Deceptia lui Beethoven transformata in implinire

ianuarie 9, 2008ianuarie 10, 2008 ~ florin ~ 6 comentarii

Ludwig Van Beethoven, s-a nascut in anul 1770, la Bonn, Germania, si a murit in anul 1827, la Viena, Austria…

Beethoven traia una din acele zile triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui print din Germania, care era ca un tata pentru el… Tanarul compozitor suferea din cauza unei mari lipse de afectivitate. Tatal sau era alcoolic si il abuza fizic. Asta a fost si cauza pentru care el a murit pe strada … Mama sa murise foarte tanara. Fratele sau nu-l ajutase niciodata cu nimic, si, peste toate astea, boala lui s-a agravat. Simptomele de surzenie au inceput sa-l deranjeze, provocandu-i nervozitate si iritare…

Beethoven putea sa mai auda numai folosind un fel de trombon acustic. El purta intotdeauna la el o hartie sau un caiet, pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si, in acest fel, sa poata comunica, dar nu toti oamenii aveau rabdare sa faca asta, si nici pentru a li se citi pe buze ce spuneau… Vazand ca nimeni nu-l intelegea si nici nu-l ajuta, Bethoven se retrase si se izola. Din aceasta cauza si-a castigat renumele de mizantrop. Din toate aceste motive compozitorul cazu intr-o depresie profunda. Si-a scris un testament in care spunea ca se va sinucide…

Dar cum nici un fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, el primi ajutor spiritual, prin intermediul unei fetite oarbe care traia in aceeasi pensiune modesta in care se mutase si Beethoven, si care ii spuse aproape tipand: “Eu as da orice pentru a putea vedea o noapte cu luna!” Cand a auzit-o, Beethoven s-a emotionat pana la lacrimi. In fond si la urma urmei, el putea sa vada! El putea sa-si exprime arta prin compozitiile sale…

Pofta de viata i-a revenit si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: “Sonata Lunii” In tema ei, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai lui sau ai altora, care duceau sicriul printului, protectorul lui… Privind cerul argintat de luna si aducandu-si aminte de fetita oarba, ca si cand s-ar intreba de ce a trebuit sa moara un om atat de iubit, el se adanceste intr-un moment de profunda meditatie transcendentala…

Anumite studii muzicale spun ca cele trei note muzicale care se repeta cu insistenta in tema principala a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvintelor “de ce”?, sau ale altui cuvant sinonim din limba germana…

Multi ani dupa ce si-a infrant suferinta, a aparut incomparabila Oda a Bucuriei, a noua simfonie care incununeaza munca acestui compozitor, deja complet surd. Oda Bucuriei exprima recunostinta sa fata de viata si fata de Dumnezeu pentru ca nu s-a sinucis… Si toate acestea multumita acelei fetite oarbe care i-a insuflat dorinta de a exprima, prin note muzicale, o noapte cu luna.

Folosindu-si sensibilitatea, Beethoven a redat, prin intermediul melodiei, frumusetea unei nopti scaldate de lumina lunii, pentru acei care nu o pot vedea cu ochii lor.

* Probabil asa ar trebui sa faca si crestinii cu Dumnezeu, sa il faca auzit pentru cei ce nu Il pot vedea..

Despre libertate – origine si actualitate

ianuarie 9, 2008ianuarie 9, 2008 ~ florin ~ Lasă un comentariu

Libertatea vine din biblie, putini realizeaza asta. La inceput oamenii erau organizati pe putere si mostenire, libertatea nu era cu cuvant cheie. Oamenii puteau fi sclavi, cu drepturile unui animal domestic, se puteam vinte etc. In america s-a pornit spiritul acesta de libertate si asta datorita faptului ca parti importante din constitutia lor se bazau pe principii biblice. America de fapt s-a format dintr-un grup de puritani care au migrat din Anglia, incepand o viata noua, cu o lege noua, mai biblica.

Insa astazi libertatea pornind cu precadere din Statele Unite, s-a intins pe tot pamantul, insa ce inseamna ea astazi pentru majoritatea oamenilor nu este acelasi lucru pe care Dumnezseu l-a intentionat.

Dumnezeu a dat libertate omului de la inceput in Eden: “Ai voie sa mananci din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci. In ziua in care vei manca, vei muri negresit” Deci omul avea liberatea sa asculte de Dumnezeu sau nu, dar asta avea intotdeauna consecinte sau binecuvantari. Libertatea in ochii lui Dumnezeu inseamna responsabilitate. Tot ceea ce faci te va afecta cumva.

