„Dar pân-atunci, voi lăuda pe Domnul,
Ruga mea spre El se va-ndrepta;
Până-n cea zi când în cer voi ajunge
În ziua când Îl voi vedea.” – Stuart Hamblen.

Astăzi, 12 Septembrie, se împlinesc 100 de ani de la nașterea Fratelui Petru Popovici – Fratele și învățătorul multora dintre noi, un Frate mai mare și neobosit propovăduitor al Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos! Deși a slujit o parte însemnată din viață în Arad și Timișoara, dânsul ne predică Evanghelia și astăzi la cei 100 ani din State, în Comunitatea de Frați Baptiști din Georgia, Atlanta (Biserica Română Baptistă Gwinnett – GRBC Atlanta)

„Am fost fost mântuiți prin har, … nu prin fapte ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2,8), dar tot la fel de adevărat este că „am fost mântuiți pentru fapte… în care să umblăm” (Efeseni 2,10). Dacă punem faptele înainte de mântuire, ne lăudăm, ne mândrim, nu suntem realiști mințim, pentru că nu putem satisface dreptatea lui Dumnezeu. Dar dacă nu le punem după, suntem leneși, ne ratăm scopul, nu se vede prezența Duhului Sfânt în noi.

Partea cea mai importantă este că așa cum mântuirea vine prin credință, nu prin fapte, și puterea faptelor vine tot prin credință, după ce ai fost mântuit. Noi nu vom experimenta puterea invierii lui Hristos, adică puterea unei vieți noi (Romani 6,4), decât dacă vom crede cu adevărat în ce a făcut Hristos. Această credință ne va da putere să facem lucările lui Dumnezeu.

Totuși, cu Dumnezeu se poate!

Paul Washer, când era în Peru misionar, mărturisea o experiență. Într-o zi vestea evanghelia cu biblia în mână într-o piată. Odată a venit la el un bărbat, i-a luat biblia, a dat cu ea de pământ și apoi l-a scuripat în față. Fratele Paul mâhnit s-a aplecat să ia biblia și își zicea în sine: „Nu merită oamenii aceștia să le vestesc evanghelia, voi pleca din locul acesta…”. Apoi Duhul Domnului i-a spus: „Oamenii aceștia nu merită să le vestești evanghelia, dar Domnul Isus merită ca să vestești evanghelia Lui oamenilor acestora!”. Când a ridicat biblia de jos, s-a șters pe față, a deschis biblia și a începur să vorbească mai departe.

Samuel Kamaleson avea o voce foarte frumoasă, cânta pentru diverși regizori de filme înainte să devină creștin. Într-o zi când a auzit evanghelia a crezul și a fost schimbat. Era odată într-o piată și a auzit vocea Domnului spunându-i să cânte despre El. Atunci a spus Domnului că oamenii îl vor considera nebun. Domnul i-a răspuns atunci: „Vrei să te socotesc Eu nebun pentru ceea ce faci?!” Atunci a închis ochii și a început să cânte, și oamenii se adunau cu mulțimile în jurul lui. De atunci nu i-a mai fost rușine să cânte sau să vorbească despre Isus.

Aceasta este adevărata motivație pentru tot ce facem în fața tuturor obstacolelor!

Sursă foto PW

Sursă foto SK

„Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.” Filipeni 3:20-21

Minunea învierii este un lucru extraordinar! Da, Isus este Dumnezeu, a învins moartea. Punctul cel mai însemnat în ceea ce ne privește este că într-o zi Hristos își va folosi puterea ca să transforme trupul nostru smerit într-un trup glorios ca al Său. Nu vom mai fi în neputință, nu vom mai fi în păcat, a înviat pentru că am fost socotiți neprihăniți! (Romani 4,25). Nu vom mai fi măcinați de cancer, de depresii, de handicapuri. Vom avea un trup de slavă! Acum ne luptăm cât putem mai bine să Îi fim plăcuți lui Dumnezeu. El vede cu plăcere acest lucru pentru că știe că suntem într-un trup smerit, știe că nu se poate mult acum. De aceea mândria este așa improprie pentru cei luminați. Cu ce te lauzi tu? Hristos a avut un trup ca al nostru, dar fără păcat, pentru ca să moară pentru păcatele noastre, să învieze, pentru că am fost socotiți neprihăniți, iar apoi să primim un trup de slavă ca al Lui. Nu doar iertare am primit, nu doar bucuria nașterii din nou, ci vom primi și trup de slavă, ca să fim asemni Lui pe veci!

