slujbă, a primit Sf. Impărtăsanie cu seninătate si o bucurie ce-i lumina toată fata. Trei zile mai târziu, Richard Wurmbrand a trecut la cele vesnice, încheindu-si misiunea pe acest pământ”.
Eu am citit cartea Dvs. intitulată “Amintiri cu sfinţii”, în care acordaţi cel mai mare spaţiu fratelui Wurmbrand. Aţi petrecut mult timp cu dânsul, de aceea apelez la Dvs. întrebându-vă dacă e adevărat ce se zvoneşte. Dacă nu-i adevărat vom cere rectificare, dacă e adevărat atunci ne vom linişti în asta.
Domnul să vă dea un an binecuvântat!
Gheorghe Ruja
***********************************
Ca unul care am fost la capataiul dansului in ultimele zile (la un spital de aici) deplang aceste fantasmagorii elucubrante si sunt intristat de moralitatea indoielnica a unor asemenea demersuri …Fratele Richard a murit asa cum a si trait: “Ca un crestin adevarat”. Prin aceasta, el apartine tuturor celor ce fac parte din aceiasi categorie. Cred ca aceasta ar trebui sa fie suficient pentru ca si biserica Ortodoxa sa-l valideze. Nu este nevoie de inventarea unor evenimente care nu s-au petrecut si nici de minciunile sfinte ale celor ce vor neaparat sa-l incartiruiasca intr-un anumit regiment al oastei lui Dumnezeu de pe pamant.
romoflorin 