In lume astazi libertatea inseamna c-am asa: “Libertatea este privilegiul neconditionat de a face orice” Lumea te invata ca orice ai face nu te afecteaza cu nimic, este ca si cum mergi printr-o livada si mananci din ce pom vrei tu. Ceea ce este fals, pentru ca orice comportament este functional. Adica daca faci un lucru, totdeuna va fi un efect, bun sau rau pe care tu il vei resimti la un moment dat, in functie de ce ai facut.

Interesant este ca in practica se implineste ceea ce a spus Dumnezeu la inceput. Libertatea nu este de fapt privilegiu neconditionat de a face ce vrei. Daca faci un lucru rau, iti vei distruge linistea, relatiile, sufletul. Nu poti sa nu fi atins de rau pe care il faci tu. Oricat ai incerca sa te inseli singru, sa spui ca tu faci regulile. Cugetul tau nu asculta de tine, ci el are chipul si dreptatea lui Dumnezeu in el. Cand citesti biblia cugetul se ascute si mai mult si se intareste, sunt pe aceeasi « frecventa ».

Astati oamenii fac lucruri necugetate pentru ca sunt inselati, si invatati gresit, ca pot face orice, este un privilegiu, sa incerce, apoi ei cu durere afla ca de fapt tot ceea ce fac ii afecteaza intr-un fel si adesea foarte neplacut, consecintele sunt pe masura faptelor lor, ei au crezut ca nu va fi asa, li s-a spus ca este doar o distractie… insa apoi platesc, se razvratesc, etc.

Libertatea nu este un privilegiu ci o responsabilitate. Esti liber sa faci ce vrei, dar este o nesabuinta sa faci raul, este ca si cum te arunci pe geam. Poti sa o faci, dar este un lucru necugetat. Si daca ai fost inselat ca nimic nu se va intampla, este si mai tragic.

Sa iubesti pe vrajmasii tai, nu pe vrajmasii Mei !!

ianuarie 9, 2008ianuarie 9, 2008 ~ florin ~ 5 comentarii

Am vazut ca pe blogosfera, unii neinitiati fac aluzie la iubirea vrajmasului si la spiritul crestin, fara sa inteleaga prea bine sensul initial.

Porunca Domnului este: “sa iubiti pe vrajmasii vostrii”, nu pe vrajmasii lui Dumnezeu! Vrajmasii nostrii sunt cei din lume, paganii, necredinciosii, sau orice pacatos. Vrajmasii lui Dumnezeu sunt cei ce instiga la o alta inchinare decat la Hristos, sau se leaga de divinitatea lui Hristos, acestia mai sunt numiti si prooroci mincinosi sau antihristi. Acolo unde ni se spune sa iubim pe vrajmasii nostri, in predica de pe munte, stiti cum se incheie acea predica? “Paziti-va de proorocii mincinosi! » Ei vin la voi imbracati in piele de oaie. Adica intr-o forma nevinovata : fac o glume, un rating. Ma tem ca unii isi vand sufletul pentru rating.. sunt subtili, rafinati.

A iubi pe vrajmasul tau inseamna ca orice ti-ar face cineva vre-odata sa nu te opui. Daca te loveste pe tine peste obrazul drept sa il intorci si pe cel stang. Insa daca il „loveste” pe Iisus, lucrurile stau diferit.

“Cine nu marturiseste pe Iisus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist” (1Ioan 4,3). Deci daca unii il fac pe Iisus gay, sau un eretic, acestia nu mai sunt dusmanii mei, ci ai lui Hristos. Nu cred ca trebuie sa ii iubim pe astfel de oameni, sa ne rugam pentru ei, da. Insa trebuie sa ne pazim de ei si asa cum Domnul Iisus s-a luptat mult cu calauzele oarbe ale poporului, sau blasfemitorii din templu, asa cred ca trebuie sa continuam si noi.

Cat despre vamesi si prostituate, ele vor fi primele in imparatia lui Dumnezeu pentru ca acestia isi recunosc pacatul. Cei ce se leaga de divinitatea lui Hristos sunt condusi de un duh care lupta impotriva lui Hristos insusi, este duhul lui antihrist.

Urmasii lui Hristos nu trebuie sa fie naivi in privinta asta!

Acest duh impotrivitor lui Hristos era prezent inca de pe vremea apostolilor, acum insa este mai intarit un pic decat atunci.