Hristos a înviat! Și așa vei fi și tu dacă îl ai pe El în viața ta!

Dumnezeu să vă dea aceată bucurie și nădejde cu ocazia sărbătorii învierii Domnului!

Un evreu ortodox era foarte supărat pentru că fiul său cel mare devenise creștin. Pentru el era un sacrilegiu. Într-o noapte a visat că a ajuns la poarta cerului, un înger l-a invitat să intre. El a spus: „Aici este cerul lui Dumnezeu?” „Da” a răspuns îngerul. „Atunci nu vreau să intru.” „Toți oamenii vor să intre în Cer! Te voi duce în audiență la Dumnezeu.” Când a ajuns înaintea lui Dumnezeu, a fost întrebat de ce nu vrea să intre în Cer. El a răspus: „Pentru că fiul meu a devenit creștin, eu nu vreau să fiu cu el în același loc!” Dumnezeu îi răspunde: „Și Fiul meu a devenit creștin!” „Și ce i-ai făcut?” „I-am scris un Nou Testament!” Când s-a trezit, evreul a cerut Noul Testament, și a devenit și el creștin, crezând în Mesia.

Nu pentru că Dumnezeu pedepsește mai mult păcatul decât răsplătește ascultarea, pentru că este invers.

Exodul 20:5 „… sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc „Exodul 20:6 „şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ”

El totuși face asta pentru că vrea să ne impresioneze ca să ne abatem de la rău, pentru că ne iubește, pentru că vrea să ne ferească de ce este cel mai rău pentru noi, neascultarea!

1. Buchetele de flori
2. Saturația
3. Respingerea
4. Răbdarea
5. Respectul
6. Prietenia
7. Iubirea veritabilă

Dacă societatea contemporană ar știi asta, multe cupluri și relații ar fi salvate.

sursa: http://perfect-ask.com/viata-de-cuplu-7-etape-daca-fi-stiut-cu-totii-de-ele-divorturi-ar-fi-fost-cu-80-mai-putine/

Un împărat a găsit doi şoimi pe câmp. I-a prins şi i-a dus imediat la dresorul de soimi. Imediat dresorul şi-a dat seama şi a venit la împărat şi i-a spus că un şoim e gata dresat, iar altul, pe creanga pe care s-a pus, pe aceea stă şi acum, şi nu pot să îi fac nimic să îl determin să se dea jos. Atunci împăratul a oferit o mare recompensă aceluia din împărăție care va putea să îi dea şoimul jos de pe creangă. Oamenii veneau zilnic, dar nu primeau răsplata, pentru că se pare că soimul nu se mai despărțea de creangă. Până când într-o zi un tânăr a reușit. Împăratul l-a întrebat: „esti vrăjitor? ” Nu, a răspuns el. Dar ce i-ai făcut? I-am tăiat creanga de sub picioare, un soim niciodată nu îşi va permite să cadă, cât timp aripile sunt bune!
Să nu ne mirăm că şi Dumnezeu face de multe ori la fel şi cu noi.

       ​Hristos a satisfăcut pe Tatăl pentru noi şi ne-a justificat. Cele două nevoi ale noastre sunt de justificare şi în satisfacere a lui Dumnezeu. Tot ce facem, pentru acestea două le facem. Dacă le luam pe amândouă din Hristos, suntem cu adevărat liberi, şi primim putere să putem face voia lui Dumnezeu. Oamenii de obicei ia doar pe a doua, justificarea, ei cred că satisfacerea lui Dumnezeu este partea lor. Este o eroare biblică. Noi nu putem satisface pe Dumnezeu, motiv pentru care avem nevoie şi de justificare. Dacă ai nevoid de una, implicit ai nevoie şi de celălalt. Noi trebuie să trăim în recunoștința şi predare. Oamenii din dorință de sfințenie, greşit înțeleasă, țin pentru ei a două lucrare. În practică însă, noi suntem mai capabili să fim sfinți când luăm ambele lucrări de la Hristos, şi ne odihnim în El. 

