Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. (Luca 2:10 – 11)

Un mesaj adevărat (”Îngerul le-a zis” v.10) – lăsați celelalte mesaje cu privire la data nașterii, la suprapunerea sărbătorii, mesajul a venit în cel mai autentic mod posibil, un înger din cer ne-a vorbit. Scopul acestor discuții lăturalnice este să astupe mesajul îngerului care trebuie auzit. Să nu îi lăsăm să facă asta!

Un motiv de bucurie pentru toți (”vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul” v.10) – Și eu am intrat în cursa de a limita bucuria. Îngerul spune: ”pentru tot norodul”! Lumea întreagă încă mai are salvare, nu este cu totul în întuneric (Isaia 9,1), încă mai are ceva bun în ea. Acest mesaj trebuie transmis cu putere!

Un Mântuitor (”Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut în Mântuitor” v.11) – Scopul lui Dumnezeu a fost să mântuiască, să salveze din păcat, nu să ne contrazicem, făcând pe înțelepții. Scopul lui Dumnezeu a fost ca oamenii să îl primească pe Hristos Domnul! Ar trebui să ne îmbrăcăm în bunătatea lui Hristos și să mai facem un pas înspre oameni pentru a mai salva pe cineva din generația noastră!

Sărbători binecuvântate în Hristos vă doresc!

sursă foto

Înalţă-mi mărimea mea, întoarce-Te şi mângâie-mă din nou! (Psalmi 71:21)

Una din cele mai mari nevoi la ora actuală este rugăciunea aceasta a psalmistului: ”Doamne înalță-mi mărimea mea!” Multe tensiuni, neînțelegeri, neputințe s-ar rezolva, ar dispărea dacă am ținti cu toții mai mult aici. Lucrarea lui Dumnezeu este ceva așa de mare și mai presus de noi înșine! Trebuie să recunoaștem că avem nevoi să fim ridicați de Domnul, crescuți și înălțați. David la începutul domniei lui spunea: ”Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească…” (2Sam.3,39). De aceea și la sfârșitul lucrării lui se scrie: ”Iată cele din urmă cuvinte ale lui David. Cuvântul lui David, fiul lui Isai, cuvântul omului care a fost înălțat sus de tot…” (2Sam.23,1).

Personal văd această nevoie ca fiind printre cele mai mari în lucrare. Păcatul, așa cum este invocat mereu, este un motiv neclar. Cu toții greșim și trebuie să mărturisim păcatele noastre, problema este superficialitatea, ușurătatea, nu ținem cuvântul, nu suntem disciplinați, muncitori, și nu ne îmbunătățim după Cuvânt, dimpotrivă ne plafonăm, încetăm să mai învățăm, să mai creștem. Stăm în lumea noastră mică și ne zbatem acolo. Cine vrea să crească și depune tot efortul pentru asta, nu contează unde este, el se îndreaptă corect, el merge în direcția bună, înspre Hristos!

În pilda fiului risipitor, fiul cel mare prigonea pe fiul cel mic și chiar înfrunta pe tatăl lui pentru că el era sfânt. Asta era problema lui! El era sfânt, trudea ca un rob, iar fratele lui trăia în păcat. Deci motiv pentru care se simțea întemeiat să facă rău. Este foarte interesant cum acționează răul, dar și confuz. Dacă fiul cel mic era păcătos, trebuia căutat să fie restaurat. Dacă insista în păcat, trebuia delimitat de la slujire, dar în nici un caz nu trebuia să i se facă rău: să fie defăimat, disprețuit, tratat cu resentiment și ură. Problema era că fiul risipitor se întorsese la Tatăl lui cu pocăință, deci era restaurat. Fiul cel mare de fapt nu mai voia să îl vadă restaurat. Ar fi vrut să îl vadă blocat în acea situație. Fiul cel mare, era muncitor, dar pentru sine, nu în dragoste, ci în mândrie. Parcă se bucura că rămăsese singur și fratele lui căzuse, nu mai voia să schimbe nimic.

Așa lucrează răul în cele mai multe situații. Prin ”bine”, prin ”sfințenie”. Să nu ne lăsăm amăgiți de ipocrizia răutății. Aceste motive sunt ieftine în fața lui Dumnezeu și nelegiuite, chiar dacă unii oameni nu le înțeleg și se supun sărmanii acestui tip de prigoană sau gândire. Cine face binele îl face până la capăt și necondiționat. Iar binele adevărat se vede prin dragoste interioară și exterioară. Argumentele folosite pentru a face rău, sunt false indiferent de conținut, scopul este ca să facă rău. Scopul nu scuză mijloacele! Dacă folosești biblia și sfințenia ca să faci rău, nu le folosești bine, sau le folosești voit rău. Răul e rău, nu trebuie făcut nicicum, nici cu motive bune, nici cu motive rele. În dragoste poți mustra, îndruma, dar cu blândețe și înțelepciune, apoi roagă-te! Niciodată să nu te părăsească bunătatea și credincioșia! (Prov.3,3) Adică bunul simț și respectul. Nici față de cel rău! Cezarul are sabie (nu ne referim aici la Cuvânt), creștinul nu, el trebuie să ia mâna după ea, căci cine scoate sabia, de sabie va muri. Matei 26,52.

