Mesaj de nasterea Domnului – Iosif Ton

Iubitii nostri,
Impreuna cu urarile noastre de sarbatoarea nasterii Domnului Isus, ca trimitem si urmatoarea meditatie despre aceasta sarbatoare.
Nasterea Domnului Isus este descrisa cel mai bine prin aceste cuvinte ale apostolului Pavel: „Cand s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu si dragostea Lui de oameni, El ne-a mantuit…” (Tit 3:4-5)
Cuvantul cheie este „elifane” (de aici „epifanie”), care inseamna s-a aratat, s-a manifestat, s-a facut vizibila prin Fiul Sau care S-a intrupat prin Fecioara Maria.
Marea bunatate a lui Dumnezeu si imensa lui iubire s-au manifestat prin umilinta, prin coborarea in locul cel mai de jos ca sa ne ridice – chiar si pe cei mai cazuti – la inaltimea cerului si a vesniciei.
Bunatatea si dragostea s-au induiosat de mizeria noastra si s-au intrupat ca sa ne imbrace in slava cereasca.
Ganditi-va la sarbatoarea nasterii Domnului Isus ca la ziua cand au devenit vizibile bunatatea si dragostea lui Dumnezeu.
Dar, mare atentie!
Domnul Isus n-a venit numai sa ne scape de pacat si de condamnare. El a venit ca sa ne faca altceva decat ceea ce suntem fara El.
El S-a facut ce suntem noi ca sa ne faca si pe noi ceea ce este El! Adica fii de Dumnezeu!
Dar nu numai ce este El, ci si cum este El!
Daca El este bunatatea si dragostea lui Dumnezeu, inseamna ca El a venit sa ne faca si pe noi, efectiv, realmente, oameni buni si plini de dragoste!
Rautatea si ura (opusele bunatatii si iubirii) produc nefericire (vezi Isaia 57:20-21).
Un om plin de rautate si de ura nu poate fi fericit!
Fericirea sta in bunatate si in dragoste!
Asadar, fericirea noastra depinde de transformarea noastra: daca vrei sa fii fericit trebuie sa fii curat la suflet, sa fii bun si sa fii plin de iubire!
Scopul nasterii Domnului Isus este fericirea noastra. De aceea predica Domnului Isus incepe cu lucrurile care il fac pe om fericit (Matei 5).
Sarbatoarea nasterii Lui este sarbatoarea fericirii noastre daca El reuseste sa ne faca buni si iubitori.
Pavel scrie ca „bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta” (Rom.2:4). Pocainta – metanoia – inseamna schimbarea felului de a gandi si de a fi.
Cheia actiunii lui Dumnezeu la nasterea Fiului Sau a fost „epifanie.”
Cheia actiunii noastre la aceasta sarbatoare este „metanoia” – schimbarea dupa chipul Fiului lui Dumnezeu.
Cand vedem bunatatea si dragostea lui Dumnezeu manifestate/aratate/ facute vizibile in ieslea saraca din Betleem, ne lasam coplesiti si umpluti de bunatatea si de dragostea aceasta.
Dar, asa cum Dumnezeu a manifestat, a adus la noi, a facut vizibile bunatatea si dragostea Lui, tot asa trebuie sa facem si noi:
Sa aratam, sa manifestam spre altii bunatate si iubire. Asa deveinim ca Domnul Isus. Asa se implineste in noi si prin noi scopul intruparii Lui!
Mesajul colindei romanesti este acesta: „Acum te las. Fii sanatos/ Si vesel de Craciun/ Dar nu uita! Cand esti voios/ Romane, sa fii bun!”
Cu dragostea Domnului Isus,
Iosif si Elisabeta Ton