Matei 18:15 „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. „
Domnul aici ne învață discreția. Dacă cineva a greșit, du-te și mustră-l fără să știe altcineva, pentru că dacă te ascultă, l-ai câștigat. Domnul vrea să pună răul în carantină. El se multiplică foarte ușor, de aceea spune Domnul să nu spui la nimeni.
Acum dacă cineva a făcut un rău (nu ție personal) și Domnul te îndeamnă să te duci la acel om să îl recuperezi, va trebui să respecți aceeași lege a confidenței.
Când cineva vorbește pe altcineva de rău, el automat blochează pe Domnul să îl mai folosească spre îndreptarea acelui om, pentru că el nu mai poate să aplice confidența, deja a răspândit fapta.
Când vezi un rău, nu te bucura de el (ai dovedi că ești rău prin asta), nu îl da mai departe (dublezi sau triplezi acel rău acelui om, după numărul celor care află). Tu nu îl mai poți ajuta pe acel om, deja ai risipit condiția ca să poți face un bine.
Argumentele de apărare a celorlalți nu sunt întemeiate. Du-te la om direct și aplică porunca Domnului dacă ești preocupat. Dacă spui altora, tu te-ai încărcat cu un păcat la rândul tău, făcând un rău în continuarea celui făcut de el. Deja ai provălit un bulgăre de zăpadă. Cei pe care spui că ai vrea să îi ocrotești, riști să îi mobilizezi în aceeași cădere și să îi transformi într-o avalanșă rea, nu tămăduitoare, este un prăpăd, nu o trezire.
Oprește răul!
romoflorin 
Sunt inserate in acesta celebra predica, cateva cuvinte, principii: INTAI Dumnezeu, INAINTEA altarului apoi IMPACA-TE!
În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe; casele văduvelor le mănâncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osânda va veni peste ei.” (Marcu 12:38-40)
În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. (Luca 12:1-2)
Aici, în Luca 12:1-2, Isus avertizează că vor spune un lucru şi vor face altul (ipocrizie). Ei ar putea spune un lucru bun, dar care să nu-l trăiască. Asta e făţărnicie, este modul tipic de trăire al ipocriţilor. În Matei 23:13-33 Isus se opune categoric falşilor învăţători din zilele Lui. El îi numeşte „şerpi şi pui de năpârci”. Un alt exemplu perfect de opoziţie serioasă şi expunere a celor ce propagă minciuni în numele lui Dumnezeu se găseşte în Luca 11:37-54. Isus, este invitat la masă, de un fariseu, aici, chiar în casa lor, Isus îi mustră pe faţă.
Pe când vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. Dar Domnul i-a zis: „Voi, Fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.” Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătoru-le, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.” „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri. Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.”
După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri; I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui. (Luca 11:37-54)
Isus, îi dă pe faţă, este serios şi vorbeşte dur cu cei care duc oamenii în rătăcire. El, spune: „Vai”, dar pentru ce acest vai? De ce este vai? Iată de ce:
Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Matei 18:6-7)