Oare înțelegem noi aceste lucruri?

Poate ați observat că de sărbători totdeauna oamenii se bucură, dar se și supără. Unii intră într-o stare de entuziasm, alții în depresii. Dumnezeu lucrează cu mai multă putere, dar tot acesta este și timpul celui rău. Mergi prin credință! Nu te uita la ce izbește ochii, chiar dacă totul strălucește. Mai important este ce spune Dumnezeu, crede-L pe El! Ia totul cu blândețe! Unii te împing înainte, alții te trag în jos, tu fii bun și atent. Fă doar ceea ce este drept și adevărat. Nu te pierde cu firea, fii autentic! Fii înțelept! Teme-te de Dumnezeu, lucrează cu chibzuință! Fii întemeiat! Ascultă cu atenție, cercetează cu băgare de seamă înainte de a acționa! Lucrează cu înțelepciune!

”Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare decât zece oameni viteji care sunt într-o cetate!” Ecleziastul 7,19.

Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21:36)

Vom sta în picioare dacă vom veghea. La ce să veghem? La Cuvântul lui Dumnezeu să îl împlinim, să îl medităm, să îl purtăm în mintea noastră ca pe o protecție împotriva gândurilor rele ale celor răi. Vom sta în picioare dacă ne vom ruga. Ce să ne rugăm? Să împlinim Cuvântul, să vorbim Cuvântul, să avem îndrăzneală și biruință în Cuvânt. Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi (Iisus). Acum nu mai este printre noi, dar Cuvântul Lui este! Să cercetăm tot ce ține de Cuvântul Lui! Să facem tot ce ține de Cuvântul Lui! Să ne rugăm tot ce privește Cuvântul Lui! Ca să ai putere și să rămâi în picioare, trebuie să veghezi și să te rogi, dar nu în gol, nu aiurea, rătăcind prin tot felul de lucruri, ci mergând sistematic în lumina Cuvântului Lui, fiecare acolo unde este, fiecare acolo unde este înzestrat, unde este chemat.

Să stăm tari, să stăm în picioare!

Unii vorbesc de harul lui Dumnezeu schimbând sensul adevărat original. La început cuvântul har, când se spunea că Domnul Isus a venit plin de har și de adevăr, era sensul de îndurare, de milă, de dragoste, pentru că s-a gândit la veșnicia noastră, pentru că s-a gândit la viitorul nostru ca să ne dea o nădejde, a murit pentru noi ca noi să putem avea un viitor și o nădejde. Har pentru evrei asta însemna, bunătate. Aveam și noi o înțelegere mai bună înainte ”dar nemeritat”. Este potrivit, pentru că se referă la ce a făcut Domnul pentru noi. Din păcate astăzi am văzut pe unii referindu-se la har ca la spectacol. A avut har! Adică l-a uimit. L-a impresionat. Adică se referă la ceva emoțional, din păcate la show. Interesant, când dă de greu nu mai vrea show, vrea vindecare, ajutor concret, sfat adevărat plin de experiență, dimpotrivă atunci încep să se ferească de lăudăroși și îmbufnați. Marea bătălie de la final se bazează în mare parte pe schimbarea conceptelor și sensurilor de bază a cuvintelor lui Dumnezeu.

O valoare este o preocupare fundamentală care deține puterea centrală în viața mea. O valoare este un standard moral după care judec ce este drept, ce este important, și față de ce anume sunt dedicat. Acum, dacă eu vreau ca biblia să fie valoarea mea, sau învățăturile Domnului Isus, spre exemplu, dar văd în viața mea că sunt dedicat altor lucruri, judec după alte principii, decât cele ale Domnului, atunci înseamnă că eu vreau să am anumite valori, dar în realitate eu am altele. Asta se poate întâmpla datorită mediului meu familial, educațional, anturaj etc. Mai poate fi și o formă de influență a cuiva, a ceva din viața mea. Valorile la o scară mai largă, determină comportamentul unei persoane, cum va acționa într-o situație anume. Valorile sunt formate și asumate de o persoană în timpul vieții prin învățare, modelare sau experiențe.