Se spune că ”experiența este cel mai bun învățător”. Dar nu este așa. Experiența evaluată este cel mai bun învățător. Adesea auzim pe oameni spunând: ”eu am experimentat așa ceva, eu am trecut pe acolo”. Lucrul acesta poate fi adevărat, dar dacă nu am evaluat corect, dacă nu am tras concluziile corecte, atunci experiența aceea se poate repeta iar eu să reacționez la fel de greșit. Până când nu învățăm tâlcul, până nu învățăm lecția, nu putem spune că experiența ne-a învățat ceva, ea doar ne-a trecut prin ceva. De aceea trebuie să căutăm lecția, ideea, tâlcul. Acest lucru îl vedem atunci când încercăm să privim experiența aceea din perspectiva lui Dumnezeu, a Cuvântului Său. Deci experiența nu este totul!

Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. (Eclesiastul 7:21 – 22)

Este nevoie să fim mai pricepuți în viață. Să recunoaștem că eram mai înțelepți dacă am fi fost mai chibzuiți, mai blânzi, mai înceți la mânie, dacă ne făceam că nu auzim anumite lucruri, dacă nu ne dădeam singuri foc la valiză, dacă știam că Dumnezeu cere perfecțiunea dar cel de lângă mine niciodată nu o are, în consecință ar trebui să îl iubesc și să îl slujesc cât pot. Dacă ași face tot ce pot pentru cel de lângă mine să îl ajut, iar dacă nu pot, să mă rog, iar dacă nu, să îl las în pace. Dacă nu pot ridica, ce rost mai are să vorbesc. Observațiile și remarcile mele în ce privește păcatul și slăbiciunile altora nu ajută. Domnul a venit să le răscumpere, nu să le enumere. A face rău altora pentru că eu sunt sfânt, iar ei nu, este un păcat. Când slăbiciunea altora mă deranjează pe mine, dovedește slăbiciunea mea.

Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” (Marcu 14:38)

Trupul va fi neputincios:

1. Dacă ne rugăm mai puțin de un ceas pe zi – stabilește un loc și o ora zilnic. Nu îl tot schimba, nu îl pune în momente aglomerate.
2. Dacă nu vei studia scriptura zilnic – nu doar să citești, să și studiezi, să notezi, să consulți comentarii, dicționare.
3. Dacă nu vei respecta biserica – Biserica astăzi este ceea ce era Templul în vechime, disprețul față de biserică, nu e mai puțin vinovat decât disprețul față de Templul din vechime, indiferent de forma bisericii tale.
4. Dacă nu ne schimbăm caracterul – fii drept cu toți, tot timpul, în toate lucrurile. Rugăciunea, studiul, biserica sunt zero, dacă nu te schimbi în profunzime, dacă nu te schimbi în caracter.
5. Dacă îți nesocotești autoritățile – indiferent ce motive folosești: greșeala lor, slăbiciunea ta, vina altora. Orice autoritate nesocotită este nesocotirea autorității puse de Dumnezeu. Este păcatul favorit al satanei, pentru că se bazează pe mândrie.
6. Dacă nu te detașezi de toți și de toate – spune-mi ce iubești mai mult și îți voi spune prin ce vei fi ispitit. Iubește, dar fiind ancorat în Dumnezeu, dragostea firească într-o secundă se poate schimba în ură. După asta o recunoști.
7. Dacă acuzi, te scuzi sau te îndrepți superficial – fă-ți partea fără cârtire, fii credincios și plin de râvnă și Domnul îți va da cununa vieții!

Am observat că mulți credincioși au început să ridice problema sărbătorii nașterii Domnului, să o ținem, să nu o mai ținem, în ce dată a avut loc, e sărbătoare păgână etc. Prin asta sting duhul celor ce vor să se închine, să lucreze. Probabil nu înțeleg toate subtilitățile, dar voi încerca unele explicații.

