Un naturalist a luat odată o gogoașă a unui fluture și a ținut-o luni de zile în laboratorul său, sperând să vadă cum va ieși fluturele la timpul potrivit. Gogoașa era de forma unui flacon cu o mică deschizătură la gât, pe care urma să iasă fluturele. Diferența mare între deschizătura îngustă și mărimea fluturelui îl făcea pe naturalist să se mire cum va putea ieși insecta din închisoarea sa. A venit, în sfârșit, ziua respectivă, și toată dimineața omul a urmărit lupta insecte. Se pare că nu va reuși nicidecum. Lupta de a se elibera din cocon, forțează fluidele din corpul insectei să se îndrepte spre aripi și îi dă astfel posibilitatea să zboare. Naturalistul însă nu știa acest lucru, și ajungând la capătul răbdării, a decis să ajute puțin lucrurile. Cu vârful unei forfecuțe, a tăiat cu grijă țesătura de la gâtul gogoașei, ca să facă ieșirea un pic mai ușoară. Imediat fluturele a ieșit afară cu mare ușurință. Dar naturalistul a urmărit în zadar să vadă cum se întind și se strâng aripile. Ele nu s-au întins niciodată. Nerăbdarea sa și bunătatea sa necunoscătoare a mutilat fluturele. N-a devenit nimic altceva decât o creatură nedezvoltată, târându-se cu greu în scurta lui viață, pe care ar fi trebuit să o petreacă zburând prin aer cu aripi de curcubeu.
Întotdeauna constituie o greșeală să grăbim lucrarea lui Dumnezeu. El are propriile Sale răspunsuri pentru aparentele Sale întârzieri. Noi să așteptăm cu răbdare!
sursă foto
romoflorin 