Deci, valorile noastre nu sunt tot una cu intențiile noastre. Poate eu vreau să merg după Dumnezeu, dar văd în mine alte valori care mă conduc, pentru că mă văd cum reacționez în momente de criză, în urgențe. Ceea ce este de făcut, este să iau voluntar acele valori care doresc eu să mă conducă, să mă caracterizeze, și să mă expun lor prin analiză, cercetare, aplicare, experimentare, până când încetul cu încetul, acele valori vor întra în mine. Să nu ne închipuim că ceea ce dorim noi să facem asta vom face. Avem un sediu central al nostru, sediul valorilor. Asupra acestui sediu lucrezi prin alegerea acelor lucruri care vrei să te reprezinte, prin expunerea ta asupra lor (citire, analizare, practicare) și prin timpul investit în ele. Așa acționezi eficient asupra ta.

Succes!

​Când un om este pretențios cu alții, nu are un standard mai înalt, ci este egoist. Cei care au un standard mai înalt ofera ei mai mult, nu cer mai mult de la alții, oferă mai mult altora. Şi cei care cer mai mult de la alții, dovedesc că nu stau prea bine pe propriile picioare, dovadă ca se sprijinesc de cine pot. Dimpotrivă cei ce stau bine pe picioarele lor, au putere să ridice, să ajute pe câte unul. 

​Dumnezeu nu dorește  moartea adversarului tău, pentru că el îl îngăduie, el dorește dezvoltarea şi formarea noastră. Adversarul tău este agentul cercetării divine. Dacă nu ai probleme să fii cercetat, nu vei avea probleme nici cu adversarul tău. 

Biserica este un spital, dar oamenii trebuie sa iasa mai sanatosi de acolo! Sa nu credem ca jertfa Domnului nu poate sa infranga tot raul din lume, pentru ca poate! Evoluam daca suntem invatabili si daca suntem gata sa ne asumam riscuri! 

Doamne ajuta! 

 

 

Omul poate lupta oricât ar fi de greu, atâta timp cât totul are un sens. Când lucrurile nu mai au sens, un rost anume, omul tinde să se dezechilibreze, pentru că nu mai are pe ce să se bazeze, pe ce se odihni, își poate pierde liniștea și în cele din urmă devine tulburat și nu se mai poate odihni, apoi căderea e mai rapidă. Dacă cineva îl are pe Dumnezeu, Acesta are darul de a da un sens în toate, chiar și în cele mai rele lucruri și neînțelese. Toate trec prin mâna Lui, totul e verificat și cântărit cum trebuie de Dumnezeu. Acest lucru îl face pe cel ce le are, le crede, un biruitor. Dacă nu le are este vulnerabil. Cei mai înaintați în vârstă, cu toții au avut momente când și-au pierdut pacea, și pot identifica faptul că aceasta pleacă odată cu pierderea orizontului, dar ea nu pleacă atunci când ai un sens permanent. Acesta îl poate da doar Dumnezeu în mod suprem.

Vino la Dumnezeu cu tot cei ai, ca să nu mai fi vulnerabil!

Uneori smerenia este înțeleasă greșit atunci când îți permiți să stai neroditor sub masca nevredniciei, când ar trebui să aduci roade vrednice de pocăința ta, dacă ai fi nevrednic și smerit. Smerenia este greșit înțeleasă când dai înapoi, niciodată smerenia nu face asta! Smerenia nu înseamnă niciodată devalorizare, adică să privești de ca și când nu ai avea valoare, ai fi de o calitate inferioară. Smerenia nu înseamnă niciodată incompetență, neputință, inadecvare. Adesea în numele smereniei ne plecăm spre aceste lucruri în mod eronat, cred că acestea sunt nelegiuiri, minciuni sociale și falsă mentalitate cu privire la smerenie.

Smerenia de fapt este să muncești mult fără să socotești mult, să ridici standardul sus fără să aștepți aplauze, să fii pe primul loc și să spui că ai făcut ce erai dator să faci, să rabzi paguba, să nu dai înapoi sub presiune, să nu te pripești când nu știi ce să faci, să dai tot ce ai mai bun și s-o faci cu bucurie. Smerenia este iubirea necondiționată și generoasă, mulțumirea pentru toate lucrurile și cele mai puțin bune.

Smerenia, așadar, rămâne valoroasă, dar numai cea veritabilă!