1. În primul rând cred că este o problemă cu păcatul, oamenii nu sunt într-o stare bună spiritual, și conștient sau mai puțin conștient, caută motive să facă ceea ce simt, să nu se bucure. Astfel devin iscoditori în toate chipurile, suspicioși, fără să realizeze că ei au o problemă, iar acesta este un patern automat de autoapărare al firii lor pământești.
2. Problema cu sărbătorile păgâne. Dacă ne uităm înainte de nașterea Domnului, popoarele abundau de zei care se născuse din fecioare și așteptau să salveze lumea (egiptenii – Eon, arabii – Dusares, grecii – Dionis, romanii – Soarele, perșii – Mitra). Toți erau fie pe 25 decembrie, fie pe 6 ianuarie, în zona aceea. Creștinismul e pe 25 decembrie din secolul 4. Gata, ne-am păgânit! Cei ce citesc mult, cred că trebuie să fie mai smeriți și să fie cel puțin tot atât de sfinți. Martin Luther spunea că Satan este maimuța lui Dumnezeu. Ce a făcut Satan a fost să împânzească lumea cu falsuri înainte ca să vină Hristos. Asta ca să ne îngreuneze nouă închinarea și credința. Isus ne-a spus că adevăratul de fals se cunoaște după roade. Dacă acești zei, din fecioară, hotărâți să salveze lumea ar fi fost adevărații zei, ar fi făcut ceva atâta amar de ani, dar nu vedem mai nimic. Dacă mă uit la Hristos, îl văd peste tot, pot spune din toată inima că El este adevăratul Mesia, Hristos! Haideți să ne închinăm Cui trebuie!
3. De ce ținem în același timp? Este ce a făcut și Luther când schimba cântările din bar cu versuri creștine, și mulți se bucurau de asta. În țările Nordului, templele păgâne erau preschimbate în biserici, și așa au rămas până astăzi, și toți se bucurau de asta! Așa au făcut și musulmanii cu bisericile din țările cucerite, le schimbau în moschei. Noi nu ținem ziua de naștere a Domnului, ca păgânii, de aceea nici Domnul nu a îngăduit să o știm, noi comemorăm întruparea Domnului! Tot așa se vede că au făcut și înaintașii noștri, de ce vedem asta așa de rău? Evreii au Hanuka, tot în perioada asta. Oare și ei s-au păgânit? Hai să fim mai maturi! Cine știe la ce se închină, înțelege libertatea în Hristos, motiv pentru care împărăția Lui a putut să treacă victorioasă peste orice context, începător și neputincios, așa cum sunt cele ale oamenilor. Au dreptate puritanii că trebuie să nu punem accent pe nici o formă, dar dacă fugim așa de ele, ne dovedim inferiori, confuzi, nu îl văd pe Pavel în felul acesta. El mai degrabă îi cerceta pe toți (vezi grecii din Atena), căuta punctele de legătură, și apoi mergea în mijlocul lor și le vorbea.
4. Să în-creștinăm lucrurile. Sunt de acord! Am renunțat la brad în biserică, deși pot să îi înțeleg pe cei ce dau valoare culturală. Unii dau tot felul de interpretări prăpăstioase bradului, și îl duc până la Nero. Eu am citit că Martin Luther a avut ideea cu luminile în brad, niște lumânări și o stea în vârf, care arăta exact ca cerul înstelat și steaua călăuzitoare pentru magi, nu suntem noi magi (neamuri)? Nu susțin bradul, e mai bună ieslea, dar hai să nu mai dăm așa mare valoare formelor, ci lui Hristos!
5. Să nu ne dăm cu stângu în dreptul! Vedeți cum iluminații lumii distrug națiunile din interior, răsturnându-le valorile, trimițând străini intre ei ca să îi dezbine și să îi dărâme din interior, ca mai apoi să îi stăpânească. Oare noi să ne lăsăm sabotați în același fel? Să ajungem să ne înmuiem unii pe alții când noi ne lăudăm că Îl avem pe Hristos? Fraților, ”idolul este tot una cu nimic” 1 Corinteni 8,4. Să îl demascăm, să îl expunem, să nu ne facem părtași cu cei ce îl fac, să vestim Evanghelia între ei, la nunți, în târgurile lor (care acum e virtual), și să nu ne fie greu să îi înțelegem, căci altfel cum am putea să le vestim Evanghelia?
6. Nu este vorba de un schimb de sărbătoare. Probabil că păgânii au sărbătorit în paralel cât au putut. Acum  reînvie obiceiul, nu ne fură nimic! Noi celebrăm altceva! Că este o luptă continuă de amestecătură, de diversiune, ispitire, amăgire. Aceasta este lupta noastră permanentă cu firea, lumea și Satan. Trebuie să ne asumăm aceasta cu înțelepciune și dragoste. ”Fiți înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii!” Matei 10,16.
7. Să nu distrugem podurile. Dacă încetăm să mai folosim punctele de legătură cu lumea, mă întreb cum ne mai facem cu ”grecul, grec”? Cum mai trecem dincolo? Isus mergea la nunți, vorbea cu samaritencele, lăsa prostituatele să Îl atingă, El se atingea de leproși, erau tare contrariați fariseii din vremea Lui. Noi cu cine vreți să semănăm?

Doamne ajută!