“Un om este apreciat dupa intelepciunea lui, dar cel cu inima stricata este dispretuit” Pv. 12, 8

Omul este creeat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, are o asemanare nobila, divina de fapt. Insa daca el nu umpla in intelepciune, nobletea lui nu ramane decat la nivel de capacitate, posibilitate doar. El un ramane decat un potential om al lui Dumnezeu. In masura in care omul il urmeaza pe Dumnezeu el devine respectat si apreciat. Omul adesea isi cere dreptul de a fi apreciat, fara ca el sa isi urmeze Stapanul, Creatorul. Chipul lui Dumnezeu este inca in fiecare dintre noi, macar ce este intr-o forma corupta si afectata de pacat, ea este acolo. Asta insa nu este suficient pentru ca El sa fie apreciat. Cand cineva il urmeaza pe Dumnezeu care a spus despre Iisus: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El sa ascultati!”, atunci omul acela incepe sa lucreze la restaurarea chipului lui Dumnezeu din el prin Harul Domnului Iisus Hristos. Insa omul cu inima stricata, adica in forma naturala in care s-a nascut, va fi dispretuit. Omul se naste despartit de Dumnezeu si scopul vietii lui este sa il cunoasca pe Dumnezeu. Cei ce nu se apropie de Dumnezeu prin credinta si ascultare, sunt oameni cu inima stricata, pentru ca nici un bine nu poate sa te mantuiasca decat jertfa lui Hristos pentru pacatele noastre.