Pentru că suntem înconjurați de relații, suntem ființe sociale, Dumnezeu concentrează voia Lui la două relații, să Îl iubim pe El și să ne iubim unii pe alții, voi scrie aici câteva criterii conform cărora să avem relații sigure. Dacă relațiile nu sunt corecte, ele pot dauna. Solomon spune:

Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. – (Proverbe 18:24)

1. Să stai pe propriile picioare în relații să nu depinzi de prieteni
   1. Să fii realizat în Hristos – în El să te împlinești în fiecare zi.
   2. Să te sprijini în Hristos – dacă ai o problemă, la El să te duci, pe El să te sprijini.
   3. Să te verifici în Hristos – când cineva te îndrumă, te corectează, tu să îl verifici cu Hristos dacă e conform.
2. Să cauți să realizezi, să ajuți, să ridici pe celălalt
   1. Prin exemplu personal – e cea mai puternică influență.
   2. Prin fapte de încurajare – cuvinte, acțiuni, gesturi.
   3. Prin fapte de prevenire – mustrare în dragoste, îndrumare cu blândețe.
3. Când apar probleme
   1. Tu te sprijini pe Hristos, nu depinzi de el – așa era apostolul Pavel când a rămas singur, Hristos l-a sprijinit. Domnul Isus când a fost lepădat de toți, Tatăl a fost cu El, deci nu era singur.
   2. Tu cereți iertare dacă ai greșit – ești eliberat după dreptatea și adevărul lui Hristos, nu după capriciile oamenilor.
   3. Dacă el a greșit, ”mergi o milă în plus”, rabdă paguba, dar asigură-te că îți duci în siguranță familia, chemarea divină etc.

Să aveți relații sigure!

Fratele John McArthur, pastor în Statele Unite, a fost vizitat în biroul său de o femeie prostituată, disperată, îi cerea ajutor și eliberare. Fratele i-a vestit evanghelia cu blândețe și a îndemnat-o să se predea Domnului Isus. Ea s-a predat și s-a rugat. După rugăciune, pastorul i-a spus: ”Acum presupun că ai o listă cu persoanele cu care ai relații!” ”Da” a spus ea în timp ce scotea un carnețel din geantă. ”Aș vrea să faci un act simbolic. Dacă ți-ai predat cu adevărat viața lui Hristos, acum dă foc acelui carnețel, ca semn al ruperii cu felul vechi de viețuire.” Ea s-a uitat fix în ochii lui și i-a spus: ”Carnețelul acesta înseamnă bani pentru mine!” ”Dacă ai nevoie de ajutor și te încrezi în Hristos, aceasta este calea!” ”Presupun că acesta este un gest că nu mă încred cu adevărat în Hristos…” Apoi a plecat pe ușă afară.

În timp ce citeam această mărturie, mă gândeam oare câți nu se predau în acest fel, ușor, fals lui Hristos, chiar dacă nu este vorba de păcate așa scandaloase. Oare efectele nu sunt aceleași?

Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

• John McArthur, Superioritatea lui Hristos, p.65.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)

Toate lucrurile, inclusiv cele rele. Cum se întâmplă  acest lucru? Atunci când cazi, atunci când treci printr-o încercare mare, nu te neliniști, este spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu! Caută să te ridici cu inimă! Întoarce-te la Dumnezeu din tot sufletul! Fii conștient că toți sunt cu ochii pe tine, arată-le tuturor că cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică. Trasează calea pentru cei ce vor mai trece pe aici, arată-le drumul spre ieșire! Pune jaloane și semne pe traseu. Va fi spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu! Toate lucrează spre bine. Cei ce merg pe calea lui Dumnezeu nu au nevoie doar de ruta dreaptă, aceia este ce mai bună și ar trebui să mergem cu toții pe ea. Dar oamenii au nevoie și de rute ocolitoare. De aceea unii îl îndrăgesc pe David, îi ajută căderea și ridicarea lui. Alții pe Petru, din același motiv. Oriunde ai fi, fă exact ce vrea Dumnezeu pentru situația ta, fără comparație, toate lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Tot timpul faci un bine!

Am primit acest material pe internet scrise de un domn Daniel Zărnescu. Mi-a plăcut mult autenticitatea și experiența vădită în acest domeniu. Adesea m-am gândit la aceste lucruri dar nu m-am apucat să scriu despre asta. Vă las aici materialul lui. Este important de cunoscut.

”Se spune ca scrisul are efect puternic terapeutic. Bate la fund sedinte de coaching sau terapie, de multe ori.

In acelasi timp una dintre cele mai puternice „unelte” de dezvoltare personala este cititul unei carti.

Cand te uiti la televizor, creierul tau intra intr-un mod de”stand-by” – dar care mananca inclusiv resurse. Stii senzatia aia cand te uiti la tv si „zapezi”? Adica – apesi pe telecomanda de la canal la canal si, desi nu gasesti nimic interesant, nu te mai poti opri?

Acest fenomen este toxic si deja este demonstrat de catre neurostiinta. Acelasi lucru se intampla cand stai cu ochii in telefon si dai „scroll” pe facebook, tot „cautand” ceva.

Se creeaza o dependenta care iti mananca resursele.

Continuă lectura „Cititul, scrisul, tv și